Fiesta in Franta

Spuneam acum cateva zile ca Germania nu merita sa castige inca un titlu de campioana. Si mai spuneam ca dreptatea va triumfa. Asa a fost! Spania a readus placerea de a privi si ambitia de a castiga in fotbal. Si in mod cu totul neasteptat, la Strasbourg fiind, am descoperit ca romanii nu sunt diferiti de ceilalti europeni. Cel putin in materie de exuberanta stradala! Intr-o localitate linistita si amortita de birocratia sau provincialismul frantuzesc m-am trezit in plina fiesta. Ca si cum as fi transgresat intr-o alta lume, dupa meci, claxoanele, tipetele de bucurie, culorile galben - rosu au invadat strazile unui oras plecat la culcare.






Pozele mi-au fost puse la dispozitie de colegii de la Iasi Info. Pentru ca mi-am propus sa folosesc cat mai multe surse alternative pe blogul meu, iata inca un produs media pe care il ofer cititorilor fideli.

O experienta ratata

O experienta traita pentru prima oara se aseamana cu parfumul unei femei care trece pe langa tine, pe strada. Senzatiile sunt puternice, unice si de lunga durata. Dar mai sunt si ca un gand ascuns care, in functie de satisfactia creata, poate fi pozitiv sau negativ. Eu cam asta am simtit cand am ajuns in Delta. Mi-au vorbit unii si altii de ea. De frumusete si de unicitate. Mi-as fi dorit, influentat puternic de toate aceste recomandari, sa descopar minunea. Tot ce am gasit a fost o imagine in alb si negru a unui peisaj innegrit de patina timpului. Frumusetea peisajului este incontestabila, dar nu suficienta. Mizeria si uzura morala a mediului creat de om m-au indispus. Si pentru a pune capac la toate am ramas stupefiat sa nu pot manca nicio specialitate locala (de peste, evident!). Asa era, la Mila 35, meniul... Bun de un orasean burtos venit in vilegiatura, la pescuit de scrumbii.




Nu va faceti iluzii! Peisajele de mai sus au fost retusate. Ele sunt dupa lasarea intunericului cand n-ai altceva de facut decat sa stai in camera... daca nu vrei sa inghiti ori sa respiri aer cu tantari. Imaginea dezolanta este condimentata de sentimentul unei intoarceri in timp. Vechiturile se loveau de tine la tot pasul: salupa, vaporasul, mobila, sala de mese, mesele de biliard sau de tenis de masa etc. Doar terenul de tenis/fotbal/baschet era dotat cu un gazon artificial. Bun doar pentru fotbal! Dar cine n-are pretentii poate juca orice pe el, inclusiv septic... N-as vrea sa mai insist pe imaginea nefericita lasata de prima mea intalnire cu Delta. Instantaneele vorbesc mai bine iar, in final, cateva ganduri provocate de unii dintre companionii mei.










Probabil ca oamenii cand ajung in Delta si se urca pe un vapor ajung sa fie aparenti, adica docheti, dupa cum am stabilit la o tacla cu amicii mei. Descoperi caracterele si frustrarile bine incuiate altfel, numai cand il pui pe om in situatii de libertate totala. Asa ca, am vazut cum unii dintre colegii mei de calatorie s-au transformat in personaje fara trup, caci trupul lor n-avea ce cauta, zic eu, in fata comesenilor asezati la o friptura scumpa pe un vaporas rablagit... Politicienii, cel putin, n-au jena asta!

Dreptatea va triumfa

Acesti turci incredibili au pierdut nemeritat. Nu suntem intr-o productie hollywoodiana din pacate, in care eroul invinge intotdeauna oricati baieti rai ar intalni. Dar ce am vazut la turci ma intristeaza. Pentru ca mi-e tot mai jena ca sunt roman. Am nenumarate motive dupa un timp sa ma razgandesc. Dar de data aceasta chiar imi dau seama ca nu exista contraargumente. Ambitia, optimismul, curajul si forta sunt atributele unor indivizi care, pe teren, au aratat ce inseamna sa-ti doresti sa fii bun, sa treci peste toate handicapurile, sa infrunti gigantii si chiar piedicile discrete ale acestora. Am stiut de la inceput ca Germania, aceasta tara profitoare si insipida in joc si spirit va infrange o echipa decimata. Sa ai doar 3 ocazii de gol si sa invingi astfel este o rusine care poarta numele Germania. Fara dubiu o spun: Germania este o invingatoare fara glorie si imi doresc din tot sufletul sa piarda, in finala, titlul european. Dreptatea va triumfa in cele din urma iar impostorii si profitorii isi vor primi "rasplata". Turcia a dat o lectie tuturor infumuratilor din fotbal de la cei mai mici la cei mai mari.



Chiar daca pleaca acasa, prestatia "ienicerilor" lui Fatih Terim va dainui si statisticilor cu care se va lauda Germania cand isi va aduna trofeele dar si ingamfatilor ca Piturca.

Ce vor femeile?

