Doar muzica (4)

Colette

Doar muzica (3)

Bob Sinclar

Doar muzica (2)

Petalpusher

Doar muzıca (1)

Llorca

Fraieri si smecheri

Se termina luna, se inchid listele de candidati. Freamatul baietilor de partid si al sponsorilor cu mana larga nu se mai aude ca in alti ani. S-a terminat cu randul lasat, prin secretara, la domn' presedinte sau la "adjutantii" cu putere de prin teritoriu. Oferta este la liber, ca sa zic asa! Zeci de jurnalisti, actori, scriitori, profesori, sportivi, cantareti, you name it!, si-au auzit telefoanele taraind. La celalalt capat, vocea cristalina a sefului de partid. Cata onoare, cata emotie pentru ei! Dar ce i-a facut pe politicienii din varful piramidei sa coboare printre pamanteni? Si mai mult, sa-i invite alaturi de ei in Marele salt inainte? Pai, ce sa-i motiveze in eventualul parteneriat cu niste nimeni in ale politicii, dar cu mare notorietate prin reviste sau televiziuni? FRICA! Dansilor le este teama de uninominalul care este! Sau care va fi, la sfarsitul toamnei. Smecheri cum ii stim, s-au purtat ca niste gentlemeni pentru prinderea in plasa a pestilor grasi. Asa s-au trezit pe liste fictive o sumedenie de doamne si domni buni sa aduca voturi partidului dar inutili pentru viitorul Parlament. Flatati cu vorbe fara acoperire, multi dintre ei se vor incumeta sa intre in batalia pentru voturi. Cu ce bani? Pai, cu ai sponsorului! La cata popularitate au, cat de greu sa le fie? Mai ales ca gusterii din consultanta politica au stabilit deja preturile. Intre 100 si 300 de mii!!! De euro, of course! N-am sa dau nume, ca nu e frumos, dar stiu un candidat la locale care a volatilizat un milion de euro de la sponsori creduli si acum le-a intors spatele cu gratie. A pierdut, n-a livrat ce-a promis, dar le-a mancat banii. Acum sta deoparte ca sa mai treaca galagia. Din banii stransi pe afise fictive si costuri mirobolante pe aparitii tv, poate s-o duca linistit... patru ani. Asadar, dragii mei, fraieri avem si de-o parte si de alta! Mai ramane de inteles cum vor iesi si de aceasta data aia vechi in fruntea bucatelor. Ei bine, iata ce spune Radu Carp, un eminent profesor de stiinte politice:

Din cauza multiplelor sale capcane pentru partide, este extrem de probabil ca acest sistem (votul uninominal, n.a.) sa nu supravietuiasca dupa prima sa aplicare. (...) O alta capcana a acestui sistem de vot este data de repartizarea mandatelor la nivel national. (...) Competitorii care candideaza in colegii de mica intindere geografica, cu un numar mic de voturi exprimate, trebuie sa obtina 50% + 1 din aceste voturi; in caz contrar, riscul de a nu fi ales este foarte mare, chiar daca au obtinut un numar mare de voturi. (...) Un candidat bun intr-un colegiu mic prezinta foarte mari riscuri de a nu fi ales. Daca insa colegiul este foarte mic, sansele sale cresc. Vor avea de câstigat asadar candidatii fara notorietate din colegiile foarte mari si cei cu notorietate din colegiile foarte mici. (...) Partidele care vor miza pe strategii diferite intre diferitele circumscriptii vor pierde un numar important de mandate. In aceste conditii, este de mirare de ce partidele mari, cu scoruri electorale bune la nivel de Bucuresti, ezita sa lanseze candidati cunoscuti in aceasta circumscriptie care va da cel mai mare numar de deputati si senatori in viitorul legislativ, acestia preferand sa candideze la Dabuleni sau Mizil.

Asta stiam si eu de ceva vreme. Mai precis, la catva timp dupa ce formula magica de alegere prin vot uninominal, a fost scoasa din laboratorul Parlamentului. A intrat cum a propus ProDemocratia si a iesit cum au vrut membrii Comisiei de Cod electoral. Cand am intrebat cine le-a oferit consultanta la algoritmi, calcule si toate cele, mi s-a raspuns ca nimeni. Adica, s-au descurcat singuri! Adevarul este ca nimeni nu-si asuma paternitatea acestui sistemul electoral. Tipic romanesc... Daca iese bine, ne laudam ca a fost ideea noastra, daca iese prost, nu e nimeni vinovat. Sau dupa cum ii placea unui fost prim ministru sa spuna: Infrangerea este orfana, Victoria are o mie de parinti!
Unde vom ajunge dupa ce poporul va vota? Nimeni nu stie, asta e hazul! De aceea ii vedem pe angajatii statului - meseria politician, cum se ascund prin sate si catune. Dar ce mesaje vor trimite fostii ministri, parlamentarii si altii de rang inalt populatiei din Cuca Macaii? Sa-l voteze pentru ca le aduce o sosea, o fantana, un magazin, o gara sau altceva de genul asta? Parca asta era treaba primarului, nu? Si atunci ce vor promite? Si daca vor fi alesi pe cine vor reprezenta ei in Parlament? Pe oamenii de la sate. Si cine va sustine cauza oraselor? Ei bine, aici e alt mare mister. Se pare ca nimeni! Adica... nimeni cunoscut. N-ar fi rau daca am afla si cu ce se ocupa acesti necunoscuti. Cand vor fi alesi va fi prea tarziu ca sa luam masuri... In concluzie, la toamna-iarna, vom vedea clasa politica acolo unde ii este locul: la marginea oraselor, la munci agricole!

Ar putea fi in Romania...

Cine(ma) parasit

Caldura sufocanta in Bucuresti. Temperaturi ridicate si trafic de inceput de saptamana. Dar printre toate relele unei aglomerari urbane apar si beneficiile! Un concediu linistit, petrecut intre blocurile orasului, iti poate oferi experiente inedite. Cati dintre voi si-au propus sa mearga, luni la pranz, la un film? Eu am vrut sa fac asta. Mi-am cautat pe net pelicula, apoi cinematograful si, in final, ora de proiectie. Daca tot ai timp la dispozitie, iti spui ca nu merita sa te inghesui cu pustanii aflati in vacanta de vara. Astia vin in haita si ocupa mall-urile. Asa ca, preferi o sala de categoria B, mai linistita dar apropiata de standardele unei vizionari decente. Imi "cade la zar" cinematograful Patria, odinioara, loc de intalnire si "etalare" a protipendadei comuniste dinainte de 1989. De atunci si pana azi, cel putin, a ramas in "parohia" statului. Cand ma intorc in timp cu gandul, revad roiul de bisnitari si coada nesfarsita la un film bun. Si cum veneau tuciurii (fara suparare, dar asta era nuanta de culoare preponderenta) cu biletele la suprapret! Mereu eram contrariat, cum reusesc indivizii aia sa aiba bilete cand eu veneam dimineata si deja se terminasera locurile pentru spectacolele de seara? Vremurile s-au schimbat. Bisnita cu bilete la film a disparut, la fel cea cu valuta sau cu tigari. Asadar, fara emotii, ma indrept relaxat spre cinematograf. Stiam ca nu voi gasi glamour-ul timpurilor trecute, insa imi aminteam ca acum cativa ani sala era acceptabila si plina de spectatori. Intru in hol si vad un spatiu gol, cu cateva afise pe pereti. Din acelea pe care le iei ca premiu la Mall daca vei cumpara bilet la film. Ma duc la casa si ma incovoiesc anevoie ca sa-i vad fata vanzatoarei. Apare dupa cateva secunde, alertata probabil de vocea mea. O intreb, in gluma, daca mai sunt bilete... Imi raspunde serioasa, da! Intind o bancnota de 100 de lei si imi intoarce ironia. N-are bani schimbati. Ma cuprinde o usoara panica. De unde sa-i dau eu 10 lei, daca n-am? Imi da un sfat util: mergeti pe bulevard si incercati pe la magazine sa va schimbe banii. Mai am puterea sa-i raspund cu o gluma. Ii zic sa-mi pastreze locurile pana ma intorc. De voie de nevoie, fac o plimbare pe la magazinele de langa cinematograf. Iau la rand, unul cate unul si descopar ca pe cel mai mare si mai umblat bulevard al Capitalei afacerile lancezesc. Casele de schimb, buticurile, dughenele si ce-or mai fi ele nu au vad. Vanzatorii se plang ca nu merge afacerea si ca nu au incasari. Sunt calm. Am venit devreme, asa ca, am timp sa-mi consum energia pentru schimbarea unei bancnote. In final, decid ca-n vremurile bune sa-mi cumpar ceva. Brusc, se gaseste rest la milionul meu! Siretlicul functioneaza dintodeauna. Ma intorc la cinematograf. Acelasi hol cenusiu strabatut de o dara de lumina exterioara. Nimeni inauntru, exact cum l-am gasit cu 20 de minute in urma. Grijuliu sa nu ma lovesc de marginile geamlacului, ii pun banii pe masa vanzatoarei. Imi da rapid "marfa" si ma indrept spre intrare. Atata pustietate ma pune pe ganduri. Intreb daca pot intra sau trebuie sa mai astept. Sunt invitat cu multe urari de bine. Sunt primul lor client! Toata sala e a mea. Mai putin balconul! Un anunt imi spune ca, temporar, este inchis. Rememorez aceeasi situatie din "vizitele" mele anterioare si descopar ca temporar inseamna... permanent. La fel ca inainte de 1989, cand pe toti peretii restaurantelor scria: Azi, nu se fumeaza!
Brusc imi dau seama ca am uitat ceva. Mi-am cumparat niste pateuri dar n-am nimic de baut. Venisem nepregatit... La Patria, nu mai exista demult bar pentru de-ale gurii. Intelegatoare, taxatoarea imi face un hatar, ca doar eram singurul ei client, nu-i asa?, si ma lasa sa-mi iau un suc din afara cinematografului. Intru apoi in sala de cateva sute de scaune. Ce frumoasa e! Imi aleg rapid locul preferat si ma asez. Stateam si numaram minutele pana la inceperea spectacolului. Dar panica ma cuprinde, din nou. Daca nu mai vine nimeni? Am patit-o acum cativa ani, la un matineu. Au venit 3 spectatori si s-a anulat proiectia. Era nevoie de minimum 5. Aud voci in spate si ma intorc rapid. Erau doi tineri veniti si ei la film. Mai avem nevoie de inca doi. Dupa cateva minute apar vreo sase pusti. M-am linistit definitiv, spectacolul va avea loc!!! Oricum, eram pregatit sa cumpar un bilet, in plus, daca astfel atingeam numarul obligatoriu de clienti... M-ar fi costat mai putin decat la Mall, ce naiba!

