Povesti din LA (4)

Cine isi inchipuie ca oamenii s-au nascut egali si ca scopul lor pe lume este sa fie faimosi si bogati, este un prost iremediabil. Dar asta nu inseamna ca nu poti ajunge sa le ai pe amandoua! Eu unul, sigur nu sunt in categoria asta. Dar ce daca?! Am altele care le compenseaza pe celelalte. De exemplu, am norocul sa ajung acolo unde altii nu vor fi nici macar la batranete. Si ma pot considera multumit spiritual. Mi-am dorit sa-l intalnesc pe Arnold Schwarzenegger (pe precedentul guvernator l-am cunoscut chiar in primele luni de la venirea mea in Los Angeles). Nu statutul lui Arnold - de celebritate- ma atragea, ci evolutia sa ca om si succesul enorm obtinut in politica. Se spunea atunci ca va fi urmatorul candidat republican la presedintie, insa era nevoie de amendarea legii naturalizarii ca sa poata accede la acea functie. Asadar, Arnold (multa lume ii spune asa, sau Mr. Governor) este un model de urmat. Sa pleci de la bodybuilding, sa-ti parasesti micuta ta tara natala, sa vorbesti stalcit limba tarii adoptive, sa te casatoresti cu nepoata lui JFK (din marea familie democrata Kennedy, si o zarista valoroasa), sa intri in politica de partea republicanilor si sa ajungi guvernator intr-un stat care respira liberalismul (adica, politica democratilor), asta este o superperformanta! De aceea am vrut sa-l cunosc personal pe acest om. Si am reusit, fara prea multe eforturi, ca sa nu spun, ca a venit de la sine! Imi aduc aminte ca dupa ce ne-am intalnit prima oara intr-un restaurant din Brentwood, multi "binevoitori" glumeau pe seama acesteia. A doua oara insa, cand ne-am intalnit in cadru oficial, n-au mai avut glumele la ei. Asa ca, invidiosii s-au gandit sa se pozeze si ei cu dl. Muschi. Si-au pus in miscare resursele, oamenii, influenta, banii statului, au batut drumul (cu avionul, ce-i drept!) pana la Sacramento si ce sa vezi?, dl. Guvernator se intorcea dintr-o vizita in Israel, taman cand urma sa aiba 15 minute inghesuite in agenda si pentru invidiosi! Evident ca nu mai era timp pentru o poza si un shakehand, bune doar pentru raportat la Bucuresti. Si asa au ramas unii cu buza umflata.



Pentru foarte multi americani, Holocaustul este expresia raului pe Pamant. Oamenii cred sincer (si nu ipocrit cum se intampla, in public, cu unii functionari importanti din alte parti ale lumii) ca este obligatoriu sa nu uiti si sa nu ignori asa ceva. N-a fost de mirare ca Guvernatorul Californiei a apreciat gestul meu de comemorare publica a Holocaustului. Au fost prezenti atunci supravietuitori, congresmeni si conducatori ai comunitatii evreiesti din toata America. Cine isi imagineaza ca un astel de eveniment este precum un seminar, se inseala. Atunci era prima oara cand Romania se impacase cu trecutul, condamna regimul Antonescu si devenea astfel credibila in fata organizatiilor evreiesti. Asadar, un oarecare tip din Romania isi propunea, chiar atunci, in acele momente inca neclare, sa organizeze o astfel de comemorare. Multi au spus ca este un gest sinucigas, ca nimeni nu te va ajuta si ca vei primi refuzuri politicoase. Ei bine, s-au inselat! Despre cum a fost atunci si cat de suprinsi au fost reprezentantii comunitatii evreiesti din SUA de determinarea si sinceritatea actiunilor mele voi vorbi altadata. Cert este ca am mai primit inca o dovada ca se poate! "Secretul" lui "Se poate" este pe buzele tuturor: sprijinul si increderea din partea unor straini le primesti doar cand crezi sincer in ceea ce faci...

