Urari otravite

Dragi colegi,
Nu va agitati degeaba. Indiferent ce scrie sau spune oricine, va asigur ca nu am de gind sa plec din TVR. Cu atit mai putin la ipotetica televiziune a domnului Becali. Cum nu am avut niciodata intentia sa candidez in alegeri, asa cum gresit au relatat unii.
Imi pare rau pentru cei care spera sa scape repede si usor de mine. Tuturor, sarbatori fericite!

_______________________
Rodica Culcer

Cand am primit acest mesaj m-am gandit la toate momentele in care aceasta doamna de fier a presei romanesti ura visceral tot ce nu-i era pe plac. Cum mereu am fost interpretat, de dumneai si de comisarii sai, ca un dusman al poporului, m-am obisnuit sa primesc astfel de mesaje rautacioase si pline de venin. Mi s-a parut important sa vedeti si voi cum se adreseaza "colegilor" o persoana care de un an si jumatate traieste ca o fantoma de lux printre noi si pe banii tuturor. Desi nu exista decat in statul de plata, aceasta doamna care-si arunca gandurile pe unde apuca, ne considera colegi! Dar numai in formula de adresare, dupa care, ne vede pe toti conspirationisti si, in cele din urma, precum un bolnav de Alzheimer ne ureaza fara sa clipeasca sarbatori fericite. Ce m-a suprins a fost, insa, urmarea. Aflu ca mesajul sau era inutil, cat timp nu s-a scris despre ea nicaieri in presa. Doar pe blogul lui Sutu gasesc raspunsul. De fapt, acolo apare acea informatie care a avut ca efect reactia rautacioasa la adresa colegilor. Citind insa comentariile m-am lamurit. Nu noi suntem defecti. Si nici ahtiati dupa publicitate gratuita. Ci ea, aceasta doamna care si-a pierdut busola si s-a ratacit prin padure.

Velvet sounds (4)

Aromabar - Your Love's Supreme



Aromabar - Straight Up

"Forta" sa fie cu tine

Intr-un moment de pauza impusa, mi-am propus sa merg la film. M-am mobilizat sa vad superproductia "Cand pamantul se va fi oprit". Stiam doar ca il voi vedea pe Keanu Reeves, un actor preferat pentru alegerile sale in materie de calitate. Si fiindca stiam ca producatorul filmului este un roman emigrat de mic in SUA, Erwin Stoff; unul dintre mogulii Hollywood-ului, pe care l-am cunoscut personal si despre care am aflat o multime de istorioare interesante din perioada in care a fugit din Romania, din cauza razboiului.
Dar sa revin la film. Subiectul banal, chiar daca adaptat dupa romanul unui clasic al literaturii de gen, nu mi-a creat mari satisfactii intelectuale. Si totusi, scenariul a avut o latura nebanuita la un film american pentru consum comercial: atunci cand rasa umana este amenintata cu distrugerea deciziile rationale si grija pentru perpetuarea speciei inving mercantilismul care ne sufoca. Un film de factura noua, l-am numit "SF ecologist" mi-a zgandarit mintea si m-a facut sa inteleg ca visez la cai verzi pe pereti. Nimeni cand ajunge la putere sau detine puterea in orice forma a sa nu va ceda si nici nu va veghea la respectarea principiilor si a drepturilor supreme ale celor multi. Este nevoie de o forta supranaturala sau de o amenintare colosala pentru ca liderii, mari sau mici, sa revina la scopul si menirea pentru care au fost trimisi acolo unde sunt. Astfel, imi explic de ce astazi vedem in Romania un hibrid al puterii creat in laborator. Cei care si-au dat mana nu sunt decat exponentii planului de rezerva. Acela in care trebuie sa traim in aceeasi casa dar in camere separate. Este o casnicie din interes, care va dura cat timp amenintarea persista. Din pacate, frica de celelalt si a ambilor fata de forta care-i domina nu poate aduce decat la conflicte, care vor rabufni la un moment dat. Dar daca, in film, forta de deasupra lor a avut intelepciunea sa le mai acorde o sansa pamantenilor, in cazul nostru mi-e teama ca acea forta care este tot de natura umana le va exploata slabiciunile si le va trasa viitorul. Iar odata cu ei si noi, cei fara vina si fara putere, vom suferi.


PS: Un bun prieten de-al meu din America imi aduce aminte de un proverb chinezesc, care spune mai mult decat pot sa transmit in cuvintele mele:

"War doesn't determine who is right, war determines who is left."

La extreme

Are doar trei ani dar nu-i este frica de balena ucigasa.



Cel mai inalt si cel mai scund om de pe planeta si-au gasit timp sa se cunoasca.


Salbaticii sunt peste tot. Natura umana cu gorile moarte.

Velvet sounds (3)

Aromabar - I Want To Thank You



Aromabar - Old School Lovin'



Aromabar - Searchin'

Am fost un VIP

Nu mi-au placut niciodata sindrofiile cu staif. Am refuzat invariabil sa ies in public pe la tot felul de serbari cu vedete inventate sau reale. Insa atunci cand primesti un premiu nu poti sa-l refuzi. Asa ca, mi-am facut timp, am renuntat la emisiune si m-am dus tocmai in Buftea, la Palatul Stirbei, unde s-au acordat premiile VIP. Revista asta mi s-a parut dintotdeauna o mostra despre cum sa nu faci presa iar seful ei, un individ fara scrupule. Am acceptat, totusi, sa merg cand am aflat ca gasca lui Brancu a plecat si redactia s-a innoit considerabil. Aceeasi atitudine a avut-o si Stefan Banica Jr care a tinut sa le spuna in fata organizatorilor de ce i-a boicotat timp de 14 ani. Asa cum ma asteptam, nu sunt o vedeta. Nimeni nu m-a salutat, nimeni nu mi-a dat un pahar cu apa si nici macar o privire sau o poza nu m-au vizat. Cu exceptia unui invitat necunoscut care m-a fotografiat pentru albumul personal, probabil. Mi-am gasit insa destui prieteni cu care m-am intretinut verbal. Ceremonia a fost simpla si lipsita de glamour. Nu am suferit prea tare fiindca imi doream sa termin cat mai repede supliciul. L-am reintalnit pe fostul ministru de externe Adrian Cioroianu tocmai pe scena, acolo unde mi-a fost inmanat premiul. Dupa ce mi-am tinut discursul de rigoare, am aflat de la acesta, in cateva minute, cum s-a aranjat alianta PSD-PDL si cine a incalcat intelegerea din noaptea alegerilor. Nu am ramas cu prea multe amintiri de la ceremonie. Oameni cunoscuti, vizibili in show-urile plictisitoare sau in revistele mondene de 2 lei (parca asta era pretul unui exemplar!). Castigatorii premiilor mi s-au parut de bun simt si fara excese de limbaj. Poate doar Stefan Banica Jr, insotit de fosta mea colega si de sora acesteia, a iesit in evidenta. Si-a transmis toate frustrarile si dorintele intr-un discurs lung si agresiv. Dar cum spuneam, l-am inteles, fiindca si eu am trecut prin aceeasi experienta. N-am mai asteptat sa fiu invitat la receptie. Am plecat rapid si mi-am adus aminte de lunile grele si sacrificiul facut ca sa ajung aici. La recunoasterea unor merite profesionale.