Televiziuni sub asediul analistilor

Cand am intrat in presa acum 18 ani ii citeam pe Ion Cristoiu si pe Cornel Nistorescu si ii consideram singurii ziaristi care aveau curajul sa scrie despre adevar. Revista Expres era preferata mea. De acolo puteam afla ceea ce nu se prea spunea prin Romania sau se tinea strans in mainile serviciilor. Naiv fiind, credeam ca dezvaluirile sunt meritul jurnalistilor. Unii dintre ei chiar erau sinceri in demersul lor. Dar, dupa multi ani, am aflat cum stateau lucrurile. Nu are rost sa le mai spun fiindca stim cu totii cate dosare "negre" ale investigatorilor de presa erau tinute cu grija prin seifurile ofiterilor de informatii. Anii au trecut, presa s-a rafinat, cei vechi au devenit mai puternici si mai bogati iar altii - o categorie mica, s-au inrait si au acumulat frustrari. E si cazul lui Ion Cristoiu care ani de zile a tanjit la postul de director al stirilor TVR. Dar, de fiecare data, altul era preferat sau agreat. Mi-aduc aminte cum Alina Mungiu Pippidi a ajuns director la Stiri, in mandatul lui Emil Constantinescu. La scurt timp de la venirea sa ( asimilata de unii cu un desant aerian cu trupe speciale) eu si colegii mei am fost facuti comunisti, pedeseristi si securisti. Fiecare avea cate o eticheta sau doua. Eu eram insa prea mic si prea tanar. Asa ca am fost doar suspect. Am intrat in perioada de proba si am aratat ca sunt ziarist. Apoi am devenit o persoana de "incredere" pentru ca nu m-am implicat in jocurile politice atat de dragi ziaristilor care vor sa fie in "carti". Fara sa stiu sau sa cer...ca altii... am ajuns in Guvern. Am avut o functie pentru care sunt blamat si supus oprobriului public. Acum, este vazuta ca un simplu job fara accentele isterice de ura, invidie sau jignire care m-au insotit dupa ce am parasit mult vanata pozitie. M-am intors in TVR si mi-am vazut de treaba. Am continuat sa fac ce imi place si ce mi-am dorit: presa de calitate. Si nu cred ca am esuat. Macar si pentru ca emisiunea pe care o produc "Ora de stiri" a fost nominalizata la premii de televiziune pentru cel mai bun jurnal tv. De trei luni m-am implicat intr-un proiect de anvergura si foarte dificil, campania pentru summitul NATO. Nu asta este problema, ci reactia unora. A celor care nu pot sa doarma de mine sau nu ma uita pentru ca inca mai respir. Asa cum e Ion Cristoiu, cel care pe vremea cand era director la Evenimentul Zilei infiera "proletar" reportajele mele despre "victimele" guvernarii Constantinescu. Multe dintre victimele prigonite cu dosare penale erau pedeseristi sau asociati ai guvernarii anterioare. Marele ziarist era in opozitie - ca si acum. Doar pe vremea guvernului Nastase era bland si plecat...sa studieze la biblioteca. Nu m-ar fi pasionat traiectoria domniei sale daca nu ar fi inceput din nou sa comenteze prestatia altor colegi de breasla care nu sunt pe gustul domniei sale sau al simpatiilor sale politice. Dar devine simptomatic cum un YODA al jurnalismului luminos ii sfatuieste pe ucenicii sai ca este deontologic sa-l bruschezi nejustificat pe un presedinte intr-un interviu. Doar pentru a-ti arata muschii de carton pe care iti imaginezi ca-i vede cineva pe sub geaca...Stiu ca toti au impresia ca daca viziteaza zilnic un studio de stiri se si pricep la televiziune. A devenit contagioasa boala asta a televiziunii. Ca si cum a purta haine este totuna cu a face design vestimentar. Asa cum politicienii se pricep la toate, observ ca sunt unii jurnalisti care le stiu pe toate. M-am cam saturat de ei. Profesionalismul nu se masoara in cate showuri sau sezatori cu public acumulezi. Sa faci un interviu sau sa produci o emisiune pare o joaca de copii pentru ca toti jurnalistii de presa scrisa au fost incurajati se ocupe locul celor care au o meserie in televiziune. Asta a fost slabiciunea posturilor tv. Cum au ajuns "analistii" in emisiuni? Simplu, pentru ca nicio televiziune nu a avut curajul sa-si asume opiniile sau dezvaluirile propriilor jurnalisti. S-a preferat aducerea asa-zisilor independenti care, iata, acum au devenit etalonul de jurnalism TV. La TVR, de exemplu, in 1997 s-a introdus formula analistilor independenti si de atunci se spune ca este bine, ca sa nu te pui rau cu unul sau cu altul, sa spui cu gura lor ce stii si singur. Curios sau nu, regula asta a fost desfiintata de marele BBC, cel pe care ni-l tot dau "cunoscatorii in ale televiziunii" ca model. Noi insa, continuam sa facem presa anilor 90. Iar roadele se vad... Daca ar sti publicul cati trudesc in spatele "valorosilor" analisti ca sa-si "depuna icrele" stiintei lor, in direct. Daca ar sti publicul cate reguli de bun simt si profesionale sunt ignorate sau spulberate de acesti apostoli ai jurnalismului! Daca ar sti publicul toate astea atunci ar intelege de ce s-a degradat presa romaneasca si de ce vedem comentarii ridicole sau suburbane si auzim peltici, raraiti sau inculti rastindu-se la popor. Pacat ca nu invatam nimic de la altii. Macar decenta de a emite pareri atunci cand esti intrebat...


