Trick or Treat?

Halloween-ul a venit mai devreme la Aromabar! Este normal sa-l sarbatorim pentru ca avem prieteni multi din America. Si altii, care sunt "americanizati". Oxana ne ofera meniul zilei! La care am adaugat "aroma" muzicala!

"Bloody Mary"
3 telini mari (partea verde)
4 1/2 cani suc de rosii
2 lingurite de hrean crema
1 lingurita de ceapa tocata
1 lamaie, zeama
1/2 lingurita Worcestershire sauce (se poate ignora)
3/4 lingurita sare
12 picaturi hot sauce (recommended: Tabasco)sau dupa gust
1 1/2 cani vodka
Telina + 1/4 suc de rosii se face piuree intr-un food processor.
Intr-un alt vas se combina restul ingredientelor, exceptind vodka.
Se toarna sucul de telina si la sfarsit se amesteca cu vodka.



Aromabar - Thriller



Aromabar - Please Don't Go

Smecheri din Romania (2)

Testul s-a incheiat. Am aflat, astfel, ca limbajul grobian si inept este acceptat cu indulgenta de oameni. Nu e condamnabil un individ neinstruit, slobod la gura, fara educatie si plin de bani vorbind in acesti termeni la televizor. Dar mi se pare grav, de neiertat si in cele din urma foarte periculos ce face Mihai Tatulici, cel care isi aroga calitatea de aparator al limbii romane, al valorilor si al generozitatii umane dar sfarseste, lamentabil, prin astfel de exprimari vulgare si mitocanesti... Nu ma preocupa persoana - Mihai Tatulici. Ca el mai sunt destui. Dar pun in ecuatie rolul de formator si de model. Astfel de caractere sunt mai mult decat negative; sunt malefice. Copiii, tinerii, oamenii cu educatie medie le vor asculta si ulterior, legitima in mintea lor. Apoi vor crede ca limbajul de cartier este permis si normal intr-o emisiune tv, culmea!, care pretinde ca apeleaza la simtul civic, la bunatate si intelegere intre semeni. Sunt revoltat ca astfel de figuri au statut de vedeta, sunt impinse sa ne invete ce si cum sa facem. Si, cu toate ca avem un organism de control in audiovizual (CNA), astfel de malversatiuni sunt ignorate. In schimb, sunt vanate greselile involuntare de exprimare ale unor jurnalisti neatenti sau insuficient pregatiti la gramatica. Diferenta uriasa este ca acestia din urma nu sunt modele si nici nu pretind sa fie luati drept guru, in timp ce respectivele personaje pervertesc, cu fiecare ocazie, in numele unei reputatii iluzorii, mintile telespectatorilor creduli.

Smecheri din Romania (1)

Haideti sa facem un mic exercitiu de "cunoastere". Sa presupunem ca avem expresiile urmatoare:

Ia aratati mainile!
Am facut astea la greu!
Hopa!
Haideti sa fac un santaj!

Va las pe voi sa alegeti varianta corecta, adica unde, cine si in ce context ar putea folosi, in interval de cateva zeci de secunde, aceste expresii.

1. Gigi Becali intr-o conferinta de presa incendiara cu jurnalistii sportivi.
2. Mihai Tatulici, la Realitatea TV, in timpul unei transmisii live in cadrul campaniei sociale de impadurire a zonelor defrisate.
3. Un interlop bucurestean filmat de Politie dupa prinderea sa, in urma unei actiuni spectaculoase.

Pana la sfarsitul zilei astept parerea voastra. Dupa care voi da si raspunsul, apoi explicatiile de rigoare.

