Leftover from KOREA

Un paradis pentru fiecare



Gradina raiului e facuta de mana omului


Baietii invata de mici sa fie prieteni buni


Cand oamenii mari se distreaza cu caii de piatra


Gustare in gradina


Drumul spre Rai


Atingerea inocenta a nufarului


Plimbare la varste fragede


Calare cu sacosa si copilul


Fructe de cactus stranse pentru ciocolata de Jeju


Clipa de notorietate la cascada fotomodelelor


Corabia care nu pleaca niciodata


Grup de europeni in lumea oamenilor galbeni

KOREA (6)

O zi de paradis in Marea Sudului. Jeju Island este insula mistica, plina de farmece si de turisti. Localnicii,traditionalisti si conservatori, asista cu indiferenta din casele lor vechi si protejate cu ziduri de roca vulcanica la furnicarul de indivizi veniti la distractie. Asiaticii, in general coreeni si japonezi sunt atrasi de frumusetea si misterele insulei rasarite cu doua milioane de ani in urma.
In drum spre Varful Rasaritului, ne trezim cu sute de oameni, precum niste furnici grabite, urcand pe drumul care duce spre craterul unui vulcan stins. Multi seniori, cupluri proaspat casatorite, indragostiti la prima vedere dar si liceene.






La vederea unui european, scolaritele se bucura, tipa si iti fac semne sa accepti o poza cu ele. Apoi pun mana la falca si incearca sa evite emotia surprinsa de camera de filmat.

Ca sa ajungi in varf ai nevoie de conditie fizica si rabdare. Sute de trepte serpuite sunt strabatute in 20 de minute. O viermuiala continua in jurul tau te face sa nu te opresti. Suflul ti se pierde daca mergi prea repede. Ai nevoie de o pauza, pe care o poti lua la fiecare schimbare de directie. In unele locuri, scara catre platou este strajuita de cate o piatra vulcanica mai deosebita. Una dintre ele se spune ca aduce promovarea in functie, daca o atingi. Este o legenda, care la un moment dat, a dus la aplicarea legii martiale. Generalii armatei coreene au descoperit ca seful fortaretei obtinea gradul de general direct din postul pe care il ocupa pe insula Jeju. Vorba s-a dus si oamenii se calcau in picioare sa atinga piatra fermecata.



Siroaie de transpiratie curg de pe turisti cand ajung in varf. Unora le tremura picioarele de efort dar satisfactia sa vada "burta" unui vulcan ii revigoreaza.
Suntem la 200 de metri inaltime fata de locul din care am plecat. Vantul este puternic dar, nu e nimic neobisnuit aici. Insula este cunoscuta pentru trei lucruri: vantul, piatra vulcanica si femeile.



Cu mult timp in urma, insula a fost populata fortat cu puscariasi. Detinuti politici trimisi de la Seoul pentru a disparea pentru totdeauna. Nimeni nu putea evada, insa viata era lejera. Fiecare detinut era un Robinson Crusoe care isi putea intemeia o familie cu localnicele. Dupa ce au facut copii si acestia au ajuns mari, detinutii au fost reabilitati si cu totii s-au intors la familiile lor de pe continent. Femeile din Jeju, ramase singure, au hotarat de atunci ca niciun strain sa nu mai fie acceptat sa traiasca pe insula. Pana in ziua de azi, nicio afacere privata nu este permisa. Doar francizele si serviciile pentru industria hoteliera au fost acceptate.
Traditia spune in Coreea ca, daca vrei sa te casatoresti iti faci drum la Jeju. Aici se aseaza linistea si dragostea intre barbat si femeie! Tot aici obiectele merg in sus pe un drum inclinat, sfidand gravitatia. Iar unicitatea locului este intretinuta si de femeile-sirena, inotatoarele care se scufunda fara aparate de respirat la adancime, pentru a culege fructele de mare comercializate la taraba sau la restaurante. Atat de cunoscute sunt si de respectate incat li s-a ridicat si un monument iar, din cand in cand mai zaresti cate o statuie comemorativa.



