De ea imi aduc aminte cand ma gandesc la primul an de liceu. Maine se fac 26 de ani de atunci. Dupa un sfert de secol ma intorc printre lazaristi. M-au invitat alaturi de multi absolventi si mi-e dor sa vad cum e...Pana cand voi afla, ma uit la Madonna si la ce a ajuns dupa 25 de ani.
duminică, mai 04, 2008
Casa cea mai scumpa
Vacanta s-a terminat!
Urmeaza o perioada lunga si dificila inainte de vara fierbinte...
Articolul din Forbes Magazine a venit tocmai bine sa-mi dea masura opulentei pe care n-o voi simti decat din poze.
In sfarsit, cea mai scumpa casa din lume a aparut! Costa ceva mai mult de un miliard de dolari. Este, de fapt, mai scumpa decat un hotel si a rasarit in orasul indian Mumbai.
In top, pe locul 2 este acest conac dintr-un oras prin care am umblat deseori: Beverly Hills.Costa (doar) 165 de milioane de dolari.
Ne mandrim si noi cu locul 3. A retrogradat un loc dar, cred ca, in realitate, este mult mai ieftin. Castelul Bran costa 140 de milioane de dolari. Este, in continuare, de vanzare, insa nimeni nu se incumeta.
Sa ne intoarcem la casa de un miliard. Prin ea poti sa te pierzi atat pe orizontala(cateva hectare) cat si pe verticala (27 de etaje). Apartine unei familii normale cu trei copii fericiti de mostenirea ce-o vor primi. Se numesc Ambani si ocupa locul 5 in lume, la avere declarata. Pe 4, este conationalul lor Lakshmi Mittal.
Scurta prezentare:
Asadar, un bloc cat un hotel numai pentru o familie. Niciun etaj nu seamana si nu are aceleasi materiale de constructie. Proprietarii accepta la ocazii speciale sa puna la dispozitie un spatiu pentru petreceri rafinate. Un miliard de dolari din cele 43 cate au in cont, nu e o cheltuiala prea mare. Le-au mai ramas 42...
Urmeaza o perioada lunga si dificila inainte de vara fierbinte...
Articolul din Forbes Magazine a venit tocmai bine sa-mi dea masura opulentei pe care n-o voi simti decat din poze.
In sfarsit, cea mai scumpa casa din lume a aparut! Costa ceva mai mult de un miliard de dolari. Este, de fapt, mai scumpa decat un hotel si a rasarit in orasul indian Mumbai.
In top, pe locul 2 este acest conac dintr-un oras prin care am umblat deseori: Beverly Hills.Costa (doar) 165 de milioane de dolari.
Ne mandrim si noi cu locul 3. A retrogradat un loc dar, cred ca, in realitate, este mult mai ieftin. Castelul Bran costa 140 de milioane de dolari. Este, in continuare, de vanzare, insa nimeni nu se incumeta.
Sa ne intoarcem la casa de un miliard. Prin ea poti sa te pierzi atat pe orizontala(cateva hectare) cat si pe verticala (27 de etaje). Apartine unei familii normale cu trei copii fericiti de mostenirea ce-o vor primi. Se numesc Ambani si ocupa locul 5 in lume, la avere declarata. Pe 4, este conationalul lor Lakshmi Mittal.
Scurta prezentare:
Asadar, un bloc cat un hotel numai pentru o familie. Niciun etaj nu seamana si nu are aceleasi materiale de constructie. Proprietarii accepta la ocazii speciale sa puna la dispozitie un spatiu pentru petreceri rafinate. Un miliard de dolari din cele 43 cate au in cont, nu e o cheltuiala prea mare. Le-au mai ramas 42...