Ipostazele Eu-lui

Rar ma impresioneaza dialogurile forumistilor pe net. Si aproape niciodata nu-mi pun mintea la contributie, in mod temeinic, in urma acestor discutii. Totusi, iata ca mai apar si miracole! Citesc o ciorovaiala generala cu interventii filozofice suculente. Pornind de la sinuciderea unei actrite coreene in voga (provocata de atacuri anonime pe blogul acesteia) discutia ajunge la identitatea celor care posteaza, scriu sau se exprima in legatura cu un subiect. Si usor-usor topicul aluneca spre sensuri si introspectii profunde. Pana unde sa mergem cu identificarea/autentificarea? Sa enuntam numele si prenumele, plus alte date personale esentiale, atunci cand comunicam?

Cineva zice:

Nu e vorba despre “libertatea de expresie”, ci doar de bunul simţ. Un nesimţit poate fi nesimţit şi cu buletinul în mînă. Sunt pline oraşele de nesimţiţi anonimi. Problema e că automatizarea filtrelor de autentificare “cu buletinul în mînă”, pentru a-ţi exprima o opinie/ calomnie/ zvon/ etc., e tot atît de nocivă precum birocratizarea, iar mai tîrziu, mecanizarea purificării rasiale. Identitatea e un mit. Ceea ce pare a ne defini - în propriii ochi sau în cei ai altora - e doar aparenţă. Dacă nimeni nu e, în realitate, cel ce pare a fi? A fi presupune, spre deosebire de a nu fi, un conflict interior din care fiinţa ta se hrăneşte. Tocmai ceea ce nu părem a fi ne defineşte cu adevărat. Identitatea e o specie de monopol asupra propriei fiinţe, iar eu nu sunt de acord cu asta. Tocmai pentru că sunt, îmi permit să fiu orice şi oricine. Nota bene: nu cineva (anume), ci oricine. Nu în numele meu, desigur. Numele nu mi l-am ales singur, deci nu-i în realitate al meu, metafizic vorbind; nu-mi permit aşadar să-l încarc cu false identităţi. Însă am tot dreptul să fiu un anonim - evident, în numele a ceea ce sunt, iar nu în numele celui care sunt.

Daca vi s-a parut prea incurcat, haideti sa ne lamurim nitel. V-ar placea sa va numiti altfel? V-ati dorit sa purtati ambele nume, asa cum ati simtit ca va reprezinta ele? Sa nu fiti identificabili decat in functie de starea de spirit, timpurile si statusul social prin care treceti? Eu am aceasta dorinta dintotdeauna. Insa, mereu am fost obligat sa ma legitimez, sa fiu conform cu regulile sociale. Si mi-am folosit identitatea, desi in sinea mea, mi-as fi dorit sa fiu liber sa decid cand si cum voi face asta.

Iata ce spun altii despre identitate:

Sunt convins ca anonimitatea (sau "onanimitatea") favorizeaza agresivitatea, calomnia, mitocania. Recursul la nume si prenume (reale, nu inventate!) ar putea corecta - e de sperat - aceasta situatie disfunctionala, in care oricine poate scrie/posta orice despre oricine, dar responsabilitatea e nula…

Anonimatul adevărat nu este totuna cu o formă de camuflaj. Cel care se ascunde nu vrea să pară un nimeni, ci vrea să pară altceva/altcineva, împrumutând identitatea cuiva - de obicei cea a mediului în care se mişcă. Agresivitate fără chip nu există, orice ameninţare luând automat chipul temerilor noastre cele mai profunde, iar acestea au de-a face în primul rând cu felul în care ne definim ca indivizi, deci cu identitatea.

Agresivitatea este întotdeauna intra-specifică, adică e îndreptată împotriva membrilor aceleiaşi specii, recte împotriva celor care se află în competiţie pentru o anumită identitate (care devine astfel o aspiraţie comună, o identitate de grup). Cu cât mai strictă şi mai obligatorie va fi identificarea “cu buletinul”, cu atât mai agresivi vor deveni purtătorii de buletin unii cu alţii. Departe de a le reduce acestora pornirile agresive, asumarea unei identităţi e însuşi mijlocul (sau arma) agresiunii. De aceea, agresivitatea nu va putea fi niciodată redusă prin manevre de control al identităţii. Chiar dimpotrivă, controlând identitatea îi conferim acesteia mai multă legitimitate şi o facem astfel mai puternică.