Specialitatile locale, rodul muncii femeilor-sirena ajung si in farfuriile noastre. Nenumarate feluri de peste, scoici uriase, caracatite si alte vietati marine. N-am avut parte nici de carne de caine si nici de pui, desi proprietarul le avea prin preajma...





Gaini care si-au facut culcusul sub palmieri

Pranzul s-a incheiat cu o canapea rupta sub greutatea mesenilor, asa ca gazdele noastre s-au dus repede sa inlocuiasca piesa defecta cu una in buna stare.



Autobuzul ne duce spre port. De aici luam vaporul catre o insulita numita U-DO. Are forma unei vaci intinse pe iarba, spun localnicii, asa ca au denumit-o astfel. Vaporul este plin de oameni si masini. Unii prefera sa calatoreasca doar cu masina.


Oficial coreean plimbandu-se ca turist prin insule

Zona este celebra si pentru dulciurile facute din clementine sau cactus. Varietati de ciocolata din portocale crescute doar in Jeju se pot intalni in toate magazinele. Femeile din zona le vand la taraba dar se feresc sa fie fotografiate.



Castelul de ciocolata de la mare

Caii, in Coreea, sunt o raritate. Nu ca specie... Sunt foarte importanti pentru valoarea lor. Numai milionarii isi permit sa creasca asa ceva. Si cei mai multi aleg Jeju pentru a-i intretine. Asa ca distractia de a calari este deosebita printre turisti. Chiar a devenit un simbol al zonei pentru ca, la hotelurile de lux, poti vedea statui uriase.




Lotte Hotel, cel mai exclusivist hotel din statiune

La U-do ne plimbam cu autocarul. Am fi vrut sa luam scuterele, dar gazdele au intrat in panica. Le era frica pentru siguranta noastra insa, au promis ca se vor revansa. In drum spre plaja de corali, am vazut nenumarate toalete publice, toate prevazute cu panouri solare. Si alte constructii se alimenteaza cu energie de la soare. Nu e de mirare! Insula este saraca, doar cateva sute de oameni, majoritatea pescari, isi duc viata departe de lume. Nu si de turisti...




Gustare proaspata si cruda pentru turistii flamanzi

Pentru coreeni, plaja de corali de pe U-do este unica. Toata lumea care isi face sejurul in Jeju are in program o balaceala in apa sidefie. Grupuri de tineri imbracati cu haine de strada se arunca in apa...unii pe altii. In peninsula, bronzatul este o indeletnicire secundara la plaja, de aceea nu vezi costume de baie occidentale.




Distractia s-a terminat! Ne intoarcem pe vapor. La fel si coreenii veniti la scaldat. Obositi, si-au facut culcusul in salile vaporasului unde n-ai voie sa intri incaltat. Toata lumea in peninsula doarme pe jos. Evident ca modernitatea la care este supusa Coreea face ca regulile si cutumele sa se mai schimbe, iar tanara generatie sa modifice substantial obiceiurile. Gandindu-ma la contul meu din care niste angajati neatenti din Seoul mi-au luat banii, aflu de surpriza gazdelor. Nu ne-au lasat pe scutere dar ne-au organizat o cursa privata de carturi. N-are rost sa ma intrec cu nimeni. Masinutele sunt pentru toti la fel, inclusiv pentru incepatorii care n-au condus vreo masina, in viata lor.



Calatoria se apropie de sfarsit. Maine este ultima zi. O alta va incepe in Romania. Doar la Jeju, soarele rasare insa la fel...

KOREA (5)

Am ajuns la Jeju.
O insula feerica. Este asfintitul care cuprinde un teritoriu de vis. Mai luxuriant si exotic decat Hawaii. Mai curat si mai imbietor decat Coasta de Azur. Mai neobisnuit si fascinant decat Bora Bora. Este un cadou facut de cei de la LG pentru a ne face sa intelegem de ce o afacere globala inseamna investitii inteligente in influentarea mintilor si emotiilor purtatorilor de mesaj. Despre locul acesta minunat, declarat patrimoniu UNESCO, voi scrie maine cand fotografiile imi vor sustine opinia.