duminică, aprilie 27, 2008
Hristos a inviat!... La TVR
Ca de fiecare data la Inviere, oamenii cauta sa respecte traditia, iar altii sa gaseasca sensul pentru care traiesc. O mare parte, insa, se distreaza sau isi vad de viata lor, la fel de obisnuita cu a celor care postesc sau bat drumul bisericii. Pe vremea comunistilor, Pastele era o "indeletnicire" retrograda sau prohibita. Atunci tinerii se distrau, un motiv de evadare din canoanele societatii socialiste multilateral dezvoltate. La tv nu vedeai nimic care sa-ti sugereze macar prin metafore ca Iisus e printre noi si poarta cerului se deschide. In zilele noastre, oamenii sunt liberi sa experimenteze frica sau dragostea fata de Dumnezeu. Postul negru nu mai este doar o vorba printre batranii din familie. Abtinerea de la cele lumesti mai are si alte sensuri in societatea de consum: ambitia de a face sau includerea in tendinte. Daca vorbesti cu ei, cu exceptia celor care cred sincer in rostul postului, vei afla ca au putine argumente. Cele mai frecvente tin de prejudecata si apoi de compensarea pacatelor din timpul anului. Un fel de purificare interioara care pica la tanc. Nu ii judec. Fiecare are dreptul sa aleaga limita moralitatii in fata lui Dumnezeu. In vremurile noastre, Biserica este toleranta si generoasa cu toti enoriasii, chiar si cu aceia care isi aduc aminte de ea doar la marile sarbatori. Ma gandeam la toate astea urmarind fara sa vreau televiziunile noastre in noaptea de Inviere. PRO TV face rating. Pentru ca filmele bune pot fi si pe motive religioase, nu-i asa? Ceilalti au stat in umbra dar, previzibil ca in fiecare an, la miezul noptii TVR trece pe primul loc, la mare distanta de restul competitorilor. M-a uimit ca timp de 2 ore TVR si-a adunat cei mai multi telespectatori in conditiile in care toate posturile, de la cele mici la cele mari au transmis acelasi lucru. Parca eram la un seminar universal de invatare a pasajelor din Scriptura. Abia in astfel de momente rare imi reconfirm ceea ce stiam din primii ani de televiziune: nu conteaza calitatea programului sau frumusetea formatului. Conteaza brand-ul... Nimeni nu-i poate lua televiziunii publice marca de transmitator al mesajelor catre popor. Aici se aduna lumea cand vrea sa fie sigura ca obtine mesajul curat si nedistorsionat (nu ma refer la erori involuntare sau influente neortodoxe). TVR ramane un post ales atunci cand evenimentul este plat, simplu, asezat, liniar, fara surprize si rasturnari de situatie, produs de altii. Desi ar trebui sa ma bucur pentru audienta TVR, sunt trist si dezamagit. Pentru ca mi-as fi dorit sa fie la fel de multi telespectatori si cand se vor fi realizat productii alerte, complexe, incitante, neobisnuite, gandite in house si nu livrate de altii.
vineri, aprilie 25, 2008
Dinozaurii traiesc !
Incidentul straniu de la Cotroceni ma face sa revin asupra unui subiect despre care tocmai am scris zilele trecute. Ziceam ca ministrul de externe Adrian Cioroianu a platit pretul ignorantei fata de sistemul osificat pe care il conducea fara sa stie. I-a venit randul si presedintelui tarii sa descopere caracatita pe care o patroneaza fara sa stie. Sau poate stie si este obligat s-o ignore!