PS.
Analistul este un specialist intr-un domeniu foarte precis.
Comentatorul este cunoscatorul unui fenomen care are un grad peste medie de cunostinte sau expertiza.
Jurnalistii nu sunt nici una nici alta. Doar cei care au absolvit studii de specialitate sau au avut activitate relevanta intr-un alt domeniu decat presa pot emite opinii calificate sau analize pertinente.
Restul este show sau un sport national: datul cu parerea.

MEDICINE 4 MY PAIN (click here 4 more)

My heart sunk when I heard that Lynden passed away. He was only 31-years-old when he died after cancer fight. "Medicine 4 My Pain" was a landmark album. It wasn't for the glory but simply for the music, to meet him you wouldn't know that he was pure genius.

West Coast Style (rated R)

Condamnat pe viata

Am reflectat deseori la rostul sacrificiului prin munca si la atingerea perfectiunii in cariera. La 16 ani am inteles cum e sa schimbi vacanta mare pe o luna jumate de practica platita. La Arhivele Statului am facut cunostinta cu dosarele si cu praful care imi acoperea cu o pelicula groasa degetele. Dar am aflat si ce inseamna sa castigi un ban. Am primit 1200 de lei cu care am plecat in prima mea vacanta la mare. Apoi am dat de greu. Am ajuns dupa cativa ani, nu multi, sa urasc munca. Eram fortat s-o accept in viata mea ca sa ma intretin. Era "Epoca de Aur" cand cine nu muncea ajungea la puscarie. Norocul meu ca am intrat in capitalism si m-am simtit usurat. Nu ma obliga nimeni sa muncesc. Dar am descoperit ca daca nu lucrezi, nu mananci. Asa ca am luat-o de la capat. Si uite asa m-am trezit ca viata asta nu are pauze. Dilema mea este pana unde? O prietena imi da un tip de raspuns. La ce ne foloseste sacrificiul prin munca? Imi da un citat din Emil Cioran:


" Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara."

Ei bine, iata o atitudine nihilista care pentru societatile noastre conformiste si centralizate in democratie suna a instigare la anarhie. Cioran isi permitea sa gandeasca liber. Noi insa am ajuns sa gandim in paradigme si nevoi. Societatea te incurajeaza sa inveti sa promovezi si sa te concurezi cu semenii. Ce face ea insa mai departe? Te lasa din brate cand obosesti. Ajungi sa le faci pe toate si sa te autodepasesti. Si obtii tot ce e putred: invidie, zambete false, umeri atinsi de palme moi, un ban in plus cat sa-ti inchida gura. Pana data viitoare, cand ti se spune ca e nevoie de inca un efort, inca un obstacol de trecut. Pentru binele tau. La naiba! Al lor, de fapt...Dar, ce se intampla daca nu te conformezi regulilor? Asta nu-mi spune Cioran... Aici ma despart de el. Pentru ca n-am vazut pana acum un om care sa sacrifice prin munca si sa fie iertat daca ia o pauza. Am vazut in schimb ca toti impostorii, galagiosii, plangaciosii, pafaristii, superficialii, invidiosii, heirupistii si lenesii o duc bine si supravietuiesc esecului. De ce? Pentru ca ei n-au asteptari mari si pentru ca se bazeaza pe cei care se sacrifica prin munca. SUNT un condamnat pe viata la locul de munca. Fara posibilitate de eliberare...