Ziua a inceput, insa, la sase dimineata. Bagajele sunt facute si urcate in autocar. Directia: aeroportul din Seoul. Facem prima deplasare serioasa prin Coreea. Celelalte au fost "drumuri de placere", in comparatie cu distanta pe care o vom acoperi azi (800 de km). Destinatia noastra este Busan (Pusan), al doilea oras ca marime. Doar 6 milioane de suflete, fata de 13 la Seoul...Facem check in repede, cum nu vezi la americani si ne urcam in avion, exact la timp. Mergem o ora si aterizam in orasul care pastreaza puternice influente japoneze.



Este regiunea in care s-au refugiat sud-coreenii din calea armatei din nord sprijinita "corespunzator" de sovietici si chinezi, la inceputul anilor 50. Inainte insa de asta, japonezii au facut din Coreea o colonie care le-a adus multa ura din partea localnicilor. Reminiscentele trecutului sunt pregnante si azi dar disparitia batranilor si globalizarea au sters multe din memoria recenta a coreenilor. Fiind aproape de arhipelagul nipon, Busan pastreaza specificul culinar japonez. Gazdele ne ofera o mostra de bucatarie nipona. Spre deosebire de lumea occidentala, unde felurile de mancare sunt ca si preparate, aici masa este un spectacol asigurat de bucatari.



Patru plite imense pentru 15 oameni si doi bucatari antrenati sa faca fata la pofetele unor gurmanzi. Unii dintre noi. Altii au evitat, in tacere, experimentul. Pesti stranii, complet necunoscuti noua dar si cateva "sortimente" recognoscibile: tipar, carne de porc. Cine nu intelege gustul asiatic al mancarurilor va fi dezamagit. Ceilalti insa, traiesc senzatia unui festin select preparat de o alta civilizatie.
Lasam in urma restaurantul si ne indreptam spre cea mai veche fabrica a concernului. N-am spus despre LG ca este un grup de companii care a pornit de la ideea unui vizionar. Domnul Koo, care are statui in toate fabricile, era un cercetator in chimie care le-a dat coreenilor posibilitatea sa miroasa frumos... El a produs prima pasta de dinti indigena, in 1947. Abia peste 11 ani a aparut compania de electronice. Mult timp s-a numit Goldstar (am si eu un televizor vechi prin casa) iar in 1995 a devenit LG Electronics. Numele inseamna mai mult decat o schimbare de brand. Este un alt mod de viata si o abordare total diferita a relatiei cu clientul. Nu e doar o gluma! Am vizitat fabricile LG si am inteles ca muncitorii ca si managementul "trag" in aceeasi directie. Indemnurile la performanta si depasirea planului nu sunt o inventie socialista! Si nici n-au disparut dupa caderea comunismului. Daca nu credeti, cititi cu atentie lozincile scrise si in engleza peste tot.



B3X, adica de trei ori mai buni. Si asta nu e totul! Pe treptele scarilor care duc spre sectii, pe pereti, pe podele si in toalete angajatii sunt incurajati sa se auto-depaseasca si sa creada in succesul fabricii in care lucreaza. Nu stiu cat de atasati sunt ei de locul de munca dar, cu siguranta, familiile lor depind de banii primiti la sfarsitul lunii.



Pe spatele lucratorilor poti citi un cuvant: calitate, iar realitatea este ca oamenii de la LG au ajuns sa concureze orice companie din lume in materie de fiabilitate. Am vazut linii de productie pentru telefoane, aparate de aer conditionat sau masini de spalat care functioneaza ca niste automate cu oameni. Zeci de muncitori produc, intr-o zi, mii de electrocasnice. Pasul intre doua operatii asigurate de mana omului este de 10 secunde, iar planul de productie este afisat la inceputul zilei. Oficialii companiei se mandreau ca n-au avut toata ziua un rebut sau vreun defect minor de fabricatie... Am tratat cu circumspectie tinta coreenilor de a deveni numarul unu mondial in business-ul lor. Acum, ma mai gandesc! Au toate resursele si tehnologia necesare ca sa iti demonstreze cine sunt. Mai au putin sa faca din scenariile SF obiecte reale. De exemplu, conceptul HomNet, prin care toate aparatele din casa sunt comandate de la distanta prin telefon sau prin calculator.