Las Vegas

tosca

Mintea romanului

Ma fascineaza precizia cronometrului oficial al Olimpiadei de la Beijing. Odata cu terminarea competitiei, s-a destramat si misterul finisului probei de 100 de metri fluture. Americanul Michael Phelps a fost declarat castigator in fata sarbului Milorad Cavic. Diferenta dintre ce doi nu s-a vazut cu ochiul liber. Motiv pentru oficialii sarbi sa conteste rezultatul validat de arbitri. Disputa a durat cateva zile, pana la finalul Olimpiadei, cand compania Omega a demonstrat ca americanul l-a invins pe sarb, nu la viteza... ci la forta.

Organizatorii au dezvaluit ca probele de natatie sunt castigate daca degetele primului sosit apasa cu cel putin 3 kilograme forta pe peretele bazinului. Aici se incheie partea tehnica a celei mai misterioase victorii de la aceasta Olimpiada. Dedesubturile sunt insa mai suculente.

Phelps a obtinut cu aceasta victorie un statut de "extraterestru". Este primul om care castiga 8 medalii de aur. Dupa ce in 1972, un alt american a obtinut, tot la natatie, 7 medalii. Phelps spunea intr-un interviu ca succesul sau are o explicatie simpla. Umilit de profesorul sau de engleza din liceu care il facea un ratat, americanul s-a ambitionat sa demonstreze tuturor ca nimic nu este imposibil pentru el. Iata, asadar, cat de usor se poate ajunge la perfectiune! Invinsul sau, sarbul Milorad Cavic este un alt exemplu. Este campion european de natatie si in ciuda imaginii sale negative provocata de presa americana, si-a recunoscut infrangerea. El spune pe blogul sau ca se delimiteaza de gestul federatiei sarbe de natatie care a contestat victoria lui Phelps. Am toate motivele sa cred ca este sincer pentru ca, atunci cand a castigat medalia europeana a avut curajul sa isi asume gestul prin care a fost suspendat, pentru ca s-a manifestat public impotriva independentei provinciei Kosovo.
Doua exemple, care ne arata ce inseamna forta psihica si ambitia. Asa ajung la comportarea romanilor in timpul Jocurilor olimpice. In doua sau trei cazuri, am pierdut la diferente minime, in ultimul moment, o medalie. Diferenta fata de duelul Phelps - Cavic este ca am pierdut totul. Nu am obtinut decat locul patru, bun doar in statistici. Am avut cea mai proasta participare din istoria Olimpiadelor moderne si exista o explicatie pentru asta. Suntem cu psihicul la pamant, nu avem motivatie si ne cautam justificari jenante pentru esec. Am renuntat la vesnicul inamic: arbitrul, si am gasit alt vinovati: conditiile precare de antrenament. Este corect sa argumentezi astfel, daca nu te-ar chema Camelia Potec! Insa tocmai ea, care se pregatea in Franta sa recastige aurul obtinut in vremea cand se antrena in Romania, sa aiba astfel de scuze? Cred ca a ramas cu mintea de romanca... Si de la Olimpiada, trec la fotbalul intern. Daca se mai indoieste cineva ca ne trebuie straini ca sa ne invete sa luptam, iata ce se intampla acolo unde acestia sunt pusi la treaba. Rapid bate pe Dinamo pentru ca strainii au luptat cu mintea pentru victorie. Eu sunt adeptul ca antrenorii si jucatorii straini sa le ia locul romanilor. La fel ca in bussiness. Sa ne invete, sa ne forteze, sa ne concureze. Cum au facut austriecii cu noi in Transilvania. Pacat ca n-au trecut muntii spre sud. Poate ca, acum, aveam si noi ambitia si puterea mentala a ungurilor sau sarbilor.

"Coincidente" planificate

Acum cateva zile aparea un articol in presa internationala despre succesul Rusiei, in plan mediatic, impotriva Georgiei. Erau multe argumente de bun simt in sustinerea teoriei, desi eu nu sunt de acord cu ea. Dar tot acolo, era si o declaratie a unui oficial rus care spunea ca, pe langa americani, Moscova este un mic copil in materie de imagine publica. Mi-a atras atentia aceasta remarca, fiindca rusul spunea un mare adevar! Sa recunosti superioritatea covarsitoare a americanilor intr-un domeniu, este, pentru ei, echivalentul unei infrangeri. Si le dau dreptate... Orice ar face rusii in aceasta competitie vor avea un handicap. Imaginea publica este cea mai scumpa si cel mai dificil de construit. Americanii sunt maestri absoluti si nu cred ca se va schimba, in viitorul previzibil, aceasta realitate. Iata si un exemplu, trecut cu vederea, dar care confirma cat de vasta si de puternica este persuasiunea americanilor in impunerea modelelor imagologice. Mai tineti minte summit-ul NATO de la Bucuresti? Dar vizita la Neptun a lui George W. Bush? Ei bine, acea conferinta de presa, cu spatele la Marea Neagra a celor doi presedinti, primeste o confirmare indirecta ca a facut parte dintr-un plan stralucit de imagine al consilierilor de la Casa Alba.


La doua luni diferenta, acelasi concept, este reluat la o intalnire oficiala a mai multor presedinti din Caucaz si Asia Mica. Doar nivelul de reprezentare al Washingtonului s-a schimbat. In poza, apare si un asistent al adjunctului secretarului de stat american. Nu bag mana in foc ca acel curcubeu misterios, aparut pe cerul Bucurestiului la vizita sefului Casei Albe, a fost un fenomen ceresc intamplator... Exista un om in Romania, director al unei mari companii de publicitate internationale, care ar putea sa ne confirme aceasta supozitie. El a printre aceia care s-au intalnit, in particular, cu presedintele american in timpul vizitei oficiale din noiembrie 2002, chiar inainte de mitingul organizat in Piata Revolutiei.

M-am saturat de Anastasia!

Cum vine cate un roman mai instarit sau mai cunoscut din America, ne trezim cu el pe la televizor. Mai ales la televiziunile cu emisiuni de fite pentru cuconet sau dame plictisite sa petreaca timpul in casa platita cu banii jos de sotul cu portofel gros. De fiecare data cand vin Nadia sau Anastasia (doamna aceea care aranjeaza o parte esentiala a faciesului feminin) ma agaseaza cel putin o stire sau o emisiune cu zambetul lor fals. Recent am revazut-o, pentru a nu stiu cata oara, pe "Regina sprancenelor", cea despre care vorbeam mai devreme. La fel, cu aceleasi texte prafuite, cu acelasi intrebari ridicole si cu extazul de rigoare al individiei care-i punea intrebarile penibile. Iar ea, doamna din America, pentru a nu stiu cata oara, imi povestea din amintirile ei. De acum cativa ani buni. Fiindca am fost acolo si am cunoscut-o personal, m-am plictisit sa asist pasiv la aceasta mascarada. Iat-o impreuna cu un critic de moda excentric de origine romana, Cojocaru si cu o fosta gimnasta, acum o doamna respectabila si implicata in proiecte caritabile, Stefania Magidson.

Revazand aceasta poza mi-am adus aminte si de limbajul colorat si de atitudinea de mahala pe care doamna Anastasia le utilizeaza cand nu apare la televizor. Si imi mai aduc aminte ca marea ei "arta" este o slujba modesta si lipsita de recunoastere publica acolo unde o practica. Am destui cunoscuti care sunt hairstilisti, "sprancenari" sau cosmeticieni si care au mai multi bani, poate si faima si o locatie la fel de trendy, dar nu apar pe nicaieri. Asta este o alta dovada a prostiei romanilor. A celor care fac plecaciuni in fata altor conationali mai norocosi decat ei.

1001 de povesti

Pun pariu ca nu stiti care este legatura dintre Azerbaidjan si Jocurile Olimpice! Nu va ganditi la vreun azer medaliat cu aur, caci n-au fost decat trei, in toata istoria Olimpiadelor. Tara asta, plina de petrol si sub autocratismul baiatului fostului presedinte fondator, a fost aproape de un succes istoric. Organizarea Jocurilor olimpice din 2016, la Baku!

