Romania fermecatoare

Spectacolul jenant numit campanie electorala se apropie de sfarsit. N-am platit bilete si nici n-am vrut sa merg in sala. Dar mi-au venit saltimbancii acasa sau pe unde m-am plimbat. I-as fi evitat cu mare placere si uneori cu suturi in partea dorsala, dar nu puteam. Ma invart in metropola sau in cele mai retrase locuri din tara asta si tot despre rosii, portocalii si galbeni aud. Dar, daca la Bucuresti ii vad in costumul elegant si camasa apretata, la mare departare de aglomeratiile urbane, aceeasi indivizi sau altii de teapa lor apar zambitori, cu haine lejere; o camasa descheiata, un anchior frivol, o tunica strident colorata, samd. Bannerele mici sau mari, panourile imense ii infatiseaza pe rosii sau pe "acolitii" lor: ciobanii, fermierii, vacile. Pe portocalii ii vezi mai sobri sau cu V-ul victorios in mainile unor anonimi. Iar galbenii, dragutii de ei, sunt toti la fel doar fetele li se schimba de la un colegiu la altul. Ah, nu, este unul original: le promite alegatorilor, din kilometru in kilometru, ca acasa doarme si la Parlament munceste. Bine ca ne spune atat de des ca, altfel, gandeam opusul!

Caracteristic pentru toti candidatii este felul in care pozeaza pentru oamenii de la tara. Si, mai ales, cum se "socializeaza" cu electoratul. Unul, timis de Portocala Imparat, a venit la caminul cultural cu trei sticle: de apa minerala, de apa din fantana si de lapte. Facea comparatia cu preturile de la magazin si le promitea taranilor ca votul lor il va duce acolo unde poate schimba aceasta stare de fapt. Altul s-a trezit ca este securist tocmai in campanie. La cea din primavara dar efectele dezastrului de atunci se simt si acum. Candidatii care i-au preluat acum stafeta sunt lipsiti de sansa din cauza secretelor din tinerete ale colegului, iesite la iveala la momentul oportun. Si ca sa vezi, disperati ca lumea i-a scos de la inima, candidatii lui Rosu Imparat arunca in stanga si in dreapta basculante cu pietris. Cica n-are rost sa se mai incurce cu promisiuni si pomeni electorale banale (bautura, carne, peste si altele de-ale gurii). Altul, supus al Imparatului Galben, le spune alegatorilor sa-l voteze pe el ca sa-i scape de imbuibatii care de prea mult timp stau in Parlament. Lumea l-a intrebat daca a uitat ce a facut pana acum (era la al patrulea mandat de deputat!). Pana sa gaseasca raspunsul, l-au dat pe usa afara si s-a facut nevazut.

Si acum, morala: ce pacat ca nu suntem o Romanie rurala cand vin alegerile! Este fermecator si sanatos sa vezi o campanie electorala prin comunele si satele patriei. Acolo gasesti ce ne lipseste multora dintre noi, orasenii: spiritul civic, curatenia interioara, pedeapsa fara crutare. Nu sunt peste tot la fel, desigur. Au si taranii uscaturile lor sau sarantocii satului. Dar acestia nu vor fi niciodata majoritari. Pe cand la oras, unde grangurii mint, se ascund, se fandosesc, se fardeaza in studio si se schimonosesc in oglinda dupa o baie de multime, alegatorul a uitat demult sa-i sanctioneze, sa-i traga de maneca, sa-i rusineze pentru ce nu fac sau n-au facut la vremea potrivita.