Ce-am castigat din egalitatea de drepturi dintre femei si barbati? Ma tot intreb de cand descopar pe zi ce trece ca, insidios, locul femeii in viata barbatului capata lent un rol inversat. Aud peste tot ca femeile sunt discriminate, ca barbatii sunt misogini din nastere, ca organizatiile feministe ii pun la respect pe macho si tot felul de bazaconii din astea. La serviciu am sefe (nu una, ci doua), lucrez in minoritate absoluta cu femei, in particular sunt inconjurat de ele. A nu se intelege ca savurez asta! Ma izbesc la tot pasul de priviri incruntate si apostrofari daca pretind respect sau suferinta in mod egal din partea lor. Este un sacrilegiu sa fiu egalul lor... Nu, ele trebuie mereu protejate, favorizate, intelese, respectate... bla, bla, bla. Era o vreme, acum vreo sase decenii, cand femeile erau discriminate, umilite, izolate. Acum, situatia este complet diferita, dar numai in mintea noastra, a barbatilor. Pentru ele, dulcea nostalgie a discriminarii s-a transformat intr-un repros perpetuu. Sa spui ca egalitatea dorita are si dezavantaje, cum ar fi sa-ti asumi pana la capat noul statut, devine un subiect riscant si automat primesti calificative intolerante. Pentru ele, administrarea succesului nu este confortabila. Le place sa fie minoritate protejata dar sa fie la putere. Le place sa pretinda raporturi echilibrate dar numai cat timp nu intri pe teritoriul lor eclectic. Trebuie sa-ti estompezi sau chiar sa renunti la prerogativele genului (micile placeri sau satisfactii cultivate la baieti din copilarie de aceeasi societate care te invata sa fii tolerant) ca sa nu fii catalogat misogin sau porc. In ultimii ani, dupa nenumarate emisiuni dedicate fenomenelor sociale, am aflat ca avem etichete. Suntem metrosexuali, ubersexuali, tehnosexuali si, mai nou, retrosexuali. Nu ajunge ca sunt alipite doua cuvinte intr-unul singur care, invariabil, te trimit cu gandul la sensul negativ al masculinitatii. Trebuie sa fim si catalogati ca liniile vestimentare... Suntem precum tendintele in moda, care vin si pleaca dupa cheful unor genii neintelese. Iar brand-ul nostru masculin este studiat si formatat ca sa parem potriviti pentru doamne. Cica femeile au generat, prin felul in care si-au selectat partenerii, o invazie de “ursuleti de plus” si “iepurasi” cu care iti vine mai degraba sa stai la barfa in timp ce masca pentru hidratarea tenului se usuca pe fata. Ei bine, vestea buna este ca s-a terminat cu papusile rase si frezate! Acum femeile au decretat ca nu se simt destul de femei langa hibrizii pe care tot dansele i-au inventat! Se plang ca nu gasesc urme de testosteron in comportamentul lor plin de afectiune si ca vai!, nu se mai simt in siguranta… Un autor de carte inventeaza noul model de barbat: retrosexualul. Un individ imbracat elegant, care face greseli de alegere a vestimentatiei, fumeaza in coltul gurii, plateste consumatia, ofera locul femeilor in autobuz, are tot timpul la indemana un brat incordat in caz ca trebuie desfacuta o sticla de sampanie si este preocupat de sex, bere si fotbal. Nu vi se pare cunoscut? Ce Dumnezeu se intampla cu femeile din ziua de azi?

Eroi fara voie

Am facut-o si pe asta!
Asa spune o vorba de-a noastra cand stim ca nu putem sa facem nimic mai mult decat act de prezenta. Noi cam asa ne-am prezentat la “masa bogatilor”, Campionatul European de fotbal 2008. N-am invatat nimic din mentalitatea vecinilor si ne plangem mereu de mila cand ratam o sansa. Suntem poporul lui “daca si cu parca”. Nu avem niciodata curaj sa actionam. O mamaliga vesnic moale care se "prinde" de cratita cand ti-e lumea mai draga. Complexul nostru de inferioritate in fata altor popoare nu este niciodata recunoscut direct. Ne place sa ne tanguim si sa ne lingem ranile inainte de a pierde. Nu e mai comod asa? Sa ne pregatim psihic sa pierdem? De ce nu?, doar suntem predispusi sa ne justificam esecurile prin argumente sablon, de genul: am incercat dar n-a fost sa fie; am jucat cu cei mai buni; am cautat sa fim inteligenti; am fost invinsi de altii mai valorosi; am avut ghinion, samd. Cand am spus ca antrenorul SATANA este doar un ageamiu fricos, am gresit. Piturca este doar un roman din cei multi crescuti si educati sa se bucure la firimiturile aruncate de stapani.



Dar raman la aceeasi parere, ca si dupa meciul cu Franta. Atunci am spus ca am pierdut doua puncte din cauza unui surogat de antrenor. Aici nu ma insel. Piturca este un pseudo-strateg. El stie doar un lucru pe care il invata si un copil in primii ani de viata: foloseste-ti instinctul de conservare! Acel instinct primar care ne guverneaza viata iar unora cariera. De ce sa castigi cand poti sa nu pierzi? Este asta un nonsens? Nu, pentru ca, iata, acest individ ne-a demonstrat cum poti sa fii arogant si sa parasesti fara glorie un loc ocupat cu atata munca. Ne sta in fire, cu mici exceptii, sa reconfirmam cand ajungem in lumea buna gena noastra de invinsi. Jinduim la prosperitatea si gloria altora dar n-avem curaj sa luptam pentru ele. Fiindca avem prea multi smecheri si aranjati care ne reprezinta. De la politicieni la fotbalisti respiram mirosul aranjamentului. Nu spun prin asta ca neaparat trebuie sa furam, ci doar ca ne gandim cum sa ne “invartim”. E suficient sa ne fie noua bine si mai departe scuzele sau tupeul ne rezolva in fata celor care ne cer socoteala. Acum, cand meciul cu Olanda mi-a confirmat vorbele, nu mai am nimic de spus despre aceasta echipa de indivizi umflati cu cerneala ziarelor in goana dupa senzational. Ma intorc umil la articolele despre paparudele care agata fotbalisti prin campionatul intern, la impresarii care mai vand la pret de dumping un jucator cu perspectiva si la Mutu. Oh, acest baiat care se crede Hagi! El n-are nicio vina, e doar un fotbalist care castiga bani multi din prostia celor care sufera sau traiesc pentru echipa la care joaca. Dar vina este numai a noastra. A celor care ne imaginam ca sportivii acestia au vreo remuscare pentru investitia sufleteasca facuta in ei. Nu i-ati vazut la echipele lor de club din strainatate? Cat de umili si de constiinciosi sunt in fata suporterilor de acolo? Ei bine, aici, in Romania, sunt niste zei, pe cand dincolo sunt niste angajati. Tocmai asta este tragedia noastra. Ca ne ambitionam sa-i punem pe soclu ca si cum ar fi eroi, in timp ce ei se intreaba in sinea lor: oare i-am pacalit si de data asta pe fraierii aia de suporteri?