A pierdut cursa in favoarea unor orase "modeste" ca Chicago, Tokyo, Rio de Janeiro sau Madrid. A trecut neobservata aceasta candidatura exotica, poate si pentru ca lumea sportului se pregatea de startul jocurilor de la Beijing un alt oras "ciudat" care ne-a oferit doua mostre de inselaciune la scara planetara. Pe mine m-a uimit tupeul presedintelui Ylham Aliyev. Un personaj, ramas in memoria colectiva a romanilor prin doua aparitii monumentale.
1.A fost prezent la inaugurarea unei alei (care-i poarta numele) in sectorul 2

2.L-a impresionat pe premierul Tariceanu cu arma sa secreta: doamna Aliyev

In lumea occidentala, Aliyev este considerat un lider autocrat. El este cel care le-a dat ordin supusilor sa mai rareasca tablourile personale care impanzesc capitala Baku, mai ceva decat reclamele. Gestul era un "dar" pentru opozitia politica firava din Azerbaidjan si un semn pentru alegatori ca nu e nevoie sa-l realeaga in unanimitate... Pe site-ul oficial al presedintiei am gasit un alt "cadou": presa apreciata de presedinte, primeste alocatii anuale, un fel de plata pentru modul cum isi face datoria. Si tot de pe site-ul oficial descopar cum se mareste salariul sefului statului. Dansul isi acorda, cu de la sine putere, salariul. Intr-un mod original, nemaintalnit vreodata: inlocuieste sutele cu miile si in sase ani isi indexeaza de zece ori venitul:

The Decree of the President of the Republic of Azerbaijan on Augmenting the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan

1. The amount of the Individual Stipend defined in Item 2 of the Decree number 715 and dated 11 June 2002 of the President of the Republic of Azerbaijan “On Establishing the Individual Stipend of the President of the Republic of Azerbaijan” is to be augmented via replacing the words “seven hundred fifty” by the words “thousand” (...)

Ar mai fi multe de povestit despre aceasta tara frumoasa care, cu doar 9 milioane de locuitori, visa... prin liderul sau, la organizarea unei Olimpiade. Banii pentru el nu sunt o problema. A promis un oras olimpic ca-n basme:



Pentru ca astfel de proiecte sa devina realitate, 20 de miliarde de dolari erau puse la bataie. Toata suma provine din exploatarea zacamintelor de petrol. Cu alte cuvinte, nu conteaza cat ne costa, avem de unde! Americanii, britanicii si altii ca ei ne finanteaza din greu pentru petrolul de sub noi. In loc sa dea banii pentru modernizarea tarii si transformarea sa intr-una democratica, presedintele Aliyev prefera sa ramana in istorie. Exact ca Mao, Kim Ir Sen, Stalin, Castro. Si Ceausescu este bun de luat, ca exemplu. A facut el cea mai mare cladire din lume? A organizat Romania, Universiada? De ce n-ar putea si marea natiune azera sa fie gazda unei Olimpiade?

Prosti, da' multi

Suntem un popor de indivizi haiosi. Pentru cei care pun la indoiala sarcasmul si creativitatea unora dintre concetatenii nostri, iata ce am gasit printre stirile publicate in ziarele romanesti. O lista cu denumiri de firme de-a dreptul hilare, din categoria limbaj de cartier: Prost Consulting SRL, Misto SRL, Smen SRL Sibiu, Soparla SRL Timisoara. Pun pariu ca proprietarii au terminat cu greu primele clase dar au recuperat prin inceperea unei afaceri din tinerete.
Altii, insa, probabil ca au studiat evolutia bursei, au citit cateva articole de specialitate si au prins curaj sa-si puna un nume cu rezonanta in dictionarul de afaceri: Fraud Management SRL, Teapa SRL, Faliment Impex SRL, Frumos elegant practic SRL sau Bengoss comimpex SRL.
Impresionat de basmele copilariei sau ale copiilor, un intreprinzator le-a facut o surpriza odraslelor si le-a oferit un reper peste timp: Alba ca Zapada SRL. Iar cine este credincios si stie ca banul este ochiul Dracului, si-a ales un nume sugestiv: Doamne ajuta-ne prod com SRL. Imaginatia debordanta nu se opreste aici! Morcov expres SRL, Fiul lui Hercules SRL, Fiul Vrancioaiei SRL, Buboi com serv SRL, Cancer division SRL, Dracul & Benga prodimpex SRL, Soacra com prod SRL, Nebunu SNC ne conving ca romanii fac tot ce se poate ca sa-i socheze pe clienti.
In fine, numele exotice sunt si ele pe lista. Un proprietar l-a "imprumutat" pe guvernatorul Californiei (Schwartzenegger Com Impex SRL Hunedoara) , cat sa-i atraga pe internautii in cautare de ciudatenii, ma gandesc!

Distractie la maxim

De azi pana vineri, cine n-are ce face si vrea sa se distreze, poate incerca un drum pana la Romexpo. Cel mai mare casino din Romania este la Bucuresti. 70 de firme din: Rusia, Japonia, Marea Britanie, Italia, Germania, Taiwan, Elvetia, Romania si altele vor aduce aproape tot ce este nou in industria divertismentului pentru adulti. Lipsesc, din pacate, americanii. Entertainment Arena Expo este si un loc de testare pentru jocuri mecanice, de noroc, jocuri video, console video, biliard, flippere. Marea atractie este Fantasy Arena cu tot ce-ti doresti in domeniul jocurilor de amusament, in special cele video si simulatoarele. Dar cine vrea sa riste fara sa piarda bani, poate incerca Extrem Arena. Iti poti exersa norocul la ruleta, jackpot, slotmachine.
Banuiesc ca nu stiati, dar avem si noi producatori de mese de poker electronic. Si, surprinzator, au mare succes, inclusiv pe afara. Iar ca premiera vom vedea si primele placi de joc multigame de productie 100% romaneasca, cu 3, 8 si 10 jocuri.
Expozitia este deschisa zilnic in perioada in perioada 20-21 August, intre
orele 10.00 - 17.00 si in ziua de 22 August, intre orele 10.00 - 15.00. Mare atentie: Intrarea persoanelor sub 18 ani este interzisa.


PS:Editia de anul trecut a fost doar un test pentru cea din 2008.

Auto ... flagelati

De ce trebuie sa fugim din Bucuresti in luna august? Ar fi nenumarate motive. Unul: pentru ca toata functionarimea este in vacanta si risti sa nu gasesti oamenii la ghiseu. Altul; pentru ca toti prietenii sunt plecati in concediu si ajungi sa-ti pierzi vremea fara rost. Altul; e prea cald ca sa respiri aerul poluat si imbacsit al orasului. In fine, ar mai fi un motiv aparut in ultimii ani: Traficul.
Paradoxul romanesc este ca, desi majoritatea dintre noi evadam, pe strazi este la fel de aglomerat ca intr-o zi de toamna cu ploaie. Ce rost are sa ne mai punem intrebari de unde vine acest trafic infernal. Stim raspunsurile. Dar uite, ne ajuta altii sa lungim lista. Cand te astepti mai putin, iti apar lucrari de reabilitare, de incepere a constructiilor prin zonele importante. Adica, centrale, care fac legatura cu orice alt punct din Bucuresti. La ele se adauga acest Bucharest City Challenge, un circuit stradal de Formula 3 si GT, pe care il "inghitim" anual la sfarsitul lui august. Atentie, nu vorbim de raliu sau de curse importante in calendarul competitional, ci de o intrecere automobilistica pe care vrem s-o organizam noi, romanii. Cand a pornit ideea, un amic vechi de-al meu mi-a facut capul mare cum va aduce el formula 3 in Bucuresti. A reusit, dar partenerul lui s-a descurcat fara el. Asa ca amicul meu a ramas cu buza umflata. Succesul show-ului a fost garantat din momentul in care organizatorii au stiut ca Primaria va accepta ca activitatea sa fie complet paralizata intr-un oras cu 3 milioane de suflete. Mai tineti minte cum s-a razboit Vanghelie cu Videanu pentru arborii taiati ca sa fac loc gradenelor? Si pana la urma s-a rezolvat. Nimeni n-a mai pus piedica circuitului... Poate cu aceasta petitie online unii vor schimba lucrurile.
Timp de trei zile un punct nodal vital de circulatie este inchis. De ce nu se aseamana situatia cu altele, vezi Summit-ul NATO sau cel al Francofoniei? Simplu, pentru ca este o initiativa privata. Guvernul nu face cadouri angajatilor ca sa plece in vacanta pe timpul evenimentului, iar politia nu se oboseste sa fie prevenitoare si pregatita, sa preia sute de mii de soferi nervosi si sa-i ghideze in trafic. Suntem probabil singurii din lume care ne auto-flagelam. Ne dam singuri cu volanul in cap si cu bordura peste roti. Pacat de baietii aceia minunati de la Faithless care vin din nou in Romania ca sa ne inmoaie un pic din nervii pe care-i avem din cauza circuitului.

"Fratele" lui Tariceanu

Ce distractie mare prin Capitala! Un prim-ministru, un ministru si un primar general se calca pe picioare pentru a prinde un loc in fata la... marea lucrare de la Baneasa. Stiti care?, celebrul pasaj care ii enerveaza zilnic pe cei care intra sau pleaca din Bucuresti. Nu s-a construit mai nimic dar asta nu-i deranjeaza prea tare pe cei care ar fi trebuit sa se ocupe de finalizarea constructiei. Nu ma mir. Au alte lucruri mai importante de facut! Si, oricum, nu e bine sa te grabesti cand stii ca poti castiga mai multi bani daca stai pe loc... Un director general de la drumuri (Debucean) a fost facut harcea-parcea de CP Tariceanu. M-am distrat copios pe seama "fratiei" intre premier si director. Iar limbajul utilizat a fost absolut delicios! Supararea lui CP Tariceanu i-a lasat pe toti cu gura cascata!

