Cocote in adidasi

“Ro­mânii au un mare complex de in­fe­rioritate faţă de marile e­chipe. Nu cred că sînt capabili de un par­curs de senzaţie, precum Da­ne­mar­ca în ‘92 sau Grecia în 2004. Nu sînt suficient de puternici ca şi co­lectiv. Poporul roman nu e curajos şi e lipsit de ambiţie, de­oa­rece a învăţat să se mulţu­meas­că cu puţin. În schimb, e un neam abil, descurcăreţ, inventiv, care a fost obligat întotdeauna să gă­sească o soluţie pentru a se descurca şi a supravieţui. Românii ştiu să eva­lueze situaţiile, să se con­cen­treze pe re­zul­tatul vi­zat. O remiză le e su­fi­cientă pentru a supra­vieţui"
Ladislau Bölöni, fost selecţioner

Daca m-as fi chinuit sa gasesc cuvintele astea n-as fi reusit atat de bine. Dupa meciul cu Franta mi-am adus aminte de vorbele lui Boloni, un maghiar care a jucat pentru Romania in vremea cand anti-jocul nationalei era ridicat la rang de eroism de imbecilii care conduceau tara. Si astazi, dupa un 0-0 in care am fost nuli, aud voci savante sau comentatori "indoiti" sub povara serviciilor facute gusterilor din fotbal cum justifica penibil un anti-joc al lui Piturca. Cica am fost inteligenti, n-am avut noroc, am urmarit rezultatul, am vrut sa nu riscam inutil... Bla bla bla! Dar ca n-am avut un sut pe poarta, ca n-am avut o faza clara de gol, ca n-am jucat nimic, ca am avut un adversar in forma proasta, ca am jucat cu un singur atacant si cu un Mutu de care ne puteam lipsi din primul minut, asta nu spunem decat in timpul reclamelor. In calupurile de publicitate poti critica fara emotii ca nu te aud boss-ii de la Federatie si nici Piti, ala care la viata lui juca pentru goluri. Nu pentru aparare cu orice pret.

“Echipa română ştie să su­fe­re, să aştepte, să se apere, să se or­ganizeze, să se adapteze, să de­­joa­ce planurile adversarului, să cîş­tige timp. Şi apoi, fie prin ră­u­tate, fie prin viclenie sau talent, e ca­­pa­bilă să iasă la joc, printr-o ac­celerare sau o lovitură liberă şi să aibă una sau două lovituri de geniu pentru a crea surpriza”.
Ladislau Boloni, fost selectioner

“Am rămas mut! Îl bănuiam de orice pe Bölöni, dar nu de şovinism! Mai trebuia să spună că sîntem un popor cu izmenele în jos!”
Dumitru Dragomir

Aceasta este reactia "smecherilor" din fotbalul romanesc cand li se spune cinstit ca suntem penibili. Cu astfel de conducatori e normal sa vezi fotbalisti spalati la creier (care si asa se chinuie sa gaseasca vorbele in limba romana) spunand ca papagalii aceleasi ineptii... Asa i se da nas unui individ cu tupeu nemasurat care a prins doua meciuri norocoase in preliminarii si acum se crede "Dumnezeul" antrenorilor. In schimb, vad Olanda sau Italia - doua echipe care vor juca peste cateva zile cu noi - cum lupta sa castige. Si care dau goluri si au faze de poarta. Oare lor nu le este frica sa invinga sau sa piarda daca adversarul este mai bun? Nu, pentru ca echipa lor nu este compusa din romani. Aia cu mentalitate de invinsi!

UPDATE: Ce se face marele "strateg" dimpreuna cu gasca lui de cantatori dupa ce Italia a fost zdrobita de Olanda? Oare tactica lui de a ceda doua puncte cu Franta, il mai ajuta la ceva cand macaronarii ne vor manca cu "pene" cu tot?

