Inainte de efort, putin confort

NATO a venit si a plecat. La fel si munca unora sau nemunca altora. Pentru mine, conteaza mai putin ce si cat a ramas din summitul celor mari. Ma pune pe ganduri rolul frumos pe care Bucurestiul l-a jucat, pana la capat. Ca intr-un film marca Hollywood. Totul s-a terminat fericit si binele a invins raul.
Regizor: unchiul SAM, personajul pozitiv - NATO, personajul negativ - ursul rusesc, filmare in locatie - Bucuresti. Si uite asa ajung la esenta...Am vazut filmul Mon Colonel, dupa o poveste a regizorului Costa-Gavras.



M-a frapat similitudinea cu prezentul. Cu razboiul nostru, al celor din NATO. Numai ca istoria s-a scris acum 5 decenii, in Algeria coloniala. Francezii au fost ultimii, inaintea americanilor, care si-au justificat nevoia de pacificare/democratizare prin forta militara. Este socant sa afli ca doar cuvintele s-au schimbat: atunci era impusa pacificarea unui teritoriu ostil, acum se numeste democratizare , torturarea infidelilor era codificata proceduri speciale de interogare, acum se numeste aplicarea de masuri specifice la interogatorii. Un singur cuvant s-a pastrat nealterat peste decenii: terorismul. Jacques Ellul, celebrul autor al Propagandei, scria despre francezi ca au pierdut razboiul din Algeria din cauza ca si-au imaginat ca propaganda le va convinge pe cele 10 milioane de algerieni ca pot fi francezi.Adica pot fi transformati prin inocularea setului cultural si de valori occidentale. Cu exceptia guvernantilor si a armatei, putini francezi isi imaginau ca vor castiga acel razboi. Si in final, nu s-au inselat. Ma gandesc acum la razboiul din Afganistan si nu ma pot opri sa constat ca suntem intr-o situatie ingrijorator de asemanatoare. Difera, ce-i drept, numarul celor care s-au aliat pentru democratizarea statului-tampon. Sa contribui la efortul comun este un deziderat nobil si probabil justificat prin prisma scopurilor propuse. Ce este diferit fata de acum 5 decenii este sistemul international. Atunci bipolar, acum unipolar si nu prea. Daca ar fi sa-l ascultam pe Charles Kupchan, unul dintre primii teoreticieni care au anticipat The end of the American Era.
Zilele astea mi-as fi dorit sa aflu de la liderii NATO raspunsul la doua dileme care ii framanta pe toti cei care studiaza relatiile internationale:

1. daca fenomenul terorist duce la un nou internationalism al SUA si la intarirea si legitimarea unor institutii internationale de actiune multilaterala.

2. difuzia democratiei in maniera globalista este sustinuta si de tehnologia digitala si de comunicatii.

Nu cred ca vom afla prea curand raspunsurile cautate. Asa ca, ma gandesc la butada militarilor francezi care inaintea unei misiuni de pacificare spuneau:

Inainte de efort, putin confort.