Incepeti jocurile!

Cine este familiarizat cu Teoria jocurilor stie ce inseamna Catch-22. Este o situatie fara iesire, un paradox logic care te obliga sa urmezi o regula care este automat blocata de o alta regula contrara. Un exemplu tipic este atunci cand vrei sa te angajezi la primul tau loc de munca. In conditiile de angajare ti se cere experienta iar tu nu ai. Si, cum nimeni nu iti acorda sansa sa capeti experienta, ramai mereu pe drumuri. Extrapoland victoria lui Sorin Oprescu la Primaria Capitalei, jocul nostru arata astfel: PSD avea sanse sa castige Bucurestiul in urma sondajelor de acum patru luni, dar orice candidat ar fi fost, inclusiv Oprescu, pierdea in fata celui de la PDL. Paradoxul aparea din faptul ca omul din interior era depunctat de alegatori pentru ca apartinea partidului. Nu stiu a cui a fost mintea geniala care a gasit o rezolvare neasteptata la celebra dilema. Iesirea din scena a lui Oprescu si intrarea sa peste cateva zile in postura de independent a fost o gaselnita memorabila. Strategic vorbind, PSD si-a surclasat adversarii si l-a transformat pe presedintele Traian Basescu, omul cu deciziile castigatoare din spatele PDL, in invinsul fara drept de apel al alegerilor locale. Dar, ca sa fiu realist, miza nu este asta. Ci viitoarea forta politica conducatoare de peste 6-9 luni. Sorin Oprescu este astazi independent dar maine poate reveni in PSD sau sa-l sprijine cu capitalul sau de imagine. Cel mai zambaret politician dintre toti cei care au aparut in aceasta seara la televizor este Ion Iliescu. As spune ca are si motive. Nu caut explicatii acum dar imi este imposibil sa nu-i recunosc flerul sau proverbial in canalizarea energiilor spre cartea castigatoare. Insa jocul nu se opreste aici! O alta dilema celebra in termeni morali sau sociali este cea a prizonierului. Cand doi suspecti de o infractiune sunt retinuti, ei sunt pusi in fata urmatoarelor optiuni: sa-si recunoasca amandoi fapta, sa se tradeze unul pe altul ori sa ascunda adevarul. Desi ultima varianta este cea care le asigura o pedeapsa mai usoara, paradoxal, suspectii aleg varianta cea mai proasta, in care recunosc sau il tradeaza pe partener. Si de aceasta data partidele anti-Basescu au jucat inteligent si chiar impotriva solutiei comode. Au preferat sa mearga impreuna pana la capat, sa pastreze versiunea lor in fata alegatorilor. In ciuda unui rezultat umilitor la referendumul de acum un an. Aici se vede mana politicienilor trecuti pe bara dar reveniti la butoane, deocamdata in spatele celor mai tineri. Dintre toti, se distinge Calin Popescu Tariceanu. Prin consecventa sa si curajul de a-l infrunta pe Traian Basescu, Tariceanu le-a dat o lectie inclusiv veteranilor din PSD. Fara el, dilema prizonierului devenea realitate, iar Traian Basescu ar fi jubilat astazi. Insa, din acest moment, coalitia anti - PDL devine a 5-a putere in Romania. O putere conjuncturala, in afara spatiului teoretic al stiintelor sociale. Un hibrid care aduna partide din opozitie, partide aflate la guvernare, si un independent de stanga (noua marca pusa de Mircea Geoana lui Sorin Oprescu, fostul sau adversar pentru sefia PSD). Daca inainte de alegerile locale membrii “coalitiei” isi doreau sa amane cat mai mult scrutinul general, acum roata s-a invartit si timpul lucreaza in favoarea PSD si PNL. Nu intamplator, Nicolae Vacaroiu l-a avertizat cu mult timp inainte pe Traian Basescu ca il paste o suspendare daca mai forteaza nota ca in decembrie 2004. De aceasta data amenintarea nu mai este o declaratie politica de parada... Insa, jocurile nu sunt incheiate. Abia au inceput.