Un "diplomat de cariera" a ajuns, pentru sase ore, sef al protocolului prezidential. Asa cum a fost numit, tot asa a fost revocat. In doi timpi si trei miscari. Alegerea, dar si indepartarea sa n-au avut parte de explicatii. Publice, cel putin. Pentru ca, in interiorul Palatului, adevarul este stiut. Presedintele s-a enervat peste masura ca a jucat rolul sefului care primeste mutarea de-a gata. S-a trezit cu un individ jovial, prietenos, ascultator si curatel. Un diplomat din gasca veche, bun la protocol ca toti ambasadorii scoliti in "epoca de aur". Nu trebuia decat sa continue sa zambeasca frumos si l-ar fi pacalit cu gratie pe Traian Basescu. Nici macar nu e un efort considerabil sa se prefaca pentru cei care traiesc din plecaciuni invatate in zeci de ani de "diplomatie" performanta. Spuneam ca sistemul din MAE iese intotdeauna invingator in fata novicilor si a intrusilor. Ma refer la aceia care nu s-au format pe culoarele ministerului si n-au primit clearence de la cine trebuie. Dinozaurii - asa cum ii recunoastem din articolele de presa servite - sunt batraneii veniti din afara prin numiri politice sau gusterii fara angajament. Varsta biologica nu e decat o chestiune secundara. In MAE, dinozaur este o figura de stil pentru definirea indezirabililor sau a celor fara pedigree. Mi-aduc aminte ca la 35 de ani eram pe lista dinozaurilor alaturi de mai varstnicii Oliviu Gherman sau Dan Martian. Ziarista care m-a alipit speciei disparute a ajuns ulterior PR-ul unui fost ministru de externe. Acelasi care a tacut malc cand oamenii trimisi de el la post erau "jumuliti". Acum nu mai conteaza. "Gunoierii" si-au facut treaba dupa 2005 si au curatat vagauna de indezirabili. Pana cand conducatorii care le-au luat locul celor de dinainte au descoperit pe pielea lor cu cine au de-a face. Le-a luat ceva timp sa priceapa si au suferit lovituri de imagine urat mirositoare. Nu doar Cioroianu s-a ales cu vanatai. Pana si Basescu a primit un croseu in plina figura de la diplomatii de cariera. Doar un pumn, fiindca in spate ii fac in continuare zambre... M-am intrebat mereu de ce ziaristii si preotii sunt cautati la dosare iar altii stau si contempla strazile unor orase exotice. Recent, o directoare din MAE a fost oprita de la avansare tot din cauza unor legaturi nepotrivite cu "trecutul". Asta este doar fata nevazuta a muntelui de angajamente dosite cu grija prin fisetele din Baneasa. Desigur ca pot accepta opinia ca diplomatia nu se face doar cu vorba, ci si cu "mijloacele specifice". Insa o nuanta trebuie acceptata: diplomatul aplica ordinele ministrului de externe, iar ofiterul de informatii pe cele ale sefului sau. Asta fac toti in democratiile consolidate. Noi insa continuam sa traim ca in timpul in Razboiului Rece, cand ambasadele erau oficine de spionaj. Doar un lucru s-a schimbat: acum nu mai facem nici macar asta. Dar avem un motiv de satisfactie: am reusit sa protejam o specie pe cale de disparitie: dinozaurii de cariera.
Un "diplomat de cariera" a ajuns, pentru sase ore, sef al protocolului prezidential. Asa cum a fost numit, tot asa a fost revocat. In doi timpi si trei miscari. Alegerea, dar si indepartarea sa n-au avut parte de explicatii. Publice, cel putin. Pentru ca, in interiorul Palatului, adevarul este stiut. Presedintele s-a enervat peste masura ca a jucat rolul sefului care primeste mutarea de-a gata. S-a trezit cu un individ jovial, prietenos, ascultator si curatel. Un diplomat din gasca veche, bun la protocol ca toti ambasadorii scoliti in "epoca de aur". Nu trebuia decat sa continue sa zambeasca frumos si l-ar fi pacalit cu gratie pe Traian Basescu. Nici macar nu e un efort considerabil sa se prefaca pentru cei care traiesc din plecaciuni invatate in zeci de ani de "diplomatie" performanta. Spuneam ca sistemul din MAE iese intotdeauna invingator in fata novicilor si a intrusilor. Ma refer la aceia care nu s-au