Parasim fabrica in graba, insa inainte de urcarea in autocar, vad o multime de barbati stransi in fata intrarii din sectie. Sunt fumatorii...Au dreptul la zece minute de pauza. Lucreaza 10 ore pe zi din care o ora si jumatate rezervata meselor principale. Oare ce fel de viata au oamenii astia?

KOREA (4)

 

Cutremurul din China a provocat, deja, 15 000 de morti. CNN arata imagini cu chinezii socati de trepidatiile miscarii tectonice. La Seoul insa, cerul e senin iar zgomotul strazii este la parametrii normali, semn ca traficul este infernal. Ma duc la masa, la unul dintre cele 3 restaurante din hotel. Imi atrage atentia o afacere in desfasurare. Mai multi chinezi, insotiti de o fata draguta il asteapta pe un manager correan sa-si dea acordul pe un contract. Fata are rolul de a-l binedispune cu zambete si miscari studiate. Coreeanul accepta, dupa ce studiaza hartiile singur cu spatele la oaspeti. Toti rad si fac glume dupa ce deal-ul este incheiat.

Plecam din Seoul spre Paju, un oras construit deceniul trecut ca un parc industrial pentru marile companii locale. Este un drum de 50 de kilometri care se incheie la cativa kilometri de granita cu Coreea de Nord. Pe autostrada, de-a lungul malului sudic al raului care desparte cele doua tari, un gard de sarma ghimpata interminabil. Zeci de kilometri, patrulati in permanenta de militarii sud-coreeni. In vremurile bune, spionii din Nord faceau incursiuni cu minisubmarine dar, mai mereu, erau prinsi. Tehnicile lor de penetrare a teritoriului inamic au fost invatate de adversari. Acum sud-coreeni sunt experti in "mirosirea" cartitelor si a pestilor prin radare de suprafata sofisticate. Iar cand tehnica nu functioneaza, apeleaza la trucuri. Gardurile de sarma ghimpata sunt intesate cu pietre. Nu sunt puse la intamplare. Daca dusmanul taie sarma cu siguranta nu stie cum sa puna piatra la loc. Pusa in locuri diferite si colorata in diverse culori, in functie de codul stabilit de armata sud-coreeana. De cativa ani, n-au mai fost descoperiti spioni din Nord. Ultimul a fost acum zece ani, dar asta e cu totul alta poveste. 30 de ani a reusit sa se ascunda sub o alta identitate si a ajuns in varful ierahiei administratiei de la Seoul. Intr-o zi sud-coreeni afla de la televiziunea din Phenian ca a fost medaliat de dictator pentru serviciile aduse Coreei de Nord. De atunci nimeni nu l-a mai vazut.

 

Observatorul de la fabrica LG Display iti permite sa vezi, de la mare distanta, posturile de garda si granita. In departare, un orasel nord-coreean construit in anii 60 pentru a arata suprematia economica in fata dumsanului din Sud. Era doar o macheta la scara 1:1. Nimeni nu locuia in blocurile de propaganda. Acum sunt aproape 1000 de locuitori care si-au facut culcusul acolo.

 

Victor fixeaza cu privirea un soldat din sud si miscarea acestuia de-a lungul granitei.

Incepem vizita la LG Display, divizia de LCD-uri si plasme TV. Dupa o prezentare video, aflu cine sunt coreenii astia. Echipamente audio- video incredibile si cu un design care nu pare a fi Made in Korea. Si totusi, este real. Sunt invidios pe ei. Inteleg ca venirea japonezilor in peninsula, doar in scopuri economice, le-a adus si ceva beneficii. Unul este si accesul la tehnologiile vecinului din est.  

 

N-avem voie sa filmam. Suntem intr-un spatiu inchis si la propriu si la figurat. Ni se permite sa vedem doar o mica portiune din uriasa fabrica. Suntem in sectia care pregateste sticla pentru dimensiunile necesare unui LCD comercializat de LG. Foita de sticla are doar 0.5 cm si este manevrata de un megarobot electronic. Toate operatiunile de prelucrare sunt asistate de computer iar hala este mai curata decat la spital. Filtre de mare putere asigura o atmosfera lipsita de impuritatile pe care le respiram in mod curent. Un oficial coreean imi spune ca e nevoie de o saptamana pentru intregul proces tehnologic, de la taierea sticlei si pana la impachetarea produsului. Cateva milioane de ecrane sa fabrica anual in aceasta fabrica.