Cu spatele la poarta

Dar daca Mutu nu rata? M-am intrebat, cum ar fi aratat Bucurestiul dupa meci? Plin de masini colorate, oameni veseli, barbati despuiati si turmentati si femei pe post de insotitori la petrecere. Iar peste toate astea, transmisii buimace si nesfarsite ale posturilor de stiri, lipsite altfel de obiectul muncii intr-o zi dedicata marelui meci. Nu mai vorbesc de comentatorii nostri priceputi care ar fi ridicat osanale "iubitului" antrenor si "iscusitei" conduceri federale. In tara, balul era in toi, dar in Italia, romanii - vanati de bastinasi - ar fi stat inchisi prin case sau baruri de teama sa nu fie acuzati de vini imaginare. Insa marea inghesuiala stradala n-a mai avut loc fiindca Mutu s-a inecat "ca tiganul la mal". Mi-as fi dorit si as fi jubilat daca Banel Nicolita, ghinionistul de serviciu si maratonistul fara efect al dreamteam-ului condus de Piturca, le-ar fi taiat maioneza macaronarilor. De ce? Pentru ca victoria noastra era si razbunarea celor din etnia lui Banel, pentru ca tupeul turmentatilor cu iesiri xenofobe din toata "Cizma" s-ar fi topit in saliva cu care isi rostesc amenintarile. Nu-mi place deloc acest jucator cu prenume de manelist dar, astazi, a fost preferatul meu. N-a reusit sa ma satisfaca, asa cum nici antrenorul lui nu m-a lamurit ce poate cu adevarat. Bineinteles ca un egal e mai bun decat o infrangere dar, descopar ca valul de bucurie si de simpatie ignora eroarea de proportii pe care Piturca a facut-o in meciul precedent cu Franta. Acum sunt convins ca am pierdut doua puncte numai din cauza prostiei antrenorului. Aceeasi echipa din meciul cu Franta a jucat si cu Italia! Dar a fost alta! Trag concluzia ca jucatorii n-au avut decat o vina: l-au ascultat pe tehnicianul fricos. Din cauza lui am pierdut sansa unei calificari linistite si tot din cauza lui riscam o ratare stupida catre sferturi. Ca doar nu-mi imaginez ca am depasit complexul din '94 de la Campionatul Mondial din SUA cand am pierdut ca fraierii meciul cu Suedia. Ca sa nu mai spun ca am cedat deliberat prima pozitie in grupa... Asadar, am aratat ca jucam fotbal. Asta e bine! Dar m-am lamurit ca nu vrem sa jucam fotbal decat atunci cand suntem pusi cu spatele la zid. Insa, care SPATE? Al lui Piturca? Nu, fiindca el s-a asigurat inainte de Euro 2008 cu un contract de doi ani. Al lui Nasu' Sandu? Nu, ca el are fotoliul pe veci si milioanele de la UEFA in cont. Al lui Mitica? Nu, pentru ca el da din gura si la bine si la rau. Al jucatorilor? Nu, ca ei n-au niciun obiectiv de performanta. Dar al cui, atunci?

PS: Era sa uit. Multumim domnule arbitru pentru penalty! Noi, romanii nu obisnuim sa primim cadouri la fotbal...

James..., James Blunt

Cocote in adidasi

“Ro­mânii au un mare complex de in­fe­rioritate faţă de marile e­chipe. Nu cred că sînt capabili de un par­curs de senzaţie, precum Da­ne­mar­ca în ‘92 sau Grecia în 2004. Nu sînt suficient de puternici ca şi co­lectiv. Poporul roman nu e curajos şi e lipsit de ambiţie, de­oa­rece a învăţat să se mulţu­meas­că cu puţin. În schimb, e un neam abil, descurcăreţ, inventiv, care a fost obligat întotdeauna să gă­sească o soluţie pentru a se descurca şi a supravieţui. Românii ştiu să eva­lueze situaţiile, să se con­cen­treze pe re­zul­tatul vi­zat. O remiză le e su­fi­cientă pentru a supra­vieţui"
Ladislau Bölöni, fost selecţioner

Daca m-as fi chinuit sa gasesc cuvintele astea n-as fi reusit atat de bine. Dupa meciul cu Franta mi-am adus aminte de vorbele lui Boloni, un maghiar care a jucat pentru Romania in vremea cand anti-jocul nationalei era ridicat la rang de eroism de imbecilii care conduceau tara. Si astazi, dupa un 0-0 in care am fost nuli, aud voci savante sau comentatori "indoiti" sub povara serviciilor facute gusterilor din fotbal cum justifica penibil un anti-joc al lui Piturca. Cica am fost inteligenti, n-am avut noroc, am urmarit rezultatul, am vrut sa nu riscam inutil... Bla bla bla! Dar ca n-am avut un sut pe poarta, ca n-am avut o faza clara de gol, ca n-am jucat nimic, ca am avut un adversar in forma proasta, ca am jucat cu un singur atacant si cu un Mutu de care ne puteam lipsi din primul minut, asta nu spunem decat in timpul reclamelor. In calupurile de publicitate poti critica fara emotii ca nu te aud boss-ii de la Federatie si nici Piti, ala care la viata lui juca pentru goluri. Nu pentru aparare cu orice pret.

“Echipa română ştie să su­fe­re, să aştepte, să se apere, să se or­ganizeze, să se adapteze, să de­­joa­ce planurile adversarului, să cîş­tige timp. Şi apoi, fie prin ră­u­tate, fie prin viclenie sau talent, e ca­­pa­bilă să iasă la joc, printr-o ac­celerare sau o lovitură liberă şi să aibă una sau două lovituri de geniu pentru a crea surpriza”.
Ladislau Boloni, fost selectioner

“Am rămas mut! Îl bănuiam de orice pe Bölöni, dar nu de şovinism! Mai trebuia să spună că sîntem un popor cu izmenele în jos!”
Dumitru Dragomir

Aceasta este reactia "smecherilor" din fotbalul romanesc cand li se spune cinstit ca suntem penibili. Cu astfel de conducatori e normal sa vezi fotbalisti spalati la creier (care si asa se chinuie sa gaseasca vorbele in limba romana) spunand ca papagalii aceleasi ineptii... Asa i se da nas unui individ cu tupeu nemasurat care a prins doua meciuri norocoase in preliminarii si acum se crede "Dumnezeul" antrenorilor. In schimb, vad Olanda sau Italia - doua echipe care vor juca peste cateva zile cu noi - cum lupta sa castige. Si care dau goluri si au faze de poarta. Oare lor nu le este frica sa invinga sau sa piarda daca adversarul este mai bun? Nu, pentru ca echipa lor nu este compusa din romani. Aia cu mentalitate de invinsi!

UPDATE: Ce se face marele "strateg" dimpreuna cu gasca lui de cantatori dupa ce Italia a fost zdrobita de Olanda? Oare tactica lui de a ceda doua puncte cu Franta, il mai ajuta la ceva cand macaronarii ne vor manca cu "pene" cu tot?