Easy lover

As vrea sa fiu Phil Collins. Adica sa am situatia lui financiara, cu sute de milioane de euro (dolari sau lire sterline, ce mai conteaza?) in buzunar. Azi am aflat ca Phil a divortat de a treia lui sotie, o frantuzoaica tinerica, la 35 de ani. Si aia i-a luat vreo 50 de ... milioane... ca sa-l lase in pace! Partea asta nu-mi mai place! Saracul de el... a batut recordul la ... despagubiri pentru prostie! Pe locul doi este o alta legenda a muzicii britanice: Paul McCartney. In Romania, a fost mai demult o discutie despre cum raman fara bani fotbalistii care divorteaza. Cel mai zgomotos caz a fost al lui Lobont. A platit baiatul ala de i-a iesit pe nas. Dar nu numai el. In lumea oamenilor de afaceri, domnul Sucu a fost obligat sa renunte la o parte din avere ... pentru doamna Sucu. Prima, nu a doua! In privinta lor, situatia era oarecum corecta. Au facut avere impreuna, desi el era creierul ... Insa, pentru toate celelalte cazuri despre care am pomenit, am un gust amar. Asadar, doi oameni se iubesc. Unul e plin de bani inainte de a fi sot cu acte in regula. Iar celalat, dupa casatorie , sta acasa si sufera din greu pentru contul celuilalt. E corect asa ceva? O sa-mi spuna doamnele suparate ca femeia ii face copii, ca ii spala, gateste, calca si toate cele, ca sa-i fie lui bine. Nu zau? Pai, la banii lui mai are nevoie de o casnica? Nu poate sa-si plateasca doua guvernante, trei majordomi si alte servicii de salahor. Si atunci, de unde rasplata pentru o munca in comun, din care doar unul aduce bani iar celalat ii cheltuie? Asta este pretul ca sa-ti cumperi libertatea? Iti platesti datoriile catre fosta sotie! Dar ea? Ce da la schimb? Nimic, e doar o dragoste pasagera de care trebuie sa te feresti daca nu vrei sa ajungi ca el...

Gust de cravata rosie

Oamenii fac cele mai traznite lucruri cand sunt in fata unei camere de filmat. Sa-l vezi pe un presedinte cum isi mesteca cravata in direct este, insa, prea de tot! Omul nu stia ca este inregistrat iar reporterii de la BBC, impreuna cu sefii lor de la Londra, au trecut peste amabilitati si i-au pus fata disperata a lui Saakasvili chiar in head-urile (titlurile) Jurnalului international de stiri. Un presedinte socat de situatia in care se gaseste, asta am vazut pe fata liderului de la Tbilisi. Ce mai jubileaza rusii!

Audienta si performanta

Cand vad audientele astronomice pe care le "scoate" un meci de fotbal din campionatul nostru imi spun ca romanii sunt pierduti. Tot ce ii mai pasioneaza cand se uita la televizor sunt meciurile, telenovelele si serialul pentru frustrati "Elodia". Studii de specialitate si introspectii in mintea consumatorului tv ne arata cum ne-am transformat, din victimele tacute ale unui sistem comunist asupritor, in victimele guralive ale subculturii si suficientei. Nu mai am dubii ca poporul roman are datele genetice pentru a fi manipulat, inselat si dus cu zaharelul. Daca iti place sa vegetezi in fata televizorului pentru povesti fara sens, pentru discutii fara rost si pentru sporturi fara spectacol, faci parte din majoritatea de care vorbeam. Iata insa ca, in ciuda acestor constatari triste, exista o bruma de speranta. Sa avem campioni si sa asistam la performanta altora ar fi solutia pentru romanii care mesteca chewing gum tv. Ieri, in doua randuri, audientele au spart cercul vicios al consumatorului tv. Mai intai la pranz, cand toata lumea spera sa obtinem o victorie la canotaj. Iar a doua oara, mai spre dupa amiaza, cand Sandra Izbasa a castigat suprinzator medalia de aur la sol. Datele arata clar cum publicul are nevoie de motive pentru a fi convins sa aleaga altceva decat productiile plictisitoare care ne amortesc creierele.

TVR PRO ANT1 RTV ANT3

4.9 / 0.8 / 0.7 / 1.3 / 1.1 // 12:05 - 12:10
6 / 0.9 / 0.7 / 1.2 / 1.2 // 12:10 - 12:15
5.4/ 0.8 / 1 / 1.1 / 1.1 // 12:15 - 12:20



9.5 / 1.7 / 1.2 / 1/ 0.5 // 15:45 - 15:50
10.1 / 1.6 / 1.2 / 1.1 / 0.5 // 15:50 - 15:55
10.6 / 1.3 / 1.3 / 1 / 0.5 // 15:55 - 16:00
10.3 / 1.4 / 1.4 / 1.1 / 0.4 // 16:00 - 16:05
10.4 / 1 / 1.5 / 0.8 / 0.4 // 16:05 - 16:10


Legenda: cifrele cu bold reprezinta rating, in intervalul de 5 minute, al TVR 1.

Tara muierilor cu mustata

Castigul in sport este ca o defulare a tuturor energiilor acumulate care isi gasesc drumul spre exterior doar daca efortul depus se imbina cu dorinta. Din acest punct de vedere femeile sunt deasupra barbatilor. Ele pot face mai mult si mai bine. Satisfactia lor este profunda si completa. Am devenit o tara competitiva doar prin succesele femeilor. Ati observat ca la aceasta Olimpiada toate medaliile importante pentru Romania sunt castigate de sportive? Toate probele unde avem sperante sunt dominate de femei. Unde sunt barbatii? Ce fel de forta de grup national avem daca traim doar prin performanta fetelor. Contabilizam medaliile, dar ignoram faptul ca acestea sunt obtinute doar de fete. Oare suntem un popor in criza de barbatie? Am lasat femeile sa ne reprezinte, sa faca munca grea, sa plece de acasa? Le-am vazut pe canotoare cum isi cereau scuze copiilor pentru ca nu aveau timp sa fie mame. Ma gandesc cata ambitie, ce sacrificiu si dovada de profesionalism arata aceste femei. In schimb, la baieti, singurul lucru memorabil este acela in care inotatorul nostru, fara sanse, era la masaj in timp ce proba la care trebuia sa concureze era in derulare. Aproape ca nu mai avem la ce sa speram in competitiile masculine. Tot ce ne preocupa in sport este sa ne uitam ca niste drogati la fotbal. Singurul sport care nu ne-a adus si nici nu ne va aduce vreodata o medalie. Suntem pur si simplu o tara care respira prin spiritul de sacrificiu sau ambitia feminine. In schimb, ne uitam cu superioritate, noi barbatii, cum ne situam deasupra lor. Aproape orice ramura sportiva este condusa de un barbat, fie el antrenor sau oficial. Un misogin s-ar gasi sa spuna ca performantele fetelor se datoreaza inteligentei barbatilor. Pe naiba! Noi profitam de munca lor. Noi doar stam pe banca si le incurajam sa fie si mai bune. In schimb, n-am vazut nicio femeie care sa le dea "lectii" barbatilor. Ce pacat ca nu avem femei de valoare si in fotbal! Mi-ar placea sa le scoata aerele din cap si fotbalistilor, niste muieri adulate de alte muieri.

XX Anniversary

Stalin nu stie...

Ursul rusesc poate ca este slabit de puteri, dar cu toate acestea, este înca flamînd.

Sa nu ne facem iluzii. Rusia isi "face treaba" de putere regionala chiar daca termenul poate fi contestat. Unii rusofili ar vrea ca Maica Rusie sa fie in continuare o superputere. Si, intr-un alt context strategic, este acceptabila aceasta sustinere. Cat timp lumea a devenit multipolara dupa 1991, e corect ca Rusia sa fie unul dintre acei poli de putere. Numai ca, distantarea de puterile ocidentale dispuse la un parteneriat fara prea multe secrete, precum si metodele de interventie sau discursul criptic ale liderilor de la Kremlin fac din Rusia o putere de rangul doi. Nu si pentru tarile mici si medii. Din care face parte Georgia. Un partener preferat al NATO, in special datorita relatiei privilegiate cu Washingtonul. Ce se intampla acum in Caucaz reinvie mai multe controverse sau dileme de securitate pastrate in sertarele teoreticienilor sau analistilor de informatii, ingroziti de urmarile necunoscute ale incheierii Razboiului Rece. Conflictul armat i-a mutat pe acestia din fata computerelor si a cartilor, in fata hartilor si a usilor capitonate ale birourilor ministeriale. Nu mai are sens sa aflam, in aceste zile, cine are dreptate pentru ca, intr-un viitor apropiat, diplomatia va lua locul, incetul cu incetul, nervozitatii din teren si, astfel, starea de razboi va fi inlocuita cu dialogul. Vom reveni, cel mai probabil, la statutul anterior, de conflict inghetat. Cat priveste Rusia, este evidenta incapacitatea sa de a actiona concertat, adica sa-si acopere planurile militare cu decizii internationale sau cu sprijin "prietenesc". Nici mediatic Rusia nu se sinchiseste prea tare de imaginea sa in ochii publicului occidental. Asta este o schimbare majora in strategia conducerii de la Kremlin. Pe vremea comunistilor, planificarea actiunilor in forta era intotdeauna precedata si sustinuta de propaganda. Nu mai exista premisele pentru asa ceva. Acum Rusia este singura in spatiul sau vital si in vecinatatea apropiata, un concept atat de drag liderilor de la Kremlin. In schimb, Georgia fara resurse militare se bazeaza exclusiv pe forta diasporei si a lobby-ului extern. Presedintele Saakasvili a provocat Moscova si toata lumea stie asta. Oricat de draga ne este independenta unei tari si oricat de corecta este pozitia georgienilor fata de ruperea teritoriul lor national, realitatea ramane aceeasi. Si pare de-a dreptul suprinzator ca, Tbilisi lanseaza astfel de actiuni ultimative fara consultarea prietenilor mai puternici sau fara evaluarea consecintelor imediate. Observ ca inca din prima zi a replicii rusilor spin-ul mediatic s-a mutat de pe ocuparea cu forta a unui teritoriu, in alt plan, al agresiunii Rusiei asupra Georgiei. In materie de razboi psihologic, Tbilisi a inversat, asadar, perceptia. Dar metodele de manual nu sunt suficiente cand te lupti cu o superputere. Scopul final nu poate fi doar murdarirea, sifonarea blazonului Rusiei. Nimeni nu se oboseste sa planifice miscari de masa, conferinte sau dezbateri la nivel inalt pentru a trage de maneca Rusia. Si atunci ce doreste Saakasvili? Acum e greu de spus. Unii cred ca a fost o neghiobie, altii ca era ultima lui sansa pentru a redeveni un lider providential in zona. Mai putin se vorbeste despre optiunea militara sau cea economica. Prima inseamna ca un ajutor solicitat si primit va conduce automat la deplasarea in teritoriul georgian a unor trupe de care Rusia sa se teama. Pot fi americane, dupa ce presedintele Bush a anuntat ajutor umanitar sub comanda unor forte militare ale Pentagonului. Turcia este si ea prietena cu Georgia. Saakasvili este de origine turca. Ucraina si-ar dori sa ajute cumva prietenii din est, dar nu poate prea multe, chiar daca le-a facut surprize rusilor prin conditionarea deplasarii navelor de razboi de la Sevastopol. Israelul este un alt furnizor important de armament sofisticat si numai interventia nervoasa a lui Putin a stopat pentru moment livrarea unor tehnologii periculoase pentru soldatii rusi. Economic, situatia este compromisa. Dezvoltarea Georgiei depinde in mare masura de transportul resurselor petroliere dinspre Caucaz spre Europa vestica. Proiectul Nabucco a sucombat definitiv prin miscarea planuita de Tbilisi. Nicio companie si niciun guvern nu vor mai sustine oleoductul care trece prin Georgia si ajunge, prin Romania, in restul Europei. Cum se poate termina acest razboi? Greu de spus. Este atipic si are o miza enorma dar imperceptibila. Americanii au un interes special si in acelasi timp o obligatie fata de georgieni. Precedentul Kosovo, in schimb, ii incurca. Rusia nu poate pierde intr-o disputa juridica, tocmai datorita acestui precedent. Este previzibila alipirea daca nu, independenta formala, a celor doua regiuni din nordul Georgiei: Abhazia si Osetia de sud. Mai departe insa, nu se poate stabili ce fel de retragere isi propun rusii din teritoriul unui stat suveran. Ce ironie a sortii sa vezi orasul natal al lui Stalin, Gori, distrus de compatriotii lui, tineri rusi nascuti intr-o perioada cand comunismul devenise istorie. Acum, insa, vremurile sunt altele, iar imaginile demonstreaza ca pacea este foarte departe...