Povesti din LA (3)

Cand am intrat in televiziune ii citisem deja cartea. Auzisem de el si chiar il urmaream, desi era cam greu s-o fac constant, din cauza companiei de cablu. Omul acesta mi-a aratat directia in viata: imi doream sa ajung ca el. Sau pe aproape! De ce nu? La 76 de ani era in putere si devenise o icoana a talk-show-ului. Desi era, mai curand, un profesionist de radio. A inceput ca si comentator sportiv la un radio local si a facut treaba asta mult si bine, pana cand a ajuns la CNN. Un vis de-al meu devenise realitate. L-am intalnit chiar de ziua lui, la cativa pasi de postul de televiziune unde lucreaza. La Muzeul televiziunii din Los Angeles. Multe dorinte care par imposibile poti avea in viata! Eu mi-am propus cateva de genul asta. Si pana acum toate s-au implinit. De aceea sunt atat de sigur ca va veni si vremea pentru ce-mi pun in minte. Multi spun ca trebuie sa stau cu picioarele pe pamant, ca imi propun prea mult. Dar iata, de ce fac asta! Fiindca am dovada ca se poate. Si niciodata nu m-am resemnat. Asa am ajuns sa fiu ce mi-am imaginat, sa ma intalnesc cu cine am sperat si sa obtin ce am dorit. Poate ca am fost realist in asteptarile mele si nu m-am dus cu gandul acolo unde nu puteam ajunge. Asta sa fie secretul, nu stiu? Dupa ce l-am intalnit pe Mr. CNN , am realizat ca viata este mai lunga daca ai mereu o tinta. Si uite asa, inaintea lui Tuca, care s-a visat sosia autohtona a lui Larry King, pastrez pentru batranete bretelele facute cadou de El insusi.

Larry King, eu si sotia lui.

Jasmine tea by Barbara Bui

Jimmy Scott



Soul Quality Quartet



DJ Wamba



Kid Koala



Houng Thanh



Type



Deep-Dive-Corp

Povesti din LA (2)

Prin 1992, mergeam saptamanal la film. Doar sa fie bun si cu succes de casa. Asta era singura conditie pe vremea aceea, cand distractiile occidentale inca se lasau asteptate. Sala Palatului era locul trendy. Iti luai bilet cu cateva zile inainte si puteai sa stai linistit; socializarea si distractia erau garantate. Amic cu cei de la Guid Film (de la care primeam invitatii la concursurile din emisiunea mea de la Radio Delta) aflu, cu ceva timp inainte, ca vine in Romania, Basic Instinct. Deja se vorbea peste tot in jurul meu ca e un must see. Cu cat se apropiau zilele de premiera cu atat se inteteau vocile si intrebarile. Ai un bilet sau o invitatie in plus? Aveam, dar n-o dadeam! Voiam s-o vad pe tipa aceea, Sharon Stone si mai ales pe Michael Douglas, in mare voga pe atunci. Primul thriller sexual din lume!!! Cam asa era reclama. Normal ca am ramas mut dupa vizionare. Wow! Ce tare e fata aia in film! Si ce inteligenta! Diabolica de-a dreptul! Apoi aflu mai multe despre ea. IQ mare, absolventa de psihologie, fosta miss si model, priceputa in actorie. Devenise febletea mea. Cum aparea ceva despre ea eram si eu pe acolo (cu gandul, evident!). Anii au trecut... Multi, as putea spune. Si ce sa vezi? Cea mai interesanta femeie din lume (dupa mintea mea) imi apare in fata, live, in carne-piele-oase. La aceeasi petrecere cu Fran. Nu pot rata ocazia sa-i spun o vorba. Ma duc si ma prezint. Imi zambeste artistic. Caut sa-i atrag atentia, dar n-am cu ce... De cativa ani se afundase in esecuri cinematografice. Nu prea imi dadea mana sa-i spun de Basic Instinct. M-ar fi gasit demodat sau, poate, ironic. Remake-ul a fost lamentabil, asa ca nu era intelept sa mai pomenesc nimic despre film. Small talk, asta e tot ce am facut. Plec dezamagit. Nu de discutie, ci de personaj. Aeriana, imbatranita, alba ca varul, slabanoaga, ciufulita si colorata strident, in cele din urma o bunicuta fardata inadecvat varstei. Ce dezamagire! Ma retrag cativa pasi si ma acosteaza o fetiscana. Vorbea in engleza, dar am inteles ca au atras-o cateva cuvinte rostite de mine in romana. Era PR-ul lui Sharon. Se destainuie - este nascuta in Romania, dar a plecat de mica si nu mai stie limba. Doar ceva cuvinte, din care unul l-a recunoscut, in timp ce vorbeam. Facem conversatie despre nimic. Ma salveaza privirea ei disperata. Isi invartea ochii ochii dupa Sharon, la fel ca un slot machine. Suficient cat sa-i facilitez plecarea onorabila. Asta a fost tot! Ulterior, am mai vazut-o pe fosta mea feblete in alte filme. Arata bine... Dar, degeaba, pentru ca realitatea nu minte!