Programarea Binelui

Descopar din interactiunea cu apropiatii ca le intuiesc replicile, gesturile sau actiunile. Unii dintre ei mi se par previzibili sau nici macar atat, sunt invizibili. Nu in sensul prezentei lor fizice. Subconstientul meu le acorda cateva milisecunde pentru interactiune si asta este suficient ca sa stiu ce vor zice. M-am gandit mult ce se intampla. Pentru ca in cazul altora, ceata din ramificatiile neuronilor mei se aseaza intr-un strat gros. Nu-i inteleg si nu le sunt aplicabile modelele mele mentale. Dintotdeauna oamenii au dorit sa acceada la gandurile celorlalti. Forma suprema de reusita ar fi, insa, controlul mintii. Imposibil cu metodele si capacitatile actuale, dar palpabila prin tehnici si inselatorii de moment. M-am descoperit facand planuri si stabilind succesiuni de pasi, altminteri corecti in relatiile cu apropiatii. Unii dintre ei au reactionat si mi-au atras atentia ca nu putem planifica mentalul si nici macar sentimentele, care or fi ele. Atunci, m-am intrebat de ce? Pentru ca avem o gandire logica (verticala) insusita si exersata din copilarie, e un raspuns. Spre deosebire de cea laterala (termen inventat de Edward de Bono, dar valid in lumea noastra dintotdeauna). Gandirea verticala inainteaza doar daca exista o directie in care sa inainteze, gandirea laterala inainteaza pentru a genera o directie, spune de Bono. Mintea functioneaza astfel incat sa creeze modele pe baza informatiilor pe care le detine. Odata ce aceste modele au fost formate, putem sa le recunoastem, sa reactionam la prezenta lor si sa le folosim. Cu cat sunt utilizate mai mult, cu atat se inradacineaza mai bine. De aici vine si sentimentul de deja vu pe care il am adeseori in interactiunea cu multi dintre oameni. Aceste considerente ma includ in categoria indivizilor cu gandire logica, liniara. Si, totusi, pe langa asta apar "defectiunile". Remarc uneori propria-mi capacitate de restructurare, de evitare a sabloanelor invechite si de regenerare a acestora. Cum se obtine aceasta restructurare? Prin intuitie, creativitate sau disponibilitate. Daca n-ar fi ele, sistemul bazat pe modele devine limitativ. Putem combina foarte usor modelele si chiar sa le multiplicam, dar este extrem de greu sa le structuram. Aici apare blocajul de care vorbeam. In timp ce gandirea logica imi ofera modele valide si testate (definite prin termeni ca: analitic sau intuitiv) care duc la rezolvarea unei probleme, celalalta modalitate de utilizare a mintii imi ofera placerea de a inainta. Acel laissez faire pe care, deseori, il reneg. Cred ca depinde de mediu (context) sa admiti care este abordarea preferata. De exemplu, Basescu vs. Nastase. Ambii lanseaza strategii si proiectii mentale provocatoare si nocive, deopotriva. Unul este asociat binelui, iar celalalt raului (depinde de punctul de referinta al observatorului). Oamenii gandesc limitat si conform modelelor comode de clasificare. Nu ar avea rost pentru acestia sa renunte la sabloanele existente. Pentru asta ai nevoie de creativitate si abilitate - atrofiate in anii de educatie liniara. Profanii sunt lasati in dezordine si pentru ca nu avem profesionisti dedicati. Sociologii isi pierd vremea cu studii marunte sau sondaje de opinie! Pentru a crea o aparenta stiintifica, trebuie sa studiezi ceea ce este fragmentat si insignifiant, nu-i asa? Cum altfel sa-ti demonstrezi precizia si concentrarea? Dezvoltarea abilitatilor de gandire non liniara nu este la indemana omului obisnuit decat prin intermediului cartilor de specialitate - te avertizeaza specialistii, cand, de fapt, insusirea ei se obtine mult mai usor decat cea logica. Un exemplu, "explozia" Programarii neuro-lingvistice (NPL)in America! Cu riscurile aferente, as putea spune, pentru "arhitectii" ordinii. Te lasa sa construiesti liber modelele mentale care nu pot fi nici previzibile si nici usor de influentat de catre cei care dispun de organizarea mintilor. Incursiunea prin cele doua tipuri de gandire m-a facut sa ma intreb daca putem programa Binele - starea normala de actiune a fiintei umane (mult mai greu de atins decat Raul). In mod obisnuit, cand ne planificam ceva constient suntem inclinati sa ne protejam sinele si sa defavorizam cealalata parte, sa zicem partenerul. Insa, daca alegem subconstient, datele problemei se schimba. Actiunea noastra este diferentiata in functie de tipul de gandire: logica sau laterala. Asa cred ca putem ajunge sa fim programatorii binelui. Cat timp ne vom pune in aplicare modelele testate ne vom indrepta spre rezultatul dorit, dar nu neaparat corect pentru ceilalti. Daca vom admite creativitatea si modelele alternative in modelele noastre mentale actiunile vor fi surprinzatoare, cel mai probabil, binefacatoare...

Incepe show-ul!

De azi incolo fotbalul este prioritar. Voi cauta sa-i menajez pe cei care nu sunt interesati de asa ceva. Dar, fiindca tine si de mandria nationala nu voi ignora complet acest fenomen in care suntem implicati. De exemplu, am si critici. Romania este singura echipa care se afiseaza public cu numele "DACIA". Cine vede jucatorii pe strada are supriza sa citeasca pe spatele echipamentului sportiv un nume care nu este o tara, ci o marca. Fie ea si de masina nationala...



O astfel de imagine m-a indispus teribil si m-a facut sa ma gandesc cat de seriosi sunt conducatorii unei federatii care isi permit luxul sa fac reclama unei companii in dauna unei natiuni?
Dar, pentru ca noi suntem suficient de patrioti, imi doresc ca jucatorii nostri sa le dovedeasca tuturor ca suntem o natiune valoroasa. Hai Romania!