Programarea Binelui

Descopar din interactiunea cu apropiatii ca le intuiesc replicile, gesturile sau actiunile. Unii dintre ei mi se par previzibili sau nici macar atat, sunt invizibili. Nu in sensul prezentei lor fizice. Subconstientul meu le acorda cateva milisecunde pentru interactiune si asta este suficient ca sa stiu ce vor zice. M-am gandit mult ce se intampla. Pentru ca in cazul altora, ceata din ramificatiile neuronilor mei se aseaza intr-un strat gros. Nu-i inteleg si nu le sunt aplicabile modelele mele mentale. Dintotdeauna oamenii au dorit sa acceada la gandurile celorlalti. Forma suprema de reusita ar fi, insa, controlul mintii. Imposibil cu metodele si capacitatile actuale, dar palpabila prin tehnici si inselatorii de moment. M-am descoperit facand planuri si stabilind succesiuni de pasi, altminteri corecti in relatiile cu apropiatii. Unii dintre ei au reactionat si mi-au atras atentia ca nu putem planifica mentalul si nici macar sentimentele, care or fi ele. Atunci, m-am intrebat de ce? Pentru ca avem o gandire logica (verticala) insusita si exersata din copilarie, e un raspuns. Spre deosebire de cea laterala (termen inventat de Edward de Bono, dar valid in lumea noastra dintotdeauna). Gandirea verticala inainteaza doar daca exista o directie in care sa inainteze, gandirea laterala inainteaza pentru a genera o directie, spune de Bono. Mintea functioneaza astfel incat sa creeze modele pe baza informatiilor pe care le detine. Odata ce aceste modele au fost formate, putem sa le recunoastem, sa reactionam la prezenta lor si sa le folosim. Cu cat sunt utilizate mai mult, cu atat se inradacineaza mai bine. De aici vine si sentimentul de deja vu pe care il am adeseori in interactiunea cu multi dintre oameni. Aceste considerente ma includ in categoria indivizilor cu gandire logica, liniara. Si, totusi, pe langa asta apar "defectiunile". Remarc uneori propria-mi capacitate de restructurare, de evitare a sabloanelor invechite si de regenerare a acestora. Cum se obtine aceasta restructurare? Prin intuitie, creativitate sau disponibilitate. Daca n-ar fi ele, sistemul bazat pe modele devine limitativ. Putem combina foarte usor modelele si chiar sa le multiplicam, dar este extrem de greu sa le structuram. Aici apare blocajul de care vorbeam. In timp ce gandirea logica imi ofera modele valide si testate (definite prin termeni ca: analitic sau intuitiv) care duc la rezolvarea unei probleme, celalalta modalitate de utilizare a mintii imi ofera placerea de a inainta. Acel laissez faire pe care, deseori, il reneg. Cred ca depinde de mediu (context) sa admiti care este abordarea preferata. De exemplu, Basescu vs. Nastase. Ambii lanseaza strategii si proiectii mentale provocatoare si nocive, deopotriva. Unul este asociat binelui, iar celalalt raului (depinde de punctul de referinta al observatorului). Oamenii gandesc limitat si conform modelelor comode de clasificare. Nu ar avea rost pentru acestia sa renunte la sabloanele existente. Pentru asta ai nevoie de creativitate si abilitate - atrofiate in anii de educatie liniara. Profanii sunt lasati in dezordine si pentru ca nu avem profesionisti dedicati. Sociologii isi pierd vremea cu studii marunte sau sondaje de opinie! Pentru a crea o aparenta stiintifica, trebuie sa studiezi ceea ce este fragmentat si insignifiant, nu-i asa? Cum altfel sa-ti demonstrezi precizia si concentrarea? Dezvoltarea abilitatilor de gandire non liniara nu este la indemana omului obisnuit decat prin intermediului cartilor de specialitate - te avertizeaza specialistii, cand, de fapt, insusirea ei se obtine mult mai usor decat cea logica. Un exemplu, "explozia" Programarii neuro-lingvistice (NPL)in America! Cu riscurile aferente, as putea spune, pentru "arhitectii" ordinii. Te lasa sa construiesti liber modelele mentale care nu pot fi nici previzibile si nici usor de influentat de catre cei care dispun de organizarea mintilor. Incursiunea prin cele doua tipuri de gandire m-a facut sa ma intreb daca putem programa Binele - starea normala de actiune a fiintei umane (mult mai greu de atins decat Raul). In mod obisnuit, cand ne planificam ceva constient suntem inclinati sa ne protejam sinele si sa defavorizam cealalata parte, sa zicem partenerul. Insa, daca alegem subconstient, datele problemei se schimba. Actiunea noastra este diferentiata in functie de tipul de gandire: logica sau laterala. Asa cred ca putem ajunge sa fim programatorii binelui. Cat timp ne vom pune in aplicare modelele testate ne vom indrepta spre rezultatul dorit, dar nu neaparat corect pentru ceilalti. Daca vom admite creativitatea si modelele alternative in modelele noastre mentale actiunile vor fi surprinzatoare, cel mai probabil, binefacatoare...

Incepe show-ul!

De azi incolo fotbalul este prioritar. Voi cauta sa-i menajez pe cei care nu sunt interesati de asa ceva. Dar, fiindca tine si de mandria nationala nu voi ignora complet acest fenomen in care suntem implicati. De exemplu, am si critici. Romania este singura echipa care se afiseaza public cu numele "DACIA". Cine vede jucatorii pe strada are supriza sa citeasca pe spatele echipamentului sportiv un nume care nu este o tara, ci o marca. Fie ea si de masina nationala...



