Povesti din LA (3)

Cand am intrat in televiziune ii citisem deja cartea. Auzisem de el si chiar il urmaream, desi era cam greu s-o fac constant, din cauza companiei de cablu. Omul acesta mi-a aratat directia in viata: imi doream sa ajung ca el. Sau pe aproape! De ce nu? La 76 de ani era in putere si devenise o icoana a talk-show-ului. Desi era, mai curand, un profesionist de radio. A inceput ca si comentator sportiv la un radio local si a facut treaba asta mult si bine, pana cand a ajuns la CNN. Un vis de-al meu devenise realitate. L-am intalnit chiar de ziua lui, la cativa pasi de postul de televiziune unde lucreaza. La Muzeul televiziunii din Los Angeles. Multe dorinte care par imposibile poti avea in viata! Eu mi-am propus cateva de genul asta. Si pana acum toate s-au implinit. De aceea sunt atat de sigur ca va veni si vremea pentru ce-mi pun in minte. Multi spun ca trebuie sa stau cu picioarele pe pamant, ca imi propun prea mult. Dar iata, de ce fac asta! Fiindca am dovada ca se poate. Si niciodata nu m-am resemnat. Asa am ajuns sa fiu ce mi-am imaginat, sa ma intalnesc cu cine am sperat si sa obtin ce am dorit. Poate ca am fost realist in asteptarile mele si nu m-am dus cu gandul acolo unde nu puteam ajunge. Asta sa fie secretul, nu stiu? Dupa ce l-am intalnit pe Mr. CNN , am realizat ca viata este mai lunga daca ai mereu o tinta. Si uite asa, inaintea lui Tuca, care s-a visat sosia autohtona a lui Larry King, pastrez pentru batranete bretelele facute cadou de El insusi.

Larry King, eu si sotia lui.

Povesti din LA (I)

Zilele trecute televiziunile si ziarele erau in extaz. Toate "mureau" de placere si "salivau" la guresa Fran. Fran Drescher, care si-a castigat notorietatea intr-un sitcom. Mai mult n-a putut! Dar ce conteaza? O sansa a avut si a stiut sa profite de ea. Insa nu asta ma pasioneaza. Fran a avut cancer la san si, urmand reteta americana de succes, o Fundatie de caritate a adus-o in Romania sa povesteasca din experienta ei. Nu vad nimic rau in asta, chiar daca mi-am pus intrebarea de ce cancerul la prostata, care provoaca mai multe victime si este rareori vindecabil, nu are militanti precum cel la san sau uterin? Banuiesc ca barbatii nu se omoara dupa organizarea evenimentelor de caritate si de aceea sunt mai buni sa contribuie financiar la actiunile sotiilor si prietenelor decat sa fie ei in capul trebii. Revin insa la Fran. Am cunoscut-o in 2003, toamna, 19 noiembrie. Eram la ziua de nastere a lui Larry King despre care va voi povesti cu alta ocazie. O recunosc ca oricare alt invitat din multime. Era joviala si cu gura mare. M-am apropiat de ea insotit de Alexandra Nechita (supranumita candva, micuta Picasso). Ma prezint si se uita lung la mine. Asa de tanar?, ma intreaba. Si de gras, imi zic in sinea mea. Tocmai intrasem in programul de slabire. 10 kilograme intr-o luna... Ii spun ca n-am nicio vina si ca numarul anilor poate fi si o corvoada, nu neaparat un avantaj. Ea intelege ca ma refer la varsta ei (vreo 45), eu ma gandeam insa la a mea (vreo 35). Zambeste cu subinteles si ma intreaba despre Romania. Deschid gura sa spun ceva si ma intrerupe. Stii ca strabunicii mei sunt din Romania, din Focsani?, ma intreaba ea satisfacuta. Fac legatura cu numele si imi dau seama ca dezvaluirea ei este credibila. Apoi o intreb cu ce se mai ocupa si-mi spune ca s-a retras din actorie. Ca locuieste in Malibu, cartierul bogatasilor si al celebritatilor. Ma intreaba daca am timp s-o vizitez si declin politicos invitatia. Cam rapida si stranie invitatia, imi zic. Parca nu e in apele ei fata asta si automat ma duc cu gandul ca este sub o oarece influenta nepotrivita. Cum n-am dovezi, prefer sa cred ca este obosita si neatenta cu cine vorbeste. Ma uit la palmele ei si apoi la umerii dezgoliti si observ semnele timpului. Ce ti-e si cu celebritatile astea! Cat de bine arata la televizor si ce schimbate sunt in realitate... Imi iau la revedere elegant si trec la urmatorul ciocnit de pahare, cu un alt invitat...