Ora pranzului. Ne indreptam spre satul englezesc, o locatie ridicata de Guvern pentru artisti si alti creativi. Toata lumea vorbeste engleza. Inainte de masa facem o pauza. Suntem intampinati de sute de copii de gradinita veniti la picnic. Fiecare cu uniforma si cu ghiozdanul inscriptionate in engleza si coreeana.

 

 

 

Dupa masa de pranz, mergem aproape 2 ore catre Pyeongteak, un alt oras dezvoltat pe "spatele" industriilor sud - coreene. Alta zona securizata. Aici restrictiile sunt si mai dure. Facem poza de familie si il descoperim pe Ion Iliescu intr-o vizita de lucru pe vremea cand era presedinte. 

Avem dreptul sa facem poze in showroom. O fata draguta ne prezinta toate minunile tehnologice in faza de serie sau de testare. Printre care si un home cinema theater de 80 000 de dolari. Echipamentul este placat la exterior cu aur de 24 de carate. In Romania sunt doi cumparatori, iar multi altii provin din bogatele state arabe, achizitionate de diferiti seici plictisiti.

Printre ecrane de toate formele si dimensiunile, dupa ce testam telefoanele Chocolate, Shine, Prada si Secret (va aparea in curand pe piata) descoperim un frigider inteligent si o masina de spalat care face ce vrei tu. Pe piata americana volumul de vanzari a explodat, dupa aparitia modelului TROMM.

 

Revenim la Seoul. Inainte de cina, o pauza de o ora pe strada americanilor. Ma enervez ca-mi pierd vremea prin aceleasi magazine. Ma hotarasc sa-mi cumpar ceva de la North Face. Macar sunt de cea mai buna calitate.Toate lucuruile pe aici sunt de doua categorii: excelente si execrabile. Depinde de magazinul in care intri! Cred ca americanii, care stau la cateva sute de metri de zona asta, au incurcat calitatea cu kitsch-ul. Ghidul nostru, Louis, insista ca aici poti sa-ti faci pe comanda, intr-o zi, orice costum vrei. Din vitrina magazinului cu pricina ne zambesc Pavarotti si Steven Segal, semn ca si ei au trecut pe aici pentru un frac sau o camasa.

 

Cina incepe moale si se termina cu hohote de ras. Mai intai, intalnim un om important din conducerea companiei. Un coreean crescut 3 decenii in Franta si angajat de ai lui,pentru 2 ani, ca vicepresedinte pentru Europa. Tip subtire, cu doctorat si 3 limbi vorbite excelent. Iata un asset important! Cultura occidentala l-a educat sa zambeasca, sa spuna glume si sa dea raspunsuri intuitive. Se bucura si el ca si noi ca gasim in meniu salam frantuzesc si branza elvetiana. Apoi, aflam de la Louis ca fiecare coreean poarta cu el o stampila. De cate ori semnezi ceva ai nevoie si de parafa cu numele titularului. Ai pierdut-o, risti sa-ti pierzi si identitatea! Seara se termina cu un cuvant la ordinea zilei: haptic. Cine stie engleza il poate confunda usor cu hectic. Dar confuzia vine din alta parte; de la aplicatia in sine. Este noua tehnologie care iti permite sa simti pe ce apesi. LG a inventat touchscreen-ul iar acum este la moda sa pui pe telefon aceasta tehnologie care iti creeaza senzatia ca butonul invizibil se comporta ca unul clasic. Ne gandim cu totii cum ar fi ca si alte placeri sa fie asigurate de aceeasi tehnologie...

Ma intorc in hotel si-mi pregatesc bagajul. Maine plecam spre Busan, la o alta fabrica LGE si apoi la Jeju Island, cel mai ravnit loc turistic din partea asta de lume. Ziua se termina cu CNN. Chinezii anunta ca 26 000 de oameni sunt ingropati printre daramaturile provocate de cutremur. Iar un mare baraj de acumulare este fisurat si risca sa produca un alt dezastru.