O astfel de imagine m-a indispus teribil si m-a facut sa ma gandesc cat de seriosi sunt conducatorii unei federatii care isi permit luxul sa fac reclama unei companii in dauna unei natiuni?
Dar, pentru ca noi suntem suficient de patrioti, imi doresc ca jucatorii nostri sa le dovedeasca tuturor ca suntem o natiune valoroasa. Hai Romania!

Suntem ceea ce aratam!

Ma tot intreb daca indignarea presei la adresa unor clipuri pamflet la adresa echipei Romaniei sunt insulte sau stereotipuri mentale. Mai jignitoare mi se pare caricatura dintr-un ziar elevetian, publicata de ceva timp, dar abia acum remarcata de presa romaneasca. O romanca cu fuste largi este indemnata sa circule in spiritul noilor dispozitii de libera circulatie pe care elvetienii se cam codesc sa le aplice si pentru romani. Dupa ce doi ambasadori si-au facut datoria si au sanctionat cu protestul cuvenit bataia de joc la adresa romanilor, ziarul si-a cerut scuze.



Pentru o natiune izolata si rece cum este cea elvetiana, dar cu pretentii de model de convietuire intre etnii( italieni, germani si altii) este neobisnuit sa vedem atacuri rautacioase si la limita, chiar xenofobe. Raspunsul diplomatilor nostri arata ca mai avem si profesionisti in MAE care isi respecta menirea de aparatori ai intereselor cetatenilor romani. Desigur ca, reactia era necesara si pentru faptul ca autoritatile elvetiene au pretins o colaborare impecabila cu Bucurestiul care s-a si realizat. De aceea, batjocura din presa venea ca o sfidare a relatiilor corecte pe care Romania le-a avut in organizarea operatiunilor de securizare a fluxului de suporteri catre stadioanele elvetiene.

Insa, in privinta clipurilor de prezentare a nationalei sau a reclamei companiei Toyota as cauta mai curand un punct de neutralitate. Nu m-as infierbanta prea tare si nici n-as considera asta ca o imagine terfelita. Dintotdeauna natiunile care compun Uniunea Europeana s-au "intepat" prin caricaturi sau sloganuri. Italienii sunt vazuti ca afemeiati, iar germanii ca burtosi. Irlandezii ca betivi, francezii ca aroganti. Si tot asa. Ce deranjeaza la clipul - pamflet este asocierea noastra cu tiganii (romii, ca sa fiu mai riguros). Presa romaneasca nu a facut efortul sa urmareasca toate clipurile de prezentare. Ar fi avut o alta parere despre felul in care autorii vad natiunile europene. De exemplu, Turcia este "insultata" si trimisa inapoi in Asia. Nu mai vorbesc de conflictul lor cu grecii ciprioti, speculat din greu de catre autor. Ceea ce ar trebui a ne ingriojoreze este propria noastra imagine. Nu felul in care suntem vazuti. Englezii au utilizat in identitatea lor vizuala despre romani ceea ce le iese in evidenta. Adica romanii cersetori sau romanii urat mirositori. Sa nu ne prefacem ca nu stim asta! Toti cunoscutii mei au aceeasi reactie si proiectie mentala despre ce ne deranjeaza... Nu vom scapa de aceasta "identitate" deformata pana cand nu ne vom delimita de cei care ne fac de rusine. Cat timp ii vom considera ai nostri sa nu avem pretentia sa fim zugraviti in culori pastelate. Pana atunci, "insultele" sunt simple adevaruri dureroase.





PS: CLIPUL DE PREZENTARE A FOST RETRAS DE LA PUBLICARE. NU DIN CAUZA REACTIEI DIN PRESA, CI PENTRU CA UEFA NU TOLEREAZA SCANDALURILE LEGATE DE NUMELE SAU.

I love music!

Muzica e hobby-ul meu. Acum, ceva mai moderat. Inainte vreme insa, din liceu si pana prin 1995, eram habotnic. Ascultam Radio Kuweit in draci, in ilegalitate, caci eram - pentru cei care nu stiu - in "Epoca de aur". Dupa 1990, m-am apucat sa scriu in presa. Dar mi-am transformat hobby-ul in ocupatie. M-am dus la Radio Uniplus si m-am apucat de pus muzica. Programe pe gustul meu: black music (r&b, groove, soul). M-am mutat apoi la Radio Delta. Acolo am avut doi ani un program de duminica. A fost cea mai frumoasa parte a vietii mele... Dupa ce m-am apucat serios de jurnalism am pierdut placerea de a fi DJ. Dar am ramas cu nostalgia. Si cu miile de cd-uri din rafturi. Asta e povestea, in rezumat. De aceea este atata muzica pe blog...
Pentru ca imi place muzica, m-am gandit sa sar la urmatorul nivel. Radio pe net. Iata povestea lui Dragosh. El a pornit ca si mine de la zero. Acum e printre cei mai buni.