De ce Mitrea nu e Nastase?

Recidiva Parlamentului - in cazul celor doi politicieni PSD - imi spune ca legaturile personale si frica de Traian Basescu sunt mai puternice decat aflarea adevarului. Spun adevar si nu dreptate pentru ca, am invatat in anii din urma, justitia este ultimul loc in care te astepti sa obtii dreptatea. Nu ma surprinde votul impotriva inceperii urmaririi penale a celor doi fosti demnitari. Cine isi mai imagineaza ca, un astfel de vot, este exprimarea libera a constiintei fiecarui parlamentar n-ar trebui sa mai fie primit in sectia de votare! Ce se intampla in Romania este un scenariu ponosit, un deja-vu plictisitor al unei piese de teatru absurd, jucata de alti actori. Prin 1997, oamenii PDSR-ului erau plimbati pe la procuratura pentru ca ceilalti au pus mana pe putere si le plateau politele pentru surghiunul in care au fost tinuti vreme de 7 ani. Dupa 2000, PSD s-a abtinut sa-si ia revansa dar i-a tinut in mana pe adversarii politici cu micile sau marile lor secrete. Cand a venit la Cotroceni, Traian Basescu a inceput o cruciada impotriva dusmanului sau, Adrian Nastase. Colateral, au mai fost atinsi si unii care reprezentau un pericol daca se coalizau cu Nastase. Asa ca Miron Mitrea sau Dan Ioan Popescu si-au dus in surdina micile lor razboaie cu DNA-ul, linistiti fiind in sinea lor ca nu sunt tinta principala. S-a vazut asta foarte bine acum, cand colegii parlamentari, infiorati de forta primita de Daniel Morar, i-au salvat pe Nastase si Mitrea. Cei mai multi se gandeau: cum ar fi sa le vina lor randul si sa fie in mod real papusa voodoo a procurorilor DNA? In privinta acestor resorturi mentale nu am dubii. Mai greu de descifrat, dar nu imposibil pentru un ochi exersat cu jocurile de imagine, este de ce se cramponeaza Adrian Nastase de avizul nejuridic al unui Parlament politic? Explicatia sa: este o victima politica (tineti minte ca roata se invarteste!) care trebuie aparata prin astfel de mijloace si nicidecum lasat prada unei vendete. Hatisurile juridice intinse de "procurorii" presedintelui nu pot face parte din logica jocului, incearca sa spuna Adrian Nastase. Ar putea fi usor de acceptat o atare strategie defensiva daca ar fi dublata si de una identica din partea lui Miron Mitrea. El insa dovedeste, inca o data, ca stie cine este tinta. Si mai stie ceva: ca imaginea publica ii este defavorabila, cat timp isi apara barbatia prin intermediul Parlamentului. Aici este marea diferenta dintre cei doi: unul incearca, in zadar, sa-si clameze nevinovatia apeland la gestul impopular al colegilor, celalalt refuza ajutorul interesat al acestora si merge mai departe. Isi da demisia. Gest inutil in plan juridic (peste trei luni isi recastiga imunitatea iar ancheta va fi blocata) dar foarte valoros pentru limitarea prejudiciilor de imagine. Mitrea a inteles ca toti cei care vor cauta sa se impotriveasca perceptiei publice, care spune ca Parlamentul ii protejeaza de justitie pe politicienii cu probleme de legalitate, vor suferi o infrangere in plan mediatic. Iar in cazul lui Adrian Nastase, batalia cu Traian Basescu este de lunga durata... Vor urma si alte dosare... Anuntul sau timpuriu de posibil viitor candidat al PSD la prezidentiale nu-i va oferi imunitatea sperata in fata contracandidatului sau Traian Basescu. Tactica celui din urma, cand tipa pe unde putea ca este victima lui Adrian Nastase nu functioneaza si invers. Ironia este urmatoarea: amandoi se comporta identic, cu roluri inversate in timp, dar numai unul dintre ei este credibil. Eroare de atribuire se numeste asta stiintific, atunci cand nu esti capabil sa-ti recunosti greselile...

Reclama, sufletul comertului

De ce imi plac reclamele destepte? Pentru ca au puterea sa-ti exprime in cateva zeci de secunde un mesaj pentru care ti-ar trebui o zi de explicatii. Nu mi-as cumpara niciodata produsele la care se face o reclama haioasa, dar cu siguranta voi fi atent la brand-ul respectiv. Il voi avea in minte si poate, candva, ii voi acorda privilegiul de a fi parte din viata mea. Reclamele sunt proaste sau geniale. Intre ele nu exista nimic. Asa cum se poate vedea din colajul de mai jos. Am pornit de la jalnica poveste a celei mai vechi masini produsa in Romania (imagini unicat) si am ajuns la cea mai interesanta si revolutionara companie din lume. Diferentele sunt ca de la cer (Virgin Atlantic va asigura primul zbor suborbital de pasageri) la pamant (primul model de Dacia care a fost rapid inlocuit cu unul care "traieste" pe soselele noastre si in ziua de azi).

Un moldovean bate recordul la betie

Despre ieseni si moldoveni numai de bine....In timp ce, la Olimpiada cade record dupa record, ar trebui sa ne indreptam atentia asupra unui conational de-al nostru, deocamdata anonim. Un barbat din Iasi a batut un record mondial la... alcoolemie: 6 miligrame de alcool, in aerul expirat. Dupa citeva ore, omul si-a revenit dornic sa se intoarca la petrecerea de unde tocmai venise cu ambulanta. Medicii care l-au ingrijit vorbesc de o minune pentru ca, in mod obisnuit, de la 3,5 la mie, iti iei adio de la viata. Pacientul le-a spus medicilor ca a baut 200 de tuica si 700 de mililitri de vin. Numai atit dar ca nu a mincat nimic. Medicul Tudor Ciuhodaru de la Spitalul de Urgente Iasi spune ca este cea mai mare alcoolemie inregistrata vreodata la spital, iar prof.dr. Calin Scripcaru a declarat ca: "In practica am intalnit si alcoolemie de peste 3,5 la mie care ar fi pragul maxim la care rezista organismul. Au fost de 4,5 sau chiat 4,7 dar de sase la mie nu s-a mai intilnit. Mai mult pacientul este bine. Asta depinde si de capacitatea de metabolizare a alcoolului care variaza de la o persoana la alta".
Oameni antrenati in Moldova, ce sa spun? Si un sfat obligatoriu, nu incercati asa ceva acasa pentru ca va puneti viata in pericol!