(Teoria agresivitatii - Konrad Lorenz, laureat al premiului Nobel)

Analizand aceste aspecte trag o concluzie provizorie: fiinta mea are o identitate impusa, una aleasa si o autentificare primita automat. Cum aleg sa le folosesc? Cand imi convine sa fiu recunoscut imi dau numele, cand obtin avantaje din normarea sociala sa ma autentific, iar cand mi-e teama de un pericol sa fiu anonim? Ce dilema...

Haznaua notorietatii

La ce ne trebuie o elita? Diana a incercat sa spuna cateva motive in blogul sau. Discutasem, anterior, cu ea despre acest subiect si ma pregateam sa-mi spun parerea dupa ce am citit mai multi autori celebri in domeniu. Cred ca unele explicatii merita o atentie speciala.

Daca in vremurile indepartate, elitele erau apanajul nobililor, acum, ele pot fi ale oricui, inclusiv ale unor indivizi veniti de nicaieri. Mai cu seama, in zilele noastre cand mass-media sunt o putere, membrii elitei notorietatii sunt la putere. Nu cea executiva neaparat, dar cu siguranta cea care influenteaza mintile. Cine este in aceasta elita pe care toti o vedem dar nu o recunoastem? Aceia care nu fac nimic specific, n-au nicio calificare deosebita, nu se remarca prin rezultate palpabile si validate in vreo bransa. Sunt figurile amabile care rad, se prostesc, imita, ne dau sfaturi si plang la comanda.

Sunt orice, dar nu politicieni! Intotdeauna m-au intrigat "curtezane" ca Maria Marinescu sau Raluca Badulescu. Ele sunt exemple perfecte pentru genul: vizibili dar nu stiu de unde sa-i iau. Pentru ca, in realitate nici nu ai de unde! Sunt imaginile de plastilina care iau forma momentului. Si ca ele, sunt foarte multi no name cu pedigree de cantaret, actor de telenovela, creator de moda, vedeta de televiziune. Aceste "meserii" sunt munci sub acoperire. Te folosesti de un "suport" numit bransa si alegi sa te insurubezi prin farmece, bani sau relatii intr-o pozitie utila pentru cartea de vizita. Apoi iti cumperi aparitiile, faci plecaciuni pe la show-uri tv, scoti la masa un producator sau un sef de redactie, provoci un articol de cancan, uiti niste poze prin calculator, inscenezi o intalnire nevinovata, iti suni prietenii sa te invite la mondenitati.

Lista e mult mai lunga iar succesul este garantat cand aplici o varietate de posibilitati. Cu cat ai mai multa perseverenta, cu atat obiectivul este mai bine atins si mai trainic. De ce ar merita insa atentie acesti indivizi? Pentru ca ei impregneaza mintile oamenilor cu nimicuri, cu iluzii si modele de urmat. Apar pe panouri publicitare semidezgoliti, fotografiati in pozitii indecente pe prima pagina a revistelor mondene sau de scandal, fandosindu-se in emisiuni, in timp ce stalcesc nonsalant limba romana. Si raul nu se opreste aici. Au devenit marfa indispensabila pentru politicieni. Sunt gura lor de oxigen. Cand au nevoie de un plus de atentie din partea electoratului, politicienii apeleaza la figurile acestea "triste". Aduc voturi si popularitate, spun dragutii de ei! Si nu gresesc. De aceea veti vedea in curand o campanie electorala in care actorii sunt saltimbanci. Niste amatori veniti la balci sa-i impresioneze pe gura casca. Halal elita mai avem!

Paharul de roze

Un pahar cu roze. Nu conteaza de care. Este un cadou pe care l-am primit si vi-l ofer si voua! Garantez ca este un vin bun care va aeriseste mintile incarcate de probleme.