format pe culoarele ministerului si n-au primit clearence de la cine trebuie. Dinozaurii - asa cum ii recunoastem din articolele de presa servite - sunt batraneii veniti din afara prin numiri politice sau gusterii fara angajament. Varsta biologica nu e decat o chestiune secundara. In MAE, dinozaur este o figura de stil pentru definirea indezirabililor sau a celor fara pedigree. Mi-aduc aminte ca la 35 de ani eram pe lista dinozaurilor alaturi de mai varstnicii Oliviu Gherman sau Dan Martian. Ziarista care m-a alipit speciei disparute a ajuns ulterior PR-ul unui fost ministru de externe. Acelasi care a tacut malc cand oamenii trimisi de el la post erau "jumuliti". Acum nu mai conteaza. "Gunoierii" si-au facut treaba dupa 2005 si au curatat vagauna de indezirabili. Pana cand conducatorii care le-au luat locul celor de dinainte au descoperit pe pielea lor cu cine au de-a face. Le-a luat ceva timp sa priceapa si au suferit lovituri de imagine urat mirositoare. Nu doar Cioroianu s-a ales cu vanatai. Pana si Basescu a primit un croseu in plina figura de la diplomatii de cariera. Doar un pumn, fiindca in spate ii fac in continuare zambre... M-am intrebat mereu de ce ziaristii si preotii sunt cautati la dosare iar altii stau si contempla strazile unor orase exotice. Recent, o directoare din MAE a fost oprita de la avansare tot din cauza unor legaturi nepotrivite cu "trecutul". Asta este doar fata nevazuta a muntelui de angajamente dosite cu grija prin fisetele din Baneasa. Desigur ca pot accepta opinia ca diplomatia nu se face doar cu vorba, ci si cu "mijloacele specifice". Insa o nuanta trebuie acceptata: diplomatul aplica ordinele ministrului de externe, iar ofiterul de informatii pe cele ale sefului sau. Asta fac toti in democratiile consolidate. Noi insa continuam sa traim ca in timpul in Razboiului Rece, cand ambasadele erau oficine de spionaj. Doar un lucru s-a schimbat: acum nu mai facem nici macar asta. Dar avem un motiv de satisfactie: am reusit sa protejam o specie pe cale de disparitie: dinozaurii de cariera.
miercuri, aprilie 23, 2008
Reprezentatie cu figuranti
Cand sansele iti cresc, primul lucru la care te gandesti este sa ti le maximizezi. Asa a gandit si Sorin Oprescu, candidatul surpriza in alegerile pentru Primaria Capitalei.Asa ca, atunci cand l-au respins pe motiv de incurcaturi la CNP-urile simpatizantilor, "doctorul" si-a scos tot veninul si l-a injectat spre cei care l-au scos din joc. M-am intrebat: cine l-a "operat" pe Oprescu? Propriul staff sau contracandidatii cu potential?
Ambele posibilitati sunt plauzibile.
Acum cinci zile Sorin Oprescu era in cautarea echipei de sprijin si negocia din greu suportul de specialitate (avocati, sociologi, consultanti de imagine). Banii ii avea mai devreme, asa ca startul a fost asigurat. Au dreptate cei din PSD cand spun ca si-a ales in graba oamenii. Unii dintre ei, printre care si finul lui Vanghelie, s-au miscat repede dar au neglijat inevitabil detaliile tehnice. Sa verifici in doua zile 40 de mii de identitati poate fi o corvoada prea mare pe umerii unor oameni neexperimentati.
Sa zicem ca n-a fost, insa, asta...Atunci, inseamna ca judecatorii de la BEM s-au dus tinta la paginile cu erori. Cine poate crede ca au verificat aceleasi liste intr-o noapte, este naiv. Si oare cine sa fii dat o mana de ajutor? Poate cei care s-au ocupat de completarea listelor?
Nu cred in teoria conspiratiei dar, admit ca este cea mai buna arma pentru Sorin Oprescu, daca, prin absurd, va obtine in instanta castig de cauza. Desigur, niciun contracandidat din grupul celor cu sanse nu este incantat de aparitia in cursa a "doctorului". Vasile Blaga s-a abtinut sa iasa public ca sa-l atace(o decizie inteligenta), Mitrea l-a compatimit pentru calitatea staff-ului(atitudine previzibila), Orban a deplans situatia(logic, doar vrea sa capitalizeze din simpatia publica acordata victimei).
