Ministerul "organelor" externe

Ultimele zile mi le-am petrecut in Odorheiul Secuiesc. Un orasel de provincie in inima Tinutului Secuiesc. M-a surprins serenitatea locului si indiferenta eleganta a locuitorilor. Dar si grija celor care traiesc acolo pentru ospitalitate. A fost o experienta utila pentru un bucurestean venit cu influenta difuza a conflictului interetnic romano-maghiar. Eram acolo cand am aflat de demisia lui Adrian Cioroianu. Ministrul de externe pe care il intalnisem cu doua saptamani inainte la cumparaturi prin Metro. Era cu logodnica si mi-a prezentat-o cu mandrie. Nu parea preocupat desi, peste cateva zile, incepea ultimul lui eveniment major din pozitia de sef al diplomatiei - Summitul NATO. Din comportamentul lui am inteles ca este degajat si dezinteresat de presiunea care ii statea pe umeri. Cred ca asa a fost tot timpul, chiar daca multi l-au confundat cu un personaj imberb, predispus la gafe. Poate ca au si ei dreptate dar, am invatat sa tratez cu multa ingaduinta si circumspectie comportamentele exotice. Uneori oamenii mascheaza adevarata lor traire, alteori braveaza in speranta ca vor fi crezuti. Insa, plecarea lui Cioroianu mi se pare un un deja vu. O pedeapsa aplicata de sistemul pervers al diplomatiei romanesti. L-am simtit si eu cand eram la Los Angeles. Cred, mai curand, ca Adrian Cioroianu si-a platit pretul pentru lipsa de "sange albastru" care nu-i curgea prin vene. Adica, nu era de-al lor. Sa ajungi in mintea unora din diplomatie drept dusman nepoftit la masa de bucate este un sacrilegiu pentru care vei plati, mai devreme sau mai tarziu. Daca nu esti de-al lor sau daca mirosi alt parfum decat al baietilor te-ai ars. Nimic nu le mai place si nimic nu te mai scapa. Sistemul are rabdare si asteapta momentul. Iti creeaza in mod diabolic ocazia sa gresesti, te lasa in ofsaid si iti intoarce spatele cand te astepti mai putin. Nimeni nu te previne si nimeni nu te intreaba daca stii cum trebuie sa faci. Daca nu esti dorit simti asta rapid. De la banalele incurcaturi de protocol la dificilele momente de stanjeneala diplomatica. Totul este trecut prin mana cuiva. Nimic nu este la voia intamplarii. Mircea Geoana, de exemplu era de-al lor si de aceea era un diplomat foarte priceput. Chit ca el isi facea de multe ori singur treaba, fiindca stia ca oricand risca sa inghita un cocolos "pregatit" nevinovat de un functionar neatent. Cioroianu, insa, a platit pretul sigurantei personale in fata vagaunii din Aleea Alexandru. Nimeni nu scapa din malaxorul "baietilor". Este o chestiune de timp pana cand renunti de bunavoie sau te poftesc afara prin masuri chirurgicale. Fara zgomot, fara scandal. Imi vine in minte linistea din sala de operatii unde organele interne ale pacientului decedat sunt transplantate in corpul altor amarati care se iluzioneaza ca vor supravietui in diplomatie. Asta mi s-a intamplat si mie. Macar eu stiam cu cine am de-a face. Si ei. Asa ca ne-am harjonit cu incurcaturi birocratice, mereu rezolvate printr-un telefon important sau o amenintare voalata. PUTEREA nu are putere acolo. Banul si informatia sunt insa la putere. Daca te adaptezi sau te vinzi rezisti si chiar promovezi. Altfel, esti pierdut. Tacerea este calitatea individuala cea mai apreciata. In schimb, curiozitatea si corectitudinea jeneaza si contrariaza. Nu ma mira ca oameni care au furat, mintit, gafat impardonabil sunt rotiti, mutati, uitati prin alte colturi ale lumii sau in cel mai rau caz prin centrala ministerului. Locul unde se spala sau se ajusteaza hainele patate ale diplomatilor murdari. Nu am nicio speranta ca lucrurile vor sta altfel. Toti cei care merita sa fie in varful piramidei sunt la post prin tot felul de ambasade. Ei stau deoparte si nu se amesteca in mixtura secreta fabricata de ceilalti din centrala. Nimic nu s-a schimbat de cand am plecat dintre ei. Doar doi ministri, intr-un an. Un fleac...