Cultura rahatului

Zile in sir m-am perpelit daca sa particip la controversa provocata de expozitia aceea psycho de la New York. Stiti voi care! Aia cu poneiul roz insemnat pe crupa cu un semn interzis in Europa. Cu Fecioara Maria imbracata in uniforma de gunoier si cu semne falice prin diferite lucrari artistice. Colegii de la birou ii plangeau de mila grandiosului Patapievici pentru ca era victima unei inscenari bolnave, pusa in scena de Andrei Badin si preluata cu multa placere de Antena 3 si de Jurnalul National. I-am urmarit si pe unii si pe altii cum se explica, cum cauta justificari, cum mistifica adevarul sau exagereaza. Toate astea m-au enervat si m-au intaratat sa m-apuc sa scriu ce stiu. N-am sa ma exprim in privinta demersului artistic al autorilor. In privinta artei sau al actului artistic, am invatat ca totul este permis si nimic nu este criticabil. Desi imi aduc aminte ca un artist austriac a ajuns pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului dupa ce in tara sa a fost condamnat pentru defaimare. Ii alaturase intr-o lucrare pe mai multi lideri politici in pozitii si interpretari nedemne pentru care acestia l-au dat in judecata. Asa ca, ma abtin sa interpretez calitatea expozitiei.
Dar nu ma abtin deloc sa comentez situatia si mai ales rolul unor indivizi in aceasta bulibaseala intelectuala.
Personajele principale:
Andrei Badin, Cristian Neagoe, Corina Suteu, diplomatul roman.

Despre Andrei stiu multe, inca de pe vremea cand eram coleg cu mama lui. Am avut o relatie buna cu ea si suntem amici in continuare, cand mai apucam sa ne vedem pe strada. Cu Andrei in schimb, am avut un parcurs dificil. Fara sa inteleg apetenta lui pentru confruntare si radicalismul sau feroce m-am trezit intr-un conflict fara vina. Angajat al TVR-ului din vremea lui Iliescu, paradoxal coleg de redactie cu mama lui, eram dusmanul sau pe motiv ca sunt in sluba comunistilor, securistilor si ce mai era prin TVR la acea vreme. Nu am putut sa interferez mental cu Andrei. Era si regalist convins, cu vizite dese si sederi prin Elvetia acolo unde traia, in exil, familia regala. Ulterior, cand CDR-ul a castigat alegerile si el nu si-a mai gasit locul in cercul puterii(fosta opozitie) a emigrat si l-am pierdut de pe radar. Am ajuns insa sa-l regasesc prin articolele din revistele romanesti din America. Scria tot asa, visceral, impotriva lui Iliescu, Nastase & co. Nu ma mira deloc atitudinea sa. Ba mai mult, cand am ajuns consul general la Los Angeles si-a adus aminte de mine. M-a injurat in stilul sau vulgar. L-am ignorat, in virtutea bunelor mele relatii cu mama lui. Si oricum, nu aveam ce sa comentez la "bufeurile" unui frustrat. Uimitor pentru mine sa-l vad de vreo doi ani in barca "dreptatii". Adica a celor care formeaza opozitia de azi si care cauta sa deschida ochii romanilor asupra regimului Basescu. Imi este indiferent cu cine se asociaza in scris sau financiar Andrei. Asa l-am tratat mereu. Insa m-a ravasit contorsionarea mintii lui de la extrema dreapta la extrema lui "lua-te-ar dracu' Basescu"! Asta este omul care, cu sprijinul amicilor sai de la New York Magazine, a "descoperit" expozitia psycho.
Cristian Neagoe
Nu-l cunosc defel pe acest domn. Citesc pe unele bloguri zoso si prin portalul Liternet ca este promitator. Ca scrie. Asa cum stie el. Cu vulgaritati, mizerii pestilentiale, si teme gen Trainspotting. Altii spun ca e oribil si lipsit de har auftakt, alandra. Si mai descopar ceva. Ca i-ar favoriza pe amicii lui ca sa expuna ori sa publice pe banii statului roman prin tot felul de locuri trendy. Nu am dovezi, nu ma exprim. Dar pana aici. Cand am vazut ca acest domn si-a terminat facultatea de filozofie a lui Liiceanu mi s-au aprins beculetele. Deci, dumnealui a castigat un concurs de coordonator al comunicarii la ICR New York, direct de pe bancile Facultatii, dupa ce i-a periat cu pamatuful umed pe domnii Liiceanu si Patapievici. Ce comunicare are nevoie Institutul ala, nu inteleg? Cunosc foarte bine cu ce se ocupa oaza aceea de cultura. Numai de un post de comunicator nu era nevoie! Sa fie clar, e suficient sa primesti bani din tara ca sa faci orice expozitie, lansare de carte sau proiectie de filme vrei. Si daca ai nevoie de articole in presa, sunt o multime de contacte si de legaturi gata facute. E suficient sa platesti cateva sute de dolari pentru un articol publicitar. Am facut din astea cu nemiluita la Los Angeles si fara sa cheltui un dolar. Aceste caractere insa sunt prea evoluate pentru ca noi, profanii sa le atingem. Ele stiu cu ce se mananca cultura (in conditiile date cacofonia este o licenta artistica!). Acest domn Neagoe vorbeste, gandeste si scrie precum seful sau ierarhic si, in acelasi timp, idolul sau cultural: radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii - Horia Roman Patapievici, Politice pg 63.
Cum spuneam, gusturile nu se discuta. Insa legile si statutul diplomatic, da! Pentru dansii! Isi permit asta si chiar mai mult. In numele linsajului mediatic, al rastalmacirii propriilor vorbe la care sunt supusi au imunitate si privilegii. Normal, doar fac parte din aceeasi casta. A intelectualilor subtiri neintelesi care pot scrie mizerii cu aroma de vanilie. Pot experimenta stari de transa dubioasa pentru transpunerea starilor de beatitudine in scris. Dar ce are de-a face asta cu Statutul diplomatic, cu Codul de conduita? Doamna Corina Suteu - directorul ICR New York, intamplator o alta persoana agreata de domnul Patapievici, se plange ca este obligata sa colaboreze cu invechitul MAE.
SA FIE SINGURI SI SA REPREZINTE ROMANIA DUPA CUM CRED DANSII, spune dumneaei.
ATUNCI, SA INFIINTEZE O SOCIETATE PRIVATA SAU UN ONG DACA SUNT ATAT DE GENEROSI CU ACTUL DE CULTURA!, zic eu.
Daca ar avea dansii habar ca pe vremea mult hulitului Ion Iliescu acest Institut a scapat de sub tutela totala a Guvernului si a fost trecut, in extremis, sub patronajul sefului statului, i-ar acorda mai multa consideratie! Asa insa, isi permit sa faca gesturi de extravaganta artistica pe seama noastra. Fiindca sa nu ne amagim; tot ce apare sub obladuirea Institutului Cultural Roman este sponsorizat cu foarte, foarte multi bani. Asa cum a fost si o alta expozitie scandaloasa in Cehia, acum vreo doi ani. Mizeria proiectata pe peretii unei hrube jegoase s-a musamalizat desi a fost demonstrata, cu probe, de un corespondent al TVR. Doamna Rodica Culcer a avut grija sa-i livreze pe ascuns domnului Patapievici o seama de informatii prin care a fandat aparitia unui material ucigator. Faptele si probele mai exista dar cazul ramane clasat. Nu se poate sa turmentam creierul unui intelectual atat de rafinat cu incurcaturi financiare sau administrative, nu-i asa!

Totul despre sex

In loc sa ma recasatoresc, mai bine imi gasesc o femeie care sa nu-mi placa si-i dau pur si simplu o casa..
Este o vorba des intalnita printre actorii si celebritatile americane. Pornind de aici, mi-am adus aminte de unele caricaturi si vorbe de duh pline de sarcasm si autoironie. Fiecare se poate regasi intr-una din aceste ipostaze...

Cunoasteti "privirea aceea" pe care o au femeile cand vor sa faca sex?
Nici eu! Steve Martin

Sa faci sex e ca si cum ai juca bridge. Daca n-ai un partener bun, ar fi bine sa ai o mana buna. Woody Allen

Exista cateva dispozitive care cresc dorinta sexuala, in special la femei. Cel mai important dintre acestea este Mercedes-Benz 500 SL. Lynn Lavner

Sexul este unul din cele noua motive pentru reincarnare. Celelalte opt n -au importanta. George Burns

Femeile sunt capabile sa mimeze orgasmul. Barbatii pot mima o intreaga relatie. Sharon Stone

Mama mea n-a sesizat niciodata nimic ironic in a ma numi "son-of-a-bitch. Jack Nicholson

Femeile au nevoie de un motiv ca sa faca sex. Barbatii au nevoie numai de un loc unde s-o faca. Billy Crystal

Potrivit unor cercetari recente, femeile spun ca se simt mai comfortabil daca se dezbraca in fata unui barbat, decat daca ar face-o in fata unei femei. Aceasta din cauza ca femeile sunt foarte critice, in timp ce barbatii sunt doar recunoscatori. Robert DeNiro

Oameni si valori

Cred ca m-am schimbat. Sau, cel putin, asa ar trebui sa fie dupa ce am citit o segmentare a consumatorilor la nivel mondial in functie de criteriul valorilor. Credeam ca sunt un supravietuitor, dar observ ca, dupa o anumita varsta trebuie sa ma orientez spre alt stil de viata, cel al altruistilor sau devotatilor. Mi se pare ca nu ma includ nici in una nici in alta, asa ca sunt in cautare... Pana atunci, ma situez in categoria inadaptatilor. Dar iata ce am aflat din studiul care ne "parceleaza" comportamentul. In decursul vietii ne schimbam stilul psihografic. In adolescenta, cel mai adesea un om se inscrie in stilul experimentator, apoi in prima tinerete in stilul creativ si eventual supravietuitor (20-30 de ani), intre 30-40 de ani supravietuitor sau confident, iar peste 40 de ani in grupul altruistilor sau devotatilor.
Sunt recunoscute sase categorii psihografice:

1. Devotatii: se orienteaza dupa valori primare (respectul fata de inaintasi, protejarea familiei, onestitatea, credinta si datorie), se uita prea putin la televizor si provin, mai ales, din Orientul Mijlociu, Africa, India, China.
2. Altruistii: ca valori primare protejarea familiei, onestitatea, dreptatea, sunt consumatori de media, sunt de varsta a treia, iar ca localizare predomina in America Latina, Rusia, Turcia, Japonia.
3. Confidentii: se orienteaza dupa valori ca: familia, onestitatea, stabilitatea in relatii, stima de sine, mari consumatori de media, varsta tanara sau medie, cu densitate mai mare in Europa Occidentala, Europa de Est, SUA si Marea Britanie.
4. Supravietuitorii: valori primare familia, securitatea financiara, sanatatea si starea fizica buna, bunastarea, respectul fata de inaintasi, consum foarte scazut de media, spre deosebire de devotati consuma presa scrisa, sunt mai degraba barbati de varsta medie, predominanti in Asia/Pacific.
5. Creativii: cele mai importante valori sunt onestitatea, libertatea, autenticitatea, respectul de sine, se concentreaza pe evolutia personala, cea mai mare densitate in America Latina, Europa Occidentala, SUA, Australia.
6. Experimentatorii: au ca valori cheie distractia, prieteniile, dragostea de viata, libertatea, protejarea familiei, consumatori de video si muzica, adolescenti, concentrati in tari cu o situatie economica buna.