Suntem ceea ce aratam!

Ma tot intreb daca indignarea presei la adresa unor clipuri pamflet la adresa echipei Romaniei sunt insulte sau stereotipuri mentale. Mai jignitoare mi se pare caricatura dintr-un ziar elevetian, publicata de ceva timp, dar abia acum remarcata de presa romaneasca. O romanca cu fuste largi este indemnata sa circule in spiritul noilor dispozitii de libera circulatie pe care elvetienii se cam codesc sa le aplice si pentru romani. Dupa ce doi ambasadori si-au facut datoria si au sanctionat cu protestul cuvenit bataia de joc la adresa romanilor, ziarul si-a cerut scuze.



Pentru o natiune izolata si rece cum este cea elvetiana, dar cu pretentii de model de convietuire intre etnii( italieni, germani si altii) este neobisnuit sa vedem atacuri rautacioase si la limita, chiar xenofobe. Raspunsul diplomatilor nostri arata ca mai avem si profesionisti in MAE care isi respecta menirea de aparatori ai intereselor cetatenilor romani. Desigur ca, reactia era necesara si pentru faptul ca autoritatile elvetiene au pretins o colaborare impecabila cu Bucurestiul care s-a si realizat. De aceea, batjocura din presa venea ca o sfidare a relatiilor corecte pe care Romania le-a avut in organizarea operatiunilor de securizare a fluxului de suporteri catre stadioanele elvetiene.

Insa, in privinta clipurilor de prezentare a nationalei sau a reclamei companiei Toyota as cauta mai curand un punct de neutralitate. Nu m-as infierbanta prea tare si nici n-as considera asta ca o imagine terfelita. Dintotdeauna natiunile care compun Uniunea Europeana s-au "intepat" prin caricaturi sau sloganuri. Italienii sunt vazuti ca afemeiati, iar germanii ca burtosi. Irlandezii ca betivi, francezii ca aroganti. Si tot asa. Ce deranjeaza la clipul - pamflet este asocierea noastra cu tiganii (romii, ca sa fiu mai riguros). Presa romaneasca nu a facut efortul sa urmareasca toate clipurile de prezentare. Ar fi avut o alta parere despre felul in care autorii vad natiunile europene. De exemplu, Turcia este "insultata" si trimisa inapoi in Asia. Nu mai vorbesc de conflictul lor cu grecii ciprioti, speculat din greu de catre autor. Ceea ce ar trebui a ne ingriojoreze este propria noastra imagine. Nu felul in care suntem vazuti. Englezii au utilizat in identitatea lor vizuala despre romani ceea ce le iese in evidenta. Adica romanii cersetori sau romanii urat mirositori. Sa nu ne prefacem ca nu stim asta! Toti cunoscutii mei au aceeasi reactie si proiectie mentala despre ce ne deranjeaza... Nu vom scapa de aceasta "identitate" deformata pana cand nu ne vom delimita de cei care ne fac de rusine. Cat timp ii vom considera ai nostri sa nu avem pretentia sa fim zugraviti in culori pastelate. Pana atunci, "insultele" sunt simple adevaruri dureroase.





PS: CLIPUL DE PREZENTARE A FOST RETRAS DE LA PUBLICARE. NU DIN CAUZA REACTIEI DIN PRESA, CI PENTRU CA UEFA NU TOLEREAZA SCANDALURILE LEGATE DE NUMELE SAU.

I love music!

Muzica e hobby-ul meu. Acum, ceva mai moderat. Inainte vreme insa, din liceu si pana prin 1995, eram habotnic. Ascultam Radio Kuweit in draci, in ilegalitate, caci eram - pentru cei care nu stiu - in "Epoca de aur". Dupa 1990, m-am apucat sa scriu in presa. Dar mi-am transformat hobby-ul in ocupatie. M-am dus la Radio Uniplus si m-am apucat de pus muzica. Programe pe gustul meu: black music (r&b, groove, soul). M-am mutat apoi la Radio Delta. Acolo am avut doi ani un program de duminica. A fost cea mai frumoasa parte a vietii mele... Dupa ce m-am apucat serios de jurnalism am pierdut placerea de a fi DJ. Dar am ramas cu nostalgia. Si cu miile de cd-uri din rafturi. Asta e povestea, in rezumat. De aceea este atata muzica pe blog...
Pentru ca imi place muzica, m-am gandit sa sar la urmatorul nivel. Radio pe net. Iata povestea lui Dragosh. El a pornit ca si mine de la zero. Acum e printre cei mai buni.


Anul 1995, intr-un subsol de bloc, amenajat ca studio, antifonat cu pachete de tigari goale si cartoane de oua. Fumul des de tigara face aerul irespirabil. In casti se aude melodia din previzionarea mixerului audio (un mixer rusesc, COHOP, a se citi "sonor")... Pe un casetofon "international" se deruleaza o caseta... Cd-player-ul cu melodia "Oamenii mei" cantata de Morometzii, pusa in pauza.
Tzarrr telefonul fix...
- Repede avem o dedicatie, ridica calea de telefon la mixer! Fii pe faza sa nu injure... [wow]
- Alo, da! Radio fara filtru, ascultam... esti in direct!
O voce de pustoaica:
- Buna aveti melodia lui tiger one, "cand te uiti in ochii mei"?
- Hmmm... sa vedem, cautam.
- Si mai am o dedicatie pentru colega mea... bla bla bla.
Dezastru: melodia este undeva pe o caseta, dar nu stim pe care ...
- Stiu io ma pe care, Racks-ul ala metal-cr, transparenta si scrie pe ea "Criminalu'"
Deja fumul este foarte des, luam decizia sa nu fumam o ora ca sa se aeriseasca...
Intre timp, se aude o voce infundata:
- Io sunt ma, deschide usa!
O usa mare de metal se deschide si in cadrul ei Paga si cu Pasarica cu o frumusete de dublu deck Akai in brate.
- Moaaa ce tare!
- Il bagam la radio??
- Da!
Inventar :
un cd player portabil, o janghina de altfel
un casetofon international
un mixer COHOP
un deck cu caseta "JVC"
si acuma, acest super dublu deck Akai.
Plus cea mai scumpa scula din studio, un microfon Seinnheiser (dinamic) care face mai mult decat toate sculele la un loc.
Emitatorul, facut de C. (politai, de altfel) merge de rupe, adica la modul ca alte radiouri pirat trebuiau sa tina in ligheanul cu apa emitatorul ca sa se raceasca, al nostru avea un cooler.
Plasa anti "P" -uri si scuipat in microfon era facuta dintr-un ciorap de dama intins pe un cadru de sarma rotund...
Din pacate, avem nevoie de alt ciorap, pentru ca Paga a atins cu tigara super - filtrul...