Povesti din LA (I)

Zilele trecute televiziunile si ziarele erau in extaz. Toate "mureau" de placere si "salivau" la guresa Fran. Fran Drescher, care si-a castigat notorietatea intr-un sitcom. Mai mult n-a putut! Dar ce conteaza? O sansa a avut si a stiut sa profite de ea. Insa nu asta ma pasioneaza. Fran a avut cancer la san si, urmand reteta americana de succes, o Fundatie de caritate a adus-o in Romania sa povesteasca din experienta ei. Nu vad nimic rau in asta, chiar daca mi-am pus intrebarea de ce cancerul la prostata, care provoaca mai multe victime si este rareori vindecabil, nu are militanti precum cel la san sau uterin? Banuiesc ca barbatii nu se omoara dupa organizarea evenimentelor de caritate si de aceea sunt mai buni sa contribuie financiar la actiunile sotiilor si prietenelor decat sa fie ei in capul trebii. Revin insa la Fran. Am cunoscut-o in 2003, toamna, 19 noiembrie. Eram la ziua de nastere a lui Larry King despre care va voi povesti cu alta ocazie. O recunosc ca oricare alt invitat din multime. Era joviala si cu gura mare. M-am apropiat de ea insotit de Alexandra Nechita (supranumita candva, micuta Picasso). Ma prezint si se uita lung la mine. Asa de tanar?, ma intreaba. Si de gras, imi zic in sinea mea. Tocmai intrasem in programul de slabire. 10 kilograme intr-o luna... Ii spun ca n-am nicio vina si ca numarul anilor poate fi si o corvoada, nu neaparat un avantaj. Ea intelege ca ma refer la varsta ei (vreo 45), eu ma gandeam insa la a mea (vreo 35). Zambeste cu subinteles si ma intreaba despre Romania. Deschid gura sa spun ceva si ma intrerupe. Stii ca strabunicii mei sunt din Romania, din Focsani?, ma intreaba ea satisfacuta. Fac legatura cu numele si imi dau seama ca dezvaluirea ei este credibila. Apoi o intreb cu ce se mai ocupa si-mi spune ca s-a retras din actorie. Ca locuieste in Malibu, cartierul bogatasilor si al celebritatilor. Ma intreaba daca am timp s-o vizitez si declin politicos invitatia. Cam rapida si stranie invitatia, imi zic. Parca nu e in apele ei fata asta si automat ma duc cu gandul ca este sub o oarece influenta nepotrivita. Cum n-am dovezi, prefer sa cred ca este obosita si neatenta cu cine vorbeste. Ma uit la palmele ei si apoi la umerii dezgoliti si observ semnele timpului. Ce ti-e si cu celebritatile astea! Cat de bine arata la televizor si ce schimbate sunt in realitate... Imi iau la revedere elegant si trec la urmatorul ciocnit de pahare, cu un alt invitat...

Sunday afternoon in LA

Sweet Velvet Feat. Deborah Vilchez