Asadar, acestea sunt grupele rezultate in urma valorilor primare (zece la numar): protejarea familiei, onestitatea, respectul pentru inaintasi, autenticitatea, respectul fata de sine, prieteniile, libertatea, sanatatea, relatiile stabile si securitatea financiara. Nu mira pe nimeni ca dreptatea nu figureaza printre primele zece valori alese de oameni, oriunde in lume. Adica, indiferent de rasa, cultura sau civilizatie, omul nu are nevoie de dreptate pentru a trai asa cum isi doreste.

Vremea schimbarii

EXPOSE - SEASONS CHANGE

Brother Google (2)

Don't be evil
Este motto-ul celui mai mare motor de cautare din lume. Sa nu faci rau spune si o porunca biblica. Dar, oare, este suficient sa gandesti asta ca sa reusesti. Google crede ca bunele intentii sunt suficiente pentru a-i linisti pe utilizatorii serviciilor sale. Doar cu texte pe pereti, intr-o lume supercontrolata, o astfel de asigurare este ca o promisiune din partea unui candidat la alegeri. Naivitatea celor de la Google nu poate fi scuzabila. Si nici acceptata. Cine iti garanteaza ca datele personale, comportamentul intim sau hobby-urile ascunse nu devin parte a dosarului tau virutal? Aflat in mana unor oameni care mimeaza naivitatea... Si cum pot fi protejate aceste informatii de raufacatori sau de propriul guvern? Ori... altul, dispus la trasul cu ochiul prin gaura cheii. Documentarul despre riscurile de securitate in reteaua virtuala nu vorbeste despre situatiile concrete. Autorii s-au ferit sa mearga cu presupunerile sau cu investigatia mai departe. Eu, in schimb, nu sunt obligat sa evit temele sensibile. De la 11 septembrie 2001 incoace, lumea nu s-a schimbat doar la suprafata. Este o evolutie subversiva, imperceptibila omului obisnuit, invizibila chiar, de cele mai multe ori. Big Brother este acum legal in societatile democratice! Poti spiona pe oricine cu sau fara motiv temeinic. Poti cere oricui date personale si informatii sensibile prin instrumente puse la dispozitie chiar de propriul Guvern. Desigur ca, marele beneficiar este chiar El. Nu mai e nevoie de spioni bine pregatiti in toate straturile societatii. Comunicatiile si nivelul tehnologic actuale sunt suficiente pentru culegerea secretelor. Mai departe analiza si prelucrarea datelor se fac in scopurile stiute doar de organizatia interesata. De mai bine de doua decenii, comunicatiile mobile sunt interceptate si stocate fara stiinta celor ascultati printr-un sistem pus la punct de americani. Nimic nu scapa urechilor electronice, iar cat timp companiile de telefonie mobila sunt obligate, prin lege, sa livreze orice convorbire structurilor de securitate, libertatea noastra este iluzorie. Teoreticienii dreptului la viata privata au schimbat paradigma de gandire. Nu poti fi aparat intr-o lume dominata de forte ale raului capabile sa distruga orice si oriunde in lume. De aceea, ne spun ei, trebuie sa ne cedam din prerogativele vechi de decenii si sa acceptam intruziunea unor fantome in viata noastra. Dupa companiile de telefonie a venit si randul celor informatice sa colaboreze cu Guvernele nationale. Mai intai la cerere si numai pentru cazuri deosebite, acum, oricand si fara restrictii. In America si in Europa orice email, sms sau convorbire telefonica se stocheaza obligatoriu, pana la 18 luni. Nimic nu se pierde, totul se salveaza. Si nu vei avea niciodata siguranta ca gandurile tale nu ajung intr-o baza de date globala. Nu ma incalzesc deloc asigurarile politicienilor ca pot cenzura tentatia serviciilor de informatii la accesul neautorizat in intimitatea fiecaruia. Pentru ca, in general, acestia sunt bine monitorizati de organizatiile respective si, in ultima instanta, sunt usor de inselat. Si peste toate acestea, iata, companii precum Google care au cvasimonopol pe net trateaza cu indiferenta astfel de pericole reale.
PS: Daca mai e nevoie de o confirmare a gandurilor mele, iata ce spune un specialist in securitate despre marea gaselnita a Guvernelor occidentale: pasapoartele biometrice.

Sweet things

In spatele fiecarei voci de platina exista un grup de indivizi geniali. SADE, una dintre cele mai frumoase voci muzicale, n-ar fi existat fara ei: SWEETBACK. Au compus enorm pentru Sade si au facut putin pentru ei. Au ramas anonimi pentru toata lumea. Nu si pentru mine!


no ordinary love



sensations



you will rise

Amintiri din televiziune (1)

Mijloc de august, 1994.
Dau concurs de angajare in TVR. Plecam dintr-o functie bunicica de la Rompres (fostul Agerpres). Ma saturasem sa traiesc in mizerie si am ales evolutia. S-o iau de la capat, in alta parte, mi-am zis! Pe ascuns, m-am inscris la concursul de reporter, pentru ca stiam ce-mi poate face sistemul "mogulilor" presei de stat. Pe atunci, functionau de zor pilele si telefoanele scurte... Asa ca, voiam sa scap din capcana in care intrasem. Nu vedeam unde se termina drumul, nu aveam nicio cariera de construit. Pentru patru posturi au concurat 400 de candidati. Trei zile ne-au perpelit sefii de la stiri pana au selectat 10 oameni. Batalia a fost dura. Eu, fara pile, dar agreat de o parte din membrii comisiei. Altii, cu pile, dar fara talent sau fara experienta. Postul meu se "impartea" cu aspiranta Cristina Topescu. Decizia a fost grea si dura. Eu l-am obtinut, ea l-a pierdut. Fara prea multa durere pentru ea. O alta usa i s-a deschis imediat in generoasa Televiziune Romana... Si dupa cativa ani a ajuns si ea sa prezinte stiri, la altii.
Primavara lui 1998.
Se da zvon in presa ca apare un post de televiziune. City TV, finantat de familia Paunescu. Se cautau de zor echipe de stiri din alte televiziuni. Ma abordeaza redactorul - sef, omul lui GCP, devenit ulterior seful francmasonilor din Romania. Baiat dragut, elegant dar fara apetit pentru concizie si angajament de durata. Reflectez si renunt. Mi se parea un proiect ratat, cu prea multe fire obscure. Nu-i vedeam viitorul. Am avut dreptate. A ajuns un post de duzina, urmarit doar de fanii primarului general Traian Basescu. N-avea cum sa ajunga altceva din moment ce redactia era intr-un punct din Bucuresti iar studioul de emisie in altul. Imaginati-va ora jurnalului... Un tuter strange casetele de emisie si se deplaseaza prin trafic cu o cutie de carton. Ca si cum ar duce inghetata la clienti! Si din cand in cand mai prinde stopul la semafor, se mai impiedica sau o coloana oficiala ii blocheaza alergarea spre platoul de emisie. Nu-i asa ca emisia este pusa in pericol, ca jurnalul incepe cu reclame sau promo-uri pana cand casetele ajung in magnetoscoape? Si uite asa se face televiziune la noi. E drept ca se poate si altfel! De exemplu, sa faci singur un jurnal de stiri si lumea sa creada ca productia ta este un concept editorial la care asuda 5-6 oameni bine pregatiti. Sau sa ramai fara reporteri si sa apelezi la ajutorul disperat al unor prompteriste (fostele dactilografe, pentru cei mai vechi in breasla) sau secretare administrative. Ele n-au nicio vina, doar au prins un moment favorabil. Asa cum au facut multi din cei care astazi sunt numiti vedete in revistele cu mondenitati.

