Repede, ca ma grabesc!

Comunistii au inventat limba de lemn. Au perfectionat-o in asa masura, incat a devenit a doua limba oficiala, iar pentru multi analfabeti sau impostori s-a transformat in instrumentul perfect de disimulare a gandurilor si a competentelor. Tot ce nu putea fie explicat logic, stiintific sau moral era transformat in parabole si metafore. Oriunde mergeai, auzeai expresii standard si cuvinte fara fond. Atat de tare s-a insinuat in mintea noastra incat intelectualii si cei cu o pregatire solida intr-un domeniu de activitate deveneau, inconstient, parte a dublului limbaj.

Dar cuvintele n-au fost singurele care s-au ordonat si incolonat dupa voia comunistilor. Mintile si comunicarea interumana s-au pervertit. Precum vorbele, dialogul s-a formalizat, respectul in comunicare s-a evaporat ori, in cel mai bun caz, s-a intepenit in limitele de siguranta. Eram martorii unui preludiu si postludiu, adica obligatoriu, introducerea/pregatirea temei era plina de definitii si expresii standard dupa care finalul era vag, evaziv, plin de subintelesuri si trimiteri la chestiuni abstracte. Ramaneai mereu cu o senzatie de neintelegere a lucrurilor, erai impins sa-ti imaginezi o teorie a conspiratiei. Mereu asteptai o confirmare a discutiei intr-un alt plan, dupa un timp petrecut invariabil pentru intelegerea unor sensuri ascunse. Acum am depasit aceasta stare.

In primii ani dupa '90, auzeam des cuvinte si expresii din vremurile apuse. La fel si comportamentul uman s-a modificat. Aici schimbarea a fost mult mai rapida. Romanii s-au dus la extrema cealalta. Din vorbe fara sens si atitudini confuze au ajuns sa se exprime mitocaneste, sa te inoportuneze in discutii nesolicitate, sa-ti spuna direct si brutal ce nu le convine. De cate ori nu auziti astfel de remarci: Spune repede, am treaba!, Treci la subiect ca ma plictisesti!, Altceva ai de zis?, Nu ma intereseaza asta de la tine!

Cand eram in Statele Unite, observam cum americanii evitau sa spuna explicit ce gandeau. Semana in multe privinte cu stilul de comunicare din timpul comunistilor. Contrariat, i-am intrebat de ce procedeaza astfel. Si am inteles ca, face parte din educatia lor timpurie. Sunt invatati sa nu deranjeze prin exprimare, sa nu agaseze in implicare nesolicitata, sa nu elaboreze teme delicate. Li s-a inoculat de mici ca sunt diferiti, ca sunt unici si ca sunt liberi sa faca ce vor. Asa ca, atunci cand ii intalnesti, descoperi cat de atenti si uneori exagerati in precautie sunt in dialogul interpersonal. In schimb, noi suntem tupeisti, bagareti, lipsiti de scrupule, insistenti, dornici sa punem punctul pe i. Recunosc ca si mie imi place sa clarific lucrurile, sa aduc precizia unde se simte nevoia, dar asta e cu totul altceva.

Peste tot in jurul meu, vad indivizi care incep un dialog si-l termina instantaneu printr-o simpla vorba aruncata nepotrivit. Oameni care te intreaba o chestiune delicata si complexa si care vor un raspuns pe loc, prin da sau nu. N-au rabdare nici sa te aperi la o acuzatie, cu atat mai putin sa demasti simulacrul de proces de intentie la care esti supus. Este ca si cum o teama interioara ii face sa te opreasca inainte de finalul nedorit. Daca afla adevarul astfel?, daca ii deconspiri?, daca se fac de ras? Asadar, te grabesc si te jignesc prin brutalitatea vorbelor si iti arata ca tot ce asteapta de la tine este confesiunea, marturisirea. Restul e treaba lor, concluzia, consecintele le apartin.

