KOREA (1)

Azi in Romania, maine in Coreea de Sud. Cam asa poate fi rezumata distanta petrecuta in avion de la Bucuresti la Seoul. Mai departe de locul unde am ajuns nu este decat arhipelagul japonez pe care inca n-am reusit sa-l ating. In schimb, am ajuns intr-un loc care se afla printre putinele din lume, inca, in conflict armat. E drept, "inghetat" de un armistitiu vechi de cateva decenii care le asigura celor din sud linistea relativa. La nici 50 de kilometri de capitala lor este linia de demarcatie demilitarizata, adica granita dintre "frati". Unii au ales capitalismul adus de generalul MacArthur, ceilalti comunismul lui Mao. Diferiti de chinezi la infatisare si aparitie, impregnati pana in maduva oaselor de "ajutorul" yankeilor, coreenii sunt mandri, chiar prea mandri. E de inteles pentru un popor care in istoria sa de 1500 de ani a fost condus de 9 dinastii, dar a sfarsit, in anii 50, sa se separe in doua, din motive ideologice. O tara, doua sisteme nu este in China ci aici in Coreea. Din pacate, am acces numai la civilizatia din sud, dar gazdele ne-au promis ca vom vedea de la distanta si avanposturile dusmane, din ultima tara cu adevarat comunista. Am ajuns, alaturi de alti cativa europeni si numerosi americani, pe aeroportul Incheon, considerat cel mai bun din intreaga lume.





Fara probleme si fara incurcaturi. Asta ti-ar mai lipsi aici, unde engleza este o limba vorbita dupa ureche si mai curand inganata dupa ce deschizi gura. Ghidul meu Lu Yi (in franceza Louis, imi zambeste purtatorul numelui) ne-a plimbat, in ora petrecuta pe drum, prin istoria natiunii coreeene. Asa am aflat de limba lor diferita, din nou ni s-a facut precizarea...DIFERITA de cea chineza. Ei spun ca este logica si usor de invat, eu zic ca nu. Am ajuns la Seoul. Aflu ca, dupa cateva decenii in care tot orasul de 13 milioane de locuitori isi arunca deseurile intr-o groapa, in mijlocul orasului, acum coreeni sunt militanti ecologisti ferventi. Atat de tare incat nu mai au cosuri de gunoi pe strazi( ca sa nu te impinga sa arunci pe undeva ceva...) si te taxeaza aspru daca iti cumperi alimente la pachet sau produci mai mult gunoi menajer de cat ai dreptul. Ma lovesc vizual, chiar de la intrarea in oras, cladirile asemnatoare cu ale noastre. Seoul este un conglomerat de cladiri inalte, dar nu prea inalte, totusi, ma atentioneaza ghidul. Pana in 63 de etaje, zice el. Pentru oamenii obisnuiti multitudinea de blocuri este la ordinea zilei. Coreeenilor le place sa traiasca la bloc, imi spune ghidul! Nici n-ar avea unde pentru ca teren de case nu prea exista. Cam tot relieful este muntos. Nu stiu cum le cumpara, pentru ca la cat costa un apartament de 3 camere - 500 de mii de dolari, par cam scumpe.



Un coreean castiga dupa absolvirea facultatii undeva la 2000 de dolari. Aflu ca masinile sunt cata frunza si iarba. Cica fiecare familie are una...Poate, dar ce m-a surprins este procentul urias de autoturisme indigene. Cu multi ani in urma cei mai instariti isi cumparau masini straine dar Guvernul a inceput sa-i caute la averi si asa s-au speriat si au aratat poporului ca sunt "patrioti". De aici au aparut concernele auto si navale Hyundai si Daewoo. Ca si in America, modelele sunt diferite de Europa desi au aceleasi denumiri. Daca as fi in China as crede ca sunt replici usor modificate ale unor masini luxoase celebre. Dar, ma asigura Lu Yi, sunt foarte bune si mai ieftine decat cele de peste mari si tari.



Am o mare dezamagire care ma face sa-mi schimb parerea despre tara tehnologiei avansate. Descopar la hotel ca ma costa 20 de dolari pe zi netul sau 10 dolari pentru 30 de minute. Fac sapaturi si aflu ca undeva prin afara hotelului e wireless. Nu in holul de la receptie ca in orice tara civilizata, ci de pe strada de la altii. Ma linistesc, cu gandul ca voi avea timp dupa cina. Mergem la un restaurant cu bufet mixt, asiatic si european. Pe gustul meu. La plecare, Lu Yi ne arata directia spre magazinele de marca. Nu ma intereseaza, prefer piata luminata unde se tine un spectacol de duminica. Si care coincide cu o sarbatoare nationala religioasa.



Maine va fi zi libera in toata tara si cum o treime dintre coreeni sunt budisti, suntem preveniti ca ne vom inghesui pe strazi si in temple cu bastinasii. Nimic neobisnuit spune Lu Yi, care amabil ne spune ca vom fi atinsi mereu pe strada, din greseala, din cauza aglomeratiei specifice orasului. Si suntem rugati sa nu ne suparam si nici sa nu ne cerem scuze.

Never say yes...

Unde e limita moralitatii? Exista ceva pe lume care te face sa accepti ultimul compromis? Sa-ti lasi sursa in mainile dusmanilor? Chiar daca nu vrei si ti-ai imaginat ca nu se va intampla asta niciodata? Acel om care ti-a lasat viata lui in mainile tale, care te-a crezut si caruia i-ai garantat protectia. Deseori vad langa mine oameni care promit, care se jura si care mizeaza pe tragedia viitoare a celor in dificultate. De cate ori vad THE INSIDER (filmul regizat de Michael Mann) imi dau seama ca traim o drama daca avem puterea sa ne recunoastem limitele. Cine poarta povara angajamentului fata de celalalt plateste de doua ori: o data pentru ca promite un succes iluzoriu si a doua oara pentru ca este responsabil de esecul celuilalt. Din pacate, nu exista echilibru in decizie. Este doar o alegere rationala care se bifurca la un moment dat. Cine are principii si morala va descoperi ca drumul duce spre prapastie...