Ambele variante sunt plauzibile iar reactia lui Oprescu nu face decat sa-mi intareasca impresia ca a fost infrant inainte de a incepe batalia. Ciudat este ca toti s-au speriat de el fara sa aiba o imagine fidela a realitatii intentiilor de vot din teren. Sunt convins ca nici Blaga, nici Diaconescu si nici Orban nu stiu adevarul despre procentele obtinute in sondajele comandate de partid. Ele sunt cosmetizate in interesul pastrarii moralului ridicat. Asta se vede din reactiile timide sau edulcorate care razbat prin media. Si totusi, Oprescu era departe de pozitia castigatorului solitar, chiar daca Blaga trebuia sa se uite in sus la el ca sa-l ajunga. Pentru prima oara vad o cursa electorala care n-are mesaj si nici forta. Nu la unul, ci la toti candidatii. Este clar ca echipele de consultanti nu reusesc sa se pozitioneze, nu si-au strans informatiile din tabara adversarului si sunt vaduvite de aportul personal al "clientului". Vom experimenta o non-campanie electorala, mai stranie decat cea din 2005 cand Videanu il invingea pe Vanghelie...doar cu o mana. Si daca echipele de strategi lucreaza in secret si mai ales pe medii neconventionale, ma astept ca dezbaterile televizate sa fie cele mai plictisitoare gargare vazute vreodata in Romania. Actorul pentru care s-a platit biletul la spectacol s-a imbolnavit subit...Asa ca reprezentatia va fi asigurata de figuranti.
Ambele posibilitati sunt plauzibile.
Acum cinci zile Sorin Oprescu era in cautarea echipei de sprijin si negocia din greu suportul de specialitate (avocati, sociologi, consultanti de imagine). Banii ii avea mai devreme, asa ca startul a fost asigurat. Au dreptate cei din PSD cand spun ca si-a ales in graba oamenii. Unii dintre ei, printre care si finul lui Vanghelie, s-au miscat repede dar au neglijat inevitabil detaliile tehnice. Sa verifici in doua zile 40 de mii de identitati poate fi o corvoada prea mare pe umerii unor oameni neexperimentati.
Sa zicem ca n-a fost, insa, asta...Atunci, inseamna ca judecatorii de la BEM s-au dus tinta la paginile cu erori. Cine poate crede ca au verificat aceleasi liste intr-o noapte, este naiv. Si oare cine sa fii dat o mana de ajutor? Poate cei care s-au ocupat de completarea listelor?
Nu cred in teoria conspiratiei dar, admit ca este cea mai buna arma pentru Sorin Oprescu, daca, prin absurd, va obtine in instanta castig de cauza. Desigur, niciun contracandidat din grupul celor cu sanse nu este incantat de aparitia in cursa a "doctorului". Vasile Blaga s-a abtinut sa iasa public ca sa-l atace(o decizie inteligenta), Mitrea l-a compatimit pentru calitatea staff-ului(atitudine previzibila), Orban a deplans situatia(logic, doar vrea sa capitalizeze din simpatia publica acordata victimei).
Ambele variante sunt plauzibile iar reactia lui Oprescu nu face decat sa-mi intareasca impresia ca a fost infrant inainte de a incepe batalia. Ciudat este ca toti s-au speriat de el fara sa aiba o imagine fidela a realitatii intentiilor de vot din teren. Sunt convins ca nici Blaga, nici Diaconescu si nici Orban nu stiu adevarul despre procentele obtinute in sondajele comandate de partid. Ele sunt cosmetizate in interesul pastrarii moralului ridicat. Asta se vede din reactiile timide sau edulcorate care razbat prin media. Si totusi, Oprescu era departe de pozitia castigatorului solitar, chiar daca Blaga trebuia sa se uite in sus la el ca sa-l ajunga. Pentru prima oara vad o cursa electorala care n-are mesaj si nici forta. Nu la unul, ci la toti candidatii. Este clar ca echipele de consultanti nu reusesc sa se pozitioneze, nu si-au strans informatiile din tabara adversarului si sunt vaduvite de aportul personal al "clientului". Vom experimenta o non-campanie electorala, mai stranie decat cea din 2005 cand Videanu il invingea pe Vanghelie...doar cu o mana. Si daca echipele de strategi lucreaza in secret si mai ales pe medii neconventionale, ma astept ca dezbaterile televizate sa fie cele mai plictisitoare gargare vazute vreodata in Romania. Actorul pentru care s-a platit biletul la spectacol s-a imbolnavit subit...Asa ca reprezentatia va fi asigurata de figuranti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
