Nu sunt perfect. Scuzati-ma daca exist!

Reflectez de mult timp la sensul unor actiuni umane precum: altruismul, generozitatea, binefacerea, benevolenta sau sacrificiul. Stiu ca etimologic au intelesuri diferite. Definitiile din dictionar sunt insa justificari reci ale unor cuvinte, lipsite de nuantele si conexiunile necesare unei societati complexe si relative in care traim.

In timp ce cautam o explicatie solida a termenului de altruism, am descoperit un articol pe blogul Manei . Mi-am zis: iata un om care se considera fundamental altruist, lipsit de ganduri ascunse si fara pretentii de reciprocitate in momentele de oferire a ajutorului. Dilema multor oameni care se vad corecti, buni si sinceri cand intervin in beneficiul altuia este daca gestul lor se interpreteaza eronat. Daca nu cumva, sunt vazuti ca ipocriti sau din contra, ca niste "profitori" pe termen lung. Daca acesti oameni se marginesc doar la sensul moral, pot sta linistiti, sunt validati de societate. In etica, altruismul este un principiu al comportamentului care impune orientarea spre satisfacerea dezinteresată a unor trebuinţe sau nevoi ale celorlalţi. Este opus egoismului si considerat element principal al solidarităţii.

Dar noi nu traim intr-o societate bazata, exclusiv, pe normele morale! Si ca dovada, sociologii au studiat problema si au ajuns la concluzii care, mie cel putin, imi explica de ce suntem nedumeriti de reactia celorlalti cand vine vorba de altruismul fiecaruia. Spre deosebire de accepţiunea morală, exista si una sociobiologică care (atentie!) nu este opusă egoismului. Deoarece altruismul din aceasta perspectiva este selectat în mod natural, iar principiul selecţiei naturale presupune maximizarea şanselor de supravieţuire ale fiecărui individ. Mai simplu, altruismul este o forma „deghizată" a egoismului. Prin acest comportament individul urmărind de fapt să-şi maximizeze şansele de supravieţuire genetică prin creşterea numărului de descendenţi direcţi ai săi, pentru care acceptă sacrificiul. Dar lucrurile nu se opresc aici.

Nu doar gradele de rudenie sunt definitorii in aceasta explicatie. Toata lumea poate intra in ecuatie. Asa ajungem la altruismul reciproc, o strategie selectată natural, prin care un individ îşi maximizează şansele sale de supravieţuire pe termen lung, chiar dacă le micşorează pe termen scurt. Beneficiarul unui act altruist este obligat să răspundă printr-un gest reciproc binefăcătorului său. In caz contrar, ca in orice societate (animală sau umană) intra in functiune mjloacele de pedepsire (inclusiv de eliminare) a celor care ezită sâ răspundă actelor altruiste. Si acum finalul.

Avem un absolutism moral care le impune indivizilor să urmeze regula morală prescrisă, chiar dacă în felul acesta ar lovi pe cineva care i-a ajutat sau le-a făcut un mare bine. Un astfel de comportament la nivelul unei societati duce la instabilitatea grupului si de aceea vedem cum membrii săi se comportă adesea contrar acestui principiu, aplicand principiul reciprocităţii care le cere să ajute în primul rand pe cei care i-au ajutat şi să nu-i ajute pe cei care s-au abţinut de la acordarea ajutorului. Fara sa absolutizez, tot ceea ce vedeti la televizor, in campaniile de binefacere, la spectacolele de caritate si prin teledonuri nu sunt acte de generozitate candida. Nici macar un altruism in sens etic. Constient sau nu, participantii sunt manati de motive si resorturi intime diverse. Nici individual nu va asteptati sa gasiti altruistul suprem. Nimeni in lumea aceasta nu ajuta dezinteresat. Chiar daca interesul se numeste dragoste, prietenie sau o zi in plus de viata.