August 1984

August 1984. Olimpiada de la Los Angeles. Romania este singura tara din blocul comunist care participa, in ciuda boicotului dictat de Moscova. Luna se anunta torida. Autoritatile erau interesate sa stie cum va fi vremea spre sfarsitul lui august cand se organizau parada militara si defilarea oamenilor muncii. La Bucuresti erau cam 34 de grade Celsius, o temperatura obisnuita atunci, dar care azi te infioara. Meteorologii ne anunta ca avem cod galben la caldura iar oamenii se ascund prin case sau la umbra si dau vina pe poluare sau incalzirea globala pentru cresterea nivelului de mercur din termometre. Ce repede uitam de normalitate si ce usor ne bulversam la avertismente inutile! Luna aceea a fost prima in care am aflat cum e sa muncesti la stat. Atunci nu exista decat Statul! Am trecut cu brio de treapta a 2-a, un examen criminal. Punctul de inflexiune din viata ta. Daca treceai intr-a 11-a, terminai liceul si puteai sa emiti pretentii pentru facultate. Daca picai, ajungeai la profesionala si te transformai intr-un paria pentru societatea normata, construita de comunisti. Asa ca, mi-am pregatit cu grija continuarea liceului, unul dintre cele mai bune din Romania. Fara meditatii sau aranjamente. Eram cam dubios pentru colegii mei... Sa nu apelez la "ajutor" in vremurile acelea era ca un gest sinucigas? Macar niste ore platite de meditatii, daca nu o "pila" bine pusa, imi spuneau amicii preocupati de viitorul meu. Impotriva sfaturilor si a prejudecatilor, am ales sa-mi fac singur temele si am reusit. A fost momentul in care am realizat ca drumul poate fi greu si plin de sacrificii dar, in cele din urma, satisfactia si increderea iti vor fi rasplatite. Am scapat de tensiunea examenului si mi-am facut curaj. Mi-am zis ca sunt suficient de pregatit pentru prima mea vacanta pe Litoral. Dar pentru asta aveam nevoie de bani! De unde sa-i iau, daca nu prin munca cinstita? Mama m-a incurajat sa aflu cum e sa castigi un salariu. Mi-a propus sa merg pentru o luna la Arhivele Statului. Era la doi pasi de mine cladirea, asa ca, decizia a fost mai usor de luat. Nu trebuia sa pierd timpul prin mijoacele de transport in comun si nici sa ma sufoc in aglomeratia din autobuz sau tramvai. Eram hipnotizat de ideea ca imi voi face o vacanta de vis cu banii primiti pentru o luna de munca. M-am prezentat la locul cu pricina si primul lucru care m-a izbit a fost sirul nesfarsit de rafturi supraetajate pline cu dosare. Din acelea cu praful de un milimetru, depus in anii de asteptare pana cand o mana interesata le-ar fi rasfoit. Erau dosare de cadre sau de personal, cum se zice acum. La 16 ani nu intelegeam importanta acelor documente. N-am retinut nimic din ele. Nici nu prea aveai cum sa te folosesti de ele. Erai supravegheat permanent. Un set de reguli de securitate iti era prezentat la inceput de zi, iar la sfarsit, erai verificat ca nu cumva sa-ti insusesti vreun petec de hartie. De luni pana sambata, opt ore pe zi (atunci munceai sase zile pe saptamana si numai o data la 4 saptamani aveai un SRL - saptamana redusa de lucru). Mi-a fost suficient, deja simteam cum imi plezneste capul de plictiseala si de oboseala. Ma dureau ochii de atata citit in hartii. In ziua de salariu, care a coincis cu incheierea experientei, am primit 1200 de lei. Cel mai mic salariu posibil dar suficient de mult cat sa-mi permit o saptamana de tolaneala pe nisip. Asa imi aduc aminte de luna august 1984. Anul in care am fost pentru prima oara angajat la stat si turist, pe banii mei, la mare. Mi-e dor de vacanta mare!

Cu capul in zid

O ruda de-a mea se agita ca un titirez cum vine weekend-ul. Vrea sa vada meciurile din campionatul intern dar n-are cum. Ma intreaba pe mine daca "prind" GSP-urile alea care se transforma in clone cand sunt partidele din Liga lu' Mitica. Nici eu nu le am dar, spre deosebire de el, sunt bucuros. Pentru ca mi-era sila sa pierd timpul in fata televizorului, in speranta ca voi vedea un pic de fotbal. Nu mi-ar fi displacut sa vad un meci sau doua la cateva saptamani si in editia asta. Ruda mea, insa, are nevoie de ele in fiecare zi, ca pe un drog. Nu inteleg cum poate crea dependenta mizeria aceea de campionat, o competitie aranjata sau in cel mai bun caz plina de promiscuitate. Si asa cum e ea, infecta, competitia asta costa grupul Intact 100 de milioane Euro, in urmatorii trei ani. Fiindca au platit ca fraierii s-au gandit sa scoata banii prin metode monopoliste. Numai la ei sa te uiti, spun inteligentii care au cumparat drepturile. Dar cand au aflat ca audienta este cat la TVR Cultural, pe bosii de la Intact i-a cuprins disperarea. Cauta sa-si vanda marfa scumpa la retelele concurente. Ba la UPC, ba la Dolce. Iar aia ii joaca pe degete. Nu se lasa pana nu-i strang bine cu usa la bani. Cica vor mai putin de un euro pe abonat, lunar. Probabil ca as da banii astia, doar ca sa-i vad pe aia de la Intact cum sufera. Cum li se evapora audienta printre degete. Au crezut ca daca a mers o data cu Kanal D vor repeta si ei mojicia alora. Uite ce patesc inteligentii aia de la Dogan: le-a cazut audienta precum caramida din turn. Sunt din nou ce-au fost acum un an. Pentru ca in afara de meciurile luate cu japca si de o lesinatura de reality-show nu scot nimic, mai de Doamne ajuta! Si nici Realitatea nu se simte mai bine. L-au cumparat pe bani grei pe Vlad Enachescu si au vazut ei ce inseamna sa nu te duci cu sacul la pomul laudat. Cu o audienta pe care TVR o facea in pauza publicitara, Vlad Enachescu se lauda cat de urmarit este show-ul lui. Apropos, cum o fi reusit un fost angajat sa plece cu o emisiune veche de zece ani la un alt post? Oare TVR nu-si inregistreaza titlurile? As zice ca nu. Si mie mi s-a intamplat acum 3 ani. STIREA ZILEI a fost furata fara jena de Gabriela Vranceanu Firea cand a aparut Antena 3. Si cum nimeni nu se uita la ei, doua emisiuni cu acelasi titlu au rulat vreo trei luni, in paralel. Noroc ca TVR a renuntat la ea cand a venit doamna Culcer director, caci cine stie... si in ziua de azi am fi vazut grozavia asta...

Brother Google (1)

Aceasta descoperire a voastra va aduce uitare in sufletele invataceilor, pentru ca nu-si vor mai folosi memoria; se vor increde in caracterele scrise din afara lor si nu-si vor aminti de ei insisi. Leacul pe care l-ati gasit este un ajutor nu al memoriei, ci al reminiscentei, iar voi le dati discipolilor vostri nu adevarul, ci doar o copie aproximativa a adevarului; ei vor asculta multe lucruri, dar de pe urma lor nu vor invata nimic; vor parea ca stiu totul, dar in general nu vor sti nimic; vor fi o companie obositoare, caci vor fi intelepti doar in aparenta.
Platon

Cand filozoful antic a spus aceste vorbe era convins ca scrisul va duce la consecintele previzibile imaginate de el. Nu avea de unde sa stie ca scrisul va fi inlocuit de imaginea tiparita, ca vorbele vor fi transcrise sintetic. Si ca, astfel, omul si-a desavarsit scrisul in ceea ce astazi numim libraria virtuala. Tot ceea ce ne inconjoara capata proportiile unei arhitecturi a cunoasterii controlate. Educatia noastra, progresul informational, delimitarea binelui de rau trece prin ratiunea unor oameni. Indivizi cu mintea sclipitoare candva selfmade men, acum "infiati prin adoptie" de propriile lor guverne. Ei sunt noul val, casta de genii cu bussiness-uri incomensurabile, aparuti din neant si mentinuti in stratosfera conceptului modern al ratiunilor de stat. Machiavelli este desuet. Principele lui este mort... Organizarea noii Lumi, descrisa de Samuel Daniel in secolul 19, s-a stins demult. Atunci, Principii si-au intarit puterea, cu sau fara ajutorul armelor, s-au pus bazele diplomatiei in scopuri malefice, s-au ridicat bancile generale create special pentru astfel de intreprinderi oculte. Lumea noastra este insa alta. Intreprinzatorii de geniu sunt instrumentele puterii. Tehnologia capata forme monstruoase si intinse ale caror granite nu le cunoastem. Am urmarit, la indemnul lui Dragos, un documentar simpatic, linistit ca o mare calma. Cu atat as fi ramas daca m-as fi oprit doar la naivitatea studiata a chipurilor de la Google. Mai multi vicepresedinti, printre care si parintele internetului. Acel internet dezvoltat de Pentagon si devenit o retea publica acum 3 decenii. Aveti rabdare sa-l urmariti si apoi veti fi pregatiti pentru o continuare.

De ce nu se inteleg romanii?

O prietena de-a mea din Iasi m-a rugat frumos sa-mi pastrez gandurile despre moldoveni, ceva mai incolo, cand revine din concediu. I-am facut o promisiune, deci, trebuie sa mi-o tin! Dar, nu ma pot abtine sa nu public, in avanpremiera la articol, acest minunat interviu intr-un grai care cu siguranta vine din Moldova. Pentru noi, cei din restul tarii, nu este tot atat de sigur care dintre variantele postate de Darius este corecta. Desi are ceva timp de cand Jeg a prezentat-o marelui public nu cred ca si-a pierdut ,de atunci si pana acum, actualitatea...

Drama lui Kelly

Fata lui Al Bundy, Kelly, a fost descoperita cu cancer la san. Este o stire de ultima ora. Actrita Christina Applegate a fost diagnosticata la un control de rutina. Are 36 de ani si doctorii spun ca sunt sanse mari sa se vindece total. Mama ei a avut cancer la san si si de col uterin, iar acum este printre sustinatorii ferventi ai luptei anticancer. O familie, deci, care trece prin aceeasi tragedie. Tot mai tinere si tot mai multe. O maladie crunta care nu poate fi oprita. In jurul meu aud in fiecare saptamana de cate un astfel de caz. Sa le tratam ca pe o fatalitate?