In tara asta, delictul de opinie ca si cel de gandire sunt sanctionate de insisi cetatenii ei. Sa nu cauti sa explici sau sa te exprimi elegant ca esti taxat. Avem o limba si un comportament vulgare, in masuri egale. Mi-e teama ca marea noastra decadenta in relatiile interpersonale va fi desavarsirea acestei stari de fapt. Riscam sa devenim niste animale evoluate pe scara sociala dar incapabile sa rationam in grup. Vom fi gardienii propriilor angoase si judecatorii corupti ai opiniilor care nu ne convin.

Timp de odihna

Schimbari importante se vor petrece zilele acestea! Blogul isi schimba fata si devine unul mai prietenos si mai simpatic. O perioada scurta (cateva zile) vom lua pauza, dar promit sa revin cu un suflu proaspat. In paralel, partenerii mei imi vor da o mana de ajutor sa redecoram si Aromabar. Cheers!

UPDATE: Tonomatul a pornit la ora programata!!!


Aromabar - Romeo's Fate



Aromabar - Anything U Say

Pregatiti de furtuna?

Se apropie furtuna! Deocamdata doar prin vorbe. Dar mai incolo, cand muzica si clipurile video vor fi taxate, daca le postam pe blogurile noastre, va fi una reala. Asadar, sa ne pregatim!



jerry ropero feat. cozi - the storm

Mediabirocratii

Imi scriu teza de doctorat in sociologie. Tema - in esenta sa - priveste comunicarea institutionala, respectiv organizarea si functionarea institutiei purtatorului de cuvant. O intreprindere delicata si lipsita de glamour. Pentru ca la asa ceva, ca si la fotbal, se pricep toti. Conteaza mai putin aceasta constatare, cat timp, premisa de la care pornesc este urmatoarea: avem parte de organizare si de pregatire in domeniu, lamentabile. N-am nevoie sa caut prea multe exemple. Numai astazi am simtit pe pielea mea, desi am fost suficient de implicat intr-o anumita perioada ca sa nu fiu surprins, cum intelegem noi, romanii sa respectam regulile si sa ne facem treaba. Ma intalnesc cu atasatul cultural al SUA ca sa aranjez prezenta unui speaker la cursul de comunicare politica de la SNSPA. Totul decurge conform planului. Discutia este scurta, fara cafele si vorbe-n vant, sunt asigurat ca se va rezolva si ca voi avea persoana dorita. La fel, primesc confirmarea si pentru emisiunea din 5 noiembrie cand vreau sa discut despre rezultatul alegerilor. Imi iau ramas bun si astept fara emotii raspunsurile, saptamana viitoare, asa cum mi s-a promis.

Intre timp, ma ocup sa-l invit la Ora de stiri din seara care a trecut pe seful politiei romane. Caut un numar de telefon de-al lui. Nu-l gasesc, dar aflu de la un coleg ca trebuie sa scriu un email unui consilier de presa. Ii scriu un mesaj foarte frumos plin cu detalii. Nu uit sa-mi trec la sfarsit toate datele de contact. Nu primesc niciun raspuns timp de 3 ore. Mi se transmite printr-un coleg ca e cazul sa sun ca sa aflu ce se intampla cu solicitarea mea. Ma intreb uimit, de ce eu? Ei nu sunt obligati sa-mi raspunda, macar din curtoazie? Mi se spune ca daca vrei ceva, e cazul sa insisti. In gandul meu, imi zic ca eu nu vreau nimic, ci ei ar trebui sa vrea sa explice cum a fost cu achizitia de masini scumpe. Ma las convins in cele din urma si o sun pe angajata de la serviciul de presa care imi spune ca sefu' nu poate veni, dar n-a apucat sa ma anunte. Nu ar vrea sa apara, mi se spune in soapta! Ii zic ca nu-l pot forta, dar ca motivatia este cam nepotrivita. I-o fi teama, ma gandesc! N-apuc sa zic cu voce tare ca persoana de la telefon ma roaga sa nu ma supar si sa inchid ochii la refuzul sefului. Spun la revedere rapid si-mi vad de treaba.