Buna dimineata, este ora 3 si jumatate, ascultati Radio fara filtru, pe frecventa 107,1 Mhz! Eu si cu Pasarica suntem aici in studio si suntem curiosi daca mai avem vreun ascultator la aceasta ora tarzie...

In acea noapte, nu visam vreodata ca o sa am un calculator, nu stiam ca o sa am un mixer cu efecte integrate, nu credeam ca un calculator poate sa cante muzica la o calitate asa buna. Nici prin cap nu imi trecea ca or sa apara softuri dedicate de radio cu playlist, sa vezi numele la melodie, sa stii ce melodie urmeaza, sa ai jingle-uri cand vrei si cel mai tare, sa emiti pe internet in totala legalitate.
Asa cum nici acum nu vom sti ce o sa apara peste 10 ani...
Sunt niste amintiri pe care nu o sa le uit niciodata, avea un farmec aparte studioul de la subsol, ....si mai presus de toate, chiar eram prieteni... imparteam ultima tigara in 5 persoane...
Radio fara filtru vine de la Paga care fuma Carpati fara filtru...

Stefanesti, mon amour! (2)

Amicii si cei care ma citesc pe blog priveau cu circumspectie sau cu indulgenta informatia mea de duminica. Spuneam despre alegerile din comuna Stefanesti ca reprezinta un proces electoral mincinos. Ca oamenii sunt cumparati, ca miza este un islaz cu sute de milioane de euro. Pentru acestea se bat, la propriu si la figurat, oamenii lui Becali cu oamenii lui Oprea. Ca pretul unui vot ajunge si la 1500 de euro. Au trecut trei zile si am primit confirmarea oficiala a spuselor mele. Biroul Electoral Central a anulat alegerile si a decis revotarea. Cati bani vor fi de data aceasta aruncati din buzunare?

Anii conteaza!

Copiii concepuţi de bărbaţi care au depăşit vârsta de 45 de ani prezintă riscuri aproape duble de a deceda înainte de a ajunge la maturitate, potrivit unui studiu publicat în European Journal of Epidemiology şi preluat de dailymail.co.uk.
La studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea din Aarhus, Danemarca, au participat peste 100.000 de copii, monitorizaţi în primii 18 ani de viaţă.
In cazul copiilor care au fost concepuţi de bărbaţi după 45 de ani, riscul de a deceda până la vârsta de 19 ani era semnificativ mai mare decât la copiii concepuţi de bărbaţi în jurul vârstei de 20 de ani. Copiii născuţi de bărbaţi tineri au prezentat aproape de două ori mai multe probabilităţi de a supravieţui vârstei de 19 ani. Studiul danez, unul dintre cele mai mari în domeniu, mai indică faptul că ceasurile biologice pot fi un factor crucial atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei atunci când se vorbeşte despre conceperea unui copil. "Riscurile prezentate de copiii concepuţi de bărbaţi mai în vârstă pot fi extrem de grave, iar acesta nu este un lucru conştientizat de lume", au indicat cercetătorii care cred că rata de defecte de naştere, dar şi a cazurilor de autism, schizofrenie şi epilepsie, este semnificativ mai mare în rândul copiilor concepuţi de bărbaţii care au depăşit vârsta de 45 de ani. În cei 18 ani de studiu s-au înregistrat 831 de decese, majoritatea în primul an de viaţă. Analizele au scos la iveală faptul că există o legătură clară între cauza decesului şi vârsta tatălui, copiii concepuţi de bărbaţii cu vârste de peste 45 de ani prezentând cu 88% mai multe riscuri de a deceda faţă de cei concepuţi de bărbaţi cu vârste între 25 şi 29 de ani.

Asta este stirea care m-a facut sa lamuresc "descoperirea" intr-o emisiune, cu un genetician din Romania. M-a linistit putin. Cica este o tampenie, desi tot el recunoaste ca alte studii au confirmat ca exista o legatura intre tatii peste 45 de ani si copiii lor descoperiti cu epilepsie sau autism. Dar finalul interviului a fost peste asteptari... Specialistul nostru a zis ca, spre deosebire de femei, noi, barbatii, suntem capabili sa procream la orice varsta, ba mai mult, cu cat imbatranim cu atat transmitem o gena mai buna urmasilor.