I'M ALONE ON THIS - LISA GERRARD


SAFE FROM HARM - MASSIVE ATTACK

Fotoliu pentru Becali

Toata presa si toti dusmanii jubileaza!
Gigi si-a fript mainile in ultima etapa. Ca la poker! A pierdut jucand la cacealma. Un milion si sapte sute de mii de euro intr-o valiza plimbata la pacalela (zice Gigi) l-au facut suspect de coruptie. El a fost mereu suspect de ceva si de obicei de aranjamente. Fiind in fotbal, si-a castigat pe merit reputatia de aranjor (nu dirijor!) de prima clasa. A avut de la cine invata si asa a devenit un maestru in driblinguri cu mingea la picior. Ca multi altii. Dar altii nu s-au gandit sa intre in politica. Si nici sa joace la alta masa, alaturi de maestrii in arta manipularii mintilor alegatorilor. S-a "fript" si, probabil, ca va fi perpelit pe o tepusa ascutita de cei de la DNA. Care i-au pregatit preventiv - pentru sezutul de lunga durata - un fotoliu special.




UPDATE: Gigi Becali a continuat la "Nasul" (B 1 TV) seria replicilor care l-au facut celebru. Astfel, latifundiarul din Pipera se considera nevinovat si vorbeste despre conspiratii si procurori tradatori. Are insa un singur regret in tot acest scandal si anume ca nu s-a dus la un sex shop sa umple "o geanta de vibratoare si alte alea, iar procurorii cand bagau mana in diplomat sa le scoata si sa si le bage in gura..in alea..."

La capatul lumii

Fiecare an din viata iti aduce ceva nou, frumos, trist sau neobisnuit. Nu pot spune ca n-am avut noroc in viata. De-a lungul ultimilor 15 ani, drumurile mele s-au raspandit in toate zarile. Din China pana in America si mereu prin toata Europa. Am avut sansa sa ajung acolo unde altii, mai ghinionisti decat mine, vad doar in poze sau, mai recent, la Discovery Channel. O vizita in Coreea de Sud nu este altceva decat o sansa pe care o intalnesti o data in viata. Am acum ocazia sa ii cunosc indeaproape pe cei care au facut parte acum doua decenii din triunghiul de aur si au hranit atunci "tigrii" asiatici. Ei au inventat dezvoltarea economica exploziva bazata pe productivitate si tehnologie. Ei si ceilalti vecini au uimit lumea occidentala. Asa au ajuns aici.



In Los Angeles, am fost la un restaurant coreean. M-a impresionat, mai tare, decat favoritul meu japonez - sushi. O masa simpla, dar extravaganta prin stilul de pregatire a felurilor de mancare. In centrul mesei, parte a decorului, o plita pe care singur iti pregateai carnea proaspata, tocmai comandata din meniu. Pacat ca traditiile si, mai ales, bucataria coreeana nu sunt in Romania. La cate afaceri si fabrici avem, puteau sa-i concureze pe chinezi?!




Asa cum noi avem Mamaia noastra prafuita, adica imbatranita voiam sa zic, si coreeni se lauda cu o insula exotica Jeju. Voi vedea cu ochii mei ce inseamna turismul profesionist si, astfel, voi intelege mai bine de ce suntem ocoliti de rutele marilor operatori.

Remind me of something

De ea imi aduc aminte cand ma gandesc la primul an de liceu. Maine se fac 26 de ani de atunci. Dupa un sfert de secol ma intorc printre lazaristi. M-au invitat alaturi de multi absolventi si mi-e dor sa vad cum e...Pana cand voi afla, ma uit la Madonna si la ce a ajuns dupa 25 de ani.

Casa cea mai scumpa

Vacanta s-a terminat!
Urmeaza o perioada lunga si dificila inainte de vara fierbinte...
Articolul din Forbes Magazine a venit tocmai bine sa-mi dea masura opulentei pe care n-o voi simti decat din poze.
In sfarsit, cea mai scumpa casa din lume a aparut! Costa ceva mai mult de un miliard de dolari. Este, de fapt, mai scumpa decat un hotel si a rasarit in orasul indian Mumbai.


In top, pe locul 2 este acest conac dintr-un oras prin care am umblat deseori: Beverly Hills.Costa (doar) 165 de milioane de dolari.



Ne mandrim si noi cu locul 3. A retrogradat un loc dar, cred ca, in realitate, este mult mai ieftin. Castelul Bran costa 140 de milioane de dolari. Este, in continuare, de vanzare, insa nimeni nu se incumeta.



Sa ne intoarcem la casa de un miliard. Prin ea poti sa te pierzi atat pe orizontala(cateva hectare) cat si pe verticala (27 de etaje). Apartine unei familii normale cu trei copii fericiti de mostenirea ce-o vor primi. Se numesc Ambani si ocupa locul 5 in lume, la avere declarata. Pe 4, este conationalul lor Lakshmi Mittal.

Scurta prezentare:








Asadar, un bloc cat un hotel numai pentru o familie. Niciun etaj nu seamana si nu are aceleasi materiale de constructie. Proprietarii accepta la ocazii speciale sa puna la dispozitie un spatiu pentru petreceri rafinate. Un miliard de dolari din cele 43 cate au in cont, nu e o cheltuiala prea mare. Le-au mai ramas 42...