In paralel, colegul meu cauta sa dea de o directoare a Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor. Search pe internet si descopera site-ul unde cauta febril un contact. Da peste cineva de la presa. Il ia le fel ca si pe mine, cu fax si email inainte. Altfel, nu se continua discutia. Dar telefonul nu e bun?, intreaba colegul stupefiat. Nu, i se raspunde, asa e procedura la noi! Aceeasi poveste si la Ministerul Sanatatii. Avem un regulament!, sa-l aplicam ni se spune cand solicitam prezenta unui functionar la o emisiune. Dar de ce sa aplicam regulile lor? Suntem angajatii lor?

Inteleg ca este elegant sa trimiti un email sau un fax. Dar ce te faci cand nu esti la birou, cand nu ai la dispozitie un calculator si esti pe teren? Il rogi pe un coleg sa scrie in numele tau? Sa pui secretara sa faca naratiuni pentru fiecare serviciu de presa? Pentru ce? Ca sa aiba birocratii ceva scris. Sa te faca sa renunti, sa afle ce vrei sa-i intrebi dinainte, sa stie cu cine se intalnesc in studio, sa poata refuza daca nu le convine. Asta imi demonstreaza ca nu avem organizatii responsabile si pregatite sa asigure comunicarea cu media. Cele mai multe simuleaza activitatea de comunicare, iar birourile sau departamentele de presa sunt locuri bune pentru indivizi cu competente incerte, veniti in tranzit sau pe usa din dos. Un fel de anticamera pentru functia pe care o vaneaza pe mai departe si la care n-au acces decat daca se "invechesc" prin institutie. Si unde e cel mai indicat? La "presa", acolo unde nu trebuie sa faci mai nimic. Doar sa-i incurci pe ziaristi, probabil...

Mojito

Astazi e ziua pentru Mojito!



Oxana, draguta fiind, mi-a facut o surpriza si mi-a pus la dispozitie reteta ei! Mana, care este bautoare de Mojito mi-a trimis poza. Ca sa ma uit mereu la pahar! Iar eu, vin cu restul! Doua retete exclusive. Una de Mojito si alta de Mojo. Preturile sunt exprimate in dolari, pentru ca e mai ieftin asa! Tip-ul este acceptat!

Mojito 1

Gheata
20 mg de rom usor
12 frunze de menta, 8 tocate marunt
6 lingurite de lime
4 lingurite de zahar brun(din trestie de zahar)
apa minerala
4 felii de lime

Mojito 2

15 mg Captain Morgan's Spiced Rum
10 mg suc de lamaie
1 lingurita zahar brun
40 mg apa minerala
2 frunze de menta
Pune o frunza de menta intr-un pahar de 200 mg. Umple-l cu gheata pisata. Adauga rom, zahar, suc de lamaie, amesteca-l, adauga apa minerala si pune frunzele de menta.
$2.50

Mojo

15 mg rom
30 mg bere
25 mg Coca Cola
15 mg suc de portocale
15 mg suc de ananas
6 mg Jose Cuervo Tequila
Arunca toate ingredientele intr-o cana mare de plastic, amesteca-le si apoi poti sa bei!
$2.50

S-A DESCHIS AROMABAR !

M-am hotarat. Asta e numele care-mi place: AROMABAR.
Cine se simte bine in cafeneaua virtuala este invitat sa dea sugestii. Deocamdata, am muzica si retete de cocktailuri. Ma voi apuca sa le prepar! Dar am nevoie de un barman. Si de cateva ajutoare... Cine se ofera? Si pe viitor, clientii sunt liberi sa ceara ori sa puna muzica singuri. Tonomatul este la intrare!



Aromabar - All I Want



Aromabar - Under My Star



Aromabar - Some Didn't Even Know My Name



Aromabar - Closer



Aromabar - Try To Believe You