Putin despre fotbal

Am crescut cu fotbalul. Adica, am avut in casa si la scoala microbul fotbalistic. De cand ma stiu ma uit la meciuri. Am si suferit candva pentru infrangerile echipei preferate. Poate de aceea prin anii 90 mi-am dorit sa scriu despre fotbal. Cariera insa m-a indreptat intr-o alta directie. Dar am ramas un fan (moderat, cu trecerea anilor) al fenomenului. I-am invidiat pe colegii mei de la Sport cand comentau despre echipa nationala. Ma gandeam si eu ca trebuie sa fie o pozitie sociala si profesionala ravnita de foarte multi. Mai cred si acum ca sunt beneficiarii unui parcurs profesional de invidiat. Intre timp, am renuntat sa-i mai vad ca pe niste persoane intangibile si pretioase. Raman doar cu parerea ca sunt norocosi pentru ca au ales aceasta cale sau au fost ajutati sa mearga in directia potrivita. Asa ca, nu ma mira versatilitatea lor si usurinta cu care se "transfera" de la un post TV la altul. Sa zicem ca as fi sef la Sport si mi s-ar oferi un post de director de programe bine platit, adica undeva la 10 000 de euro. Probabil ca, pe langa bani, prietenia cu "impresarul" ar juca un rol suplimentar in luarea deciziei. Sa ma duc? Daca un alt post care difuzeaza meciurile Ligii m-ar angaja pe post de comentator, pe cateva mii de euro, sa accept? Ma mai gandesc, insa alti colegi de-ai mei, nu. Prefer sa analizez variantele. Oricum, eu nu lucrez la Sport...

Varsta ca stare

Am avut o zi proasta azi. N-are legatura cu alegerile. Nu ma intereseaza cine castiga fiindca nu ma poate ajuta in niciun fel. O prietena imi aduce aminte ca suntem tineri. La varsta noastra... Asa ziceam si la 30 de ani cand ma uitam in jur la cei mai mari decat mine. De fapt, ne mintim singuri. Altcineva imi spune ca este bine asa cum sunt, iar Maria ma vede batran. Dar ma iubeste neconditionat.



Ea ma vede altfel. Eu, insa, o vedeam pe mama mai batrana decat parintii altor copii. Ma contraria ca toti colegii mei veneau la scoala cu parinti sub 40 de ani, in timp ce mama avea peste. Varsta este o stare. Azi, de exemplu, sunt batran. Dar ma salveaza ceva. Dau peste un clip care imi arata cum greutatile apar la orice varsta.

De ce nu votez duminica? (2)

Fiind duminica sunt liber! Si chiar daca sunt alegeri si lucrez in media, sefii mei s-au gandit ca merit un "bonus". M-au lasat sa savurez de acasa sau de aiurea ce se mai intampla la vot. Si pentru ca am informatii care curg si nu apar pe nicaieri m-am gandit ca e pacat de ele. Uite, acum aflu de la Asociatia care se ocupa de monitorizarea procesului electoral cat de frumoase sunt alegerile locale. Mai bine zis, cat de multe incidente "minore" cum le califica niste analisti aerieni pe la talkshow-uri. Poate cand vor fi cu sutele si cu batai pe strada vor avea mai multa grija cand se exprima. Alegerile astea sunt mai importante decat cele generale...Nu e doar o parere, este o mare certitudine. Se vor cheltui mai multi bani decat pentru celelalte. De ce? Pentru ca fiecare primar sau presedinte de consiliu judetean va avea in buget milioane de euro, pe care le va cheltui... cum trebuie.
Din cifrele ASOCIATIEI PRODEMOCRATIA vad doua lucruri interesante: zeci de metode de frauda electorala descoperite si prea putini observatori in stare sa acopere multitudinea de neregularitati. Cel mai mult imi plac cele in care apar turistii electorali ori se temporizeaza intrarea alegatorilor la vot in defavoarea candidatilor care nu trebuie sa castige. Sau buletinele deja completate cu cel care trebuie votat. Aud ca la sectorul 5, Marian Vanghelie este un tip popular si deja stampilat pe multe buletine... Insa cel mai incitant este ca in toate comunele din jurul Bucurestiului, oamenii se bat si la propriu si la figurat pentru intrarea in sectia de votare. Oare cat de valoaroase sunt terenurile din Stefanesti, Voluntari, Domnesti, Jilava si altele ca astea?

Stefanesti, mon amour! (1)

3 sectii de votare...2000 de oameni...un primar cu bani multi... si un islaz cu terenuri de 300 de milioane euro.
Cam asa arata ziua de vot la Stefanesti, comuna din Ilfov, foarte aproape de Pipera, cartierul bogatasilor si al noilor exponenti ai clasei de mijloc.
Dar evolutia situatiei de pe teren este abia la inceput. S-a inchis sectia cutare pentru doua ore fiindca s-au cam "agresat" sustinatorii partidelor intre ei. Ei, asta-i buna! Asa se spune pentru public si pentru ziaristi. In spatele perdelei de la cabina de votare sunt muntii de interese...
Ce-ar fi daca un primar ar putea sa puna mana pe terenul ala valoros? Si sa-l imparta mai departe cui trebuie? Nu-i asa ca 10 milioane de euro este un pret mic pe langa celelalte 290? Asa ca, iti poti permite sa pui la bataie chiar si 1500 de euro pentru un alegator. Eu credeam ca fac glume pe seama mea binevoitorii. Dar, iata ca au dreptate! Atat de mare este miza si suma pe cap de alegator incat acestia se bat sa intre in sectia de votare. Asta spun televiziunile. Doar transmit live!
Daca iese ala vechi inseamna ca povestea se confirma. Daca iese altul, inseamna ca planul primului a fost dejucat de adversari. In orice situatie insa, terenul ramane la Primarie, iar valoarea sa de piata stabila!

Mi-au dat un SMS !

Ma trezesc sambata dupa-amiaza cu un sms:

Azi vrea la Primarie, maine la Presedintie - Nu votam Sorin Oprescu, omul lui Iliescu! De doua ori a incercat... Bucurestiul a votat: Mai bine ii sta in halat!

Semneaza: web2sms.ro

Ce sa inteleg? Or fi ai lui? Or fi ceilalti? Dar cum naiba au ajuns la mine? Asta nu e spam? Nu e ilegal ce fac tipii care se joaca in felul asta cu reteaua?