Anul 1995, intr-un subsol de bloc, amenajat ca studio, antifonat cu pachete de tigari goale si cartoane de oua. Fumul des de tigara face aerul irespirabil. In casti se aude melodia din previzionarea mixerului audio (un mixer rusesc, COHOP, a se citi "sonor")... Pe un casetofon "international" se deruleaza o caseta... Cd-player-ul cu melodia "Oamenii mei" cantata de Morometzii, pusa in pauza.
Tzarrr telefonul fix...
- Repede avem o dedicatie, ridica calea de telefon la mixer! Fii pe faza sa nu injure... [wow]
- Alo, da! Radio fara filtru, ascultam... esti in direct!
O voce de pustoaica:
- Buna aveti melodia lui tiger one, "cand te uiti in ochii mei"?
- Hmmm... sa vedem, cautam.
- Si mai am o dedicatie pentru colega mea... bla bla bla.
Dezastru: melodia este undeva pe o caseta, dar nu stim pe care ...
- Stiu io ma pe care, Racks-ul ala metal-cr, transparenta si scrie pe ea "Criminalu'"
Deja fumul este foarte des, luam decizia sa nu fumam o ora ca sa se aeriseasca...
Intre timp, se aude o voce infundata:
- Io sunt ma, deschide usa!
O usa mare de metal se deschide si in cadrul ei Paga si cu Pasarica cu o frumusete de dublu deck Akai in brate.
- Moaaa ce tare!
- Il bagam la radio??
- Da!
Inventar :
un cd player portabil, o janghina de altfel
un casetofon international
un mixer COHOP
un deck cu caseta "JVC"
si acuma, acest super dublu deck Akai.
Plus cea mai scumpa scula din studio, un microfon Seinnheiser (dinamic) care face mai mult decat toate sculele la un loc.
Emitatorul, facut de C. (politai, de altfel) merge de rupe, adica la modul ca alte radiouri pirat trebuiau sa tina in ligheanul cu apa emitatorul ca sa se raceasca, al nostru avea un cooler.
Plasa anti "P" -uri si scuipat in microfon era facuta dintr-un ciorap de dama intins pe un cadru de sarma rotund...
Din pacate, avem nevoie de alt ciorap, pentru ca Paga a atins cu tigara super - filtrul...

Buna dimineata, este ora 3 si jumatate, ascultati Radio fara filtru, pe frecventa 107,1 Mhz! Eu si cu Pasarica suntem aici in studio si suntem curiosi daca mai avem vreun ascultator la aceasta ora tarzie...

In acea noapte, nu visam vreodata ca o sa am un calculator, nu stiam ca o sa am un mixer cu efecte integrate, nu credeam ca un calculator poate sa cante muzica la o calitate asa buna. Nici prin cap nu imi trecea ca or sa apara softuri dedicate de radio cu playlist, sa vezi numele la melodie, sa stii ce melodie urmeaza, sa ai jingle-uri cand vrei si cel mai tare, sa emiti pe internet in totala legalitate.
Asa cum nici acum nu vom sti ce o sa apara peste 10 ani...
Sunt niste amintiri pe care nu o sa le uit niciodata, avea un farmec aparte studioul de la subsol, ....si mai presus de toate, chiar eram prieteni... imparteam ultima tigara in 5 persoane...
Radio fara filtru vine de la Paga care fuma Carpati fara filtru...

Stefanesti, mon amour! (2)

Amicii si cei care ma citesc pe blog priveau cu circumspectie sau cu indulgenta informatia mea de duminica. Spuneam despre alegerile din comuna Stefanesti ca reprezinta un proces electoral mincinos. Ca oamenii sunt cumparati, ca miza este un islaz cu sute de milioane de euro. Pentru acestea se bat, la propriu si la figurat, oamenii lui Becali cu oamenii lui Oprea. Ca pretul unui vot ajunge si la 1500 de euro. Au trecut trei zile si am primit confirmarea oficiala a spuselor mele. Biroul Electoral Central a anulat alegerile si a decis revotarea. Cati bani vor fi de data aceasta aruncati din buzunare?