Ultimul film

Anthony Minghella a murit la 54 de ani. De cancer. Pentru mine a fost unul dintre cei mai buni scenaristi si regizori din toate timpurile. Complex, profund si emotionant. I-am vazut ultimul film: Breaking and entering. Este superb. Trebuie sa fii trecut prin pielea personajelor ca sa intelegi ce simt. Stralucitor... Pare doar o poveste dar, este viata fiecaruia. Jude Law, despre care n-am o parere prea buna, a fost intr-adevar mare. Am spus astea pentru ca sunt - dupa foarte mult timp - impresionat de un film britanic. BONUS: muzica de superclasa cu Underworld and Gabriel Yared si impresiile actorilor si ale regizorului dupa filmari.

http://www.bvimovies.com/breakingandentering/

Poker cu "maini" moarte

Un prieten imi spune sa mai scriu despre manipulare. Ma cam jenez sa dau nume fiindca imi creez dusmani si risc sa ma puna din nou la index gastile...Dar ce am vazut este in mare parte de notorietate asa ca nu-mi reprim constatarile. Daniel ( Mariean, daca vreau sa fiu ironic ) Vanghelie este... si nu este candidatul PSD la Primaria generala. Cand a aparut informatia am mirosit ca e rost de manipulare. Sa ma explic: in PSD, wannabes sunt vreo 3 - Oprescu, Vanghelie, Ponta. Fiecare si-a comandat niste sondaje de opinie. Fiecare isi tinea datele in secret. La momentul confruntarii erau pregatiti cu cifrele lor. Pentru unul dintre ei sondajul a iesit prost. Asa ca, la sedinta in care s-a pus problema candidatului s-a lasat cu lovituri sub centura. Ce a aparut public stim. Ce nu stim, este cum a ajuns Mircea Geoana sa-l "unga" pe Marian Vanghelie fara consultarea conducerii colective? Pai, unii cred ca Geoana s-a grabit sa-l blocheze pe Oprescu, situat mai bine in sondajul intern. Altii zic ca un Vanghelie in turul doi cu un PDL-ist este "mana moarta". Mi se pare interesant jocul lui Oprescu: ameninta cu independenta. Parca Vanghelie a facut la fel acum 4 ani si a castigat...Si cu Victor cum ramane? Pai el ar fi trebuit sa iasa primul. Mariean zice ca Victor si un grup de oameni de afaceri apropiati unui palat l-ar fi lucrat. Ma tem ca asta e pentru public. De fapt, amandoi trebuie sa-l blocheze pe Oprescu. Si uite asa, acesta are nastrusnica idee sa fie independent, desi acum o luna zicea ca s-a saturat sa fie looser si ca va face ce zice partidul. De ce sunt toate jocurile astea? Pentru ca PDL trebuie sa castige Primaria generala! Si nu poate asa usor cum isi dorea. Cu cat ai candidati mai slabi sau mai controversati cu atat turul doi devine un galop de sanatate. Pentru mine este limpede: in iunie vom asista la prima campanie electorala axata pe individ si mai deloc pe pedigree-ul politic. Nu va fi un vot preponderent politic ca pana acum ci unul profund personal. Nu intamplator il vedem pe Silviu Prigoana prin articole de presa sau dandu-si cu parerea despre problemele bucurestenilor...

Oldies but Goldies

Invisible -I feel like I'm invisible
You treat me like I'm not really there
And you don't really care
I know this romance - it aint going nowhere



1985, ce vremuri! Yazoo, Depeche Mode si femeia asta... Ce voce are! S-a dus vremea artistilor. Pacat... Ea si cu Barry White merita sa-i asculti cand esti satul de inutilitatea care te sufoca.

Telenovela cu oameni normali si prefacuti

Cel mai mult ma enerveaza la un om cand nu se tine de cuvant. Pe locul doi vine treaba cu lucratul pe la spate. De cate ori cineva promite, jura, se angajeaza l-am "pus" pe radar. Stiu ca este suspect pentru ca, in general, oamenii vorbesc fiindca nu-i costa nimic sa scoate sunete. Asa ca atunci cand l-am invitat pe Sorin Oprescu la Unews am fost foarte circumspect ca va veni. Nu era prima oara cand asteptam prezenta sa intr-un studio. Si de fiecare data, saritoarea sa asistenta ma anunta cu regret in glas ca nu mai poate veni. O data, de doua ori... Na, ca s-a facut a treia oara! De data asta m-a scos din sarite. Intre un drum plin de draci si timpul pierdut fara rost la ambasada si niste sedinte fara sfarsit la birou ma suna producatoarea sa-mi spuna ca l-am "pierdut" pe Oprescu. Am zis ca imi incearca nervii, stiindu-ma la capatul rabdarii cu tot felul de enervanti care imi obosesc creierul mic. N-a fost insa o gluma! A fost un deja-vu. Doctorul are treaba si nu are timp de emisiune. Nu m-am mirat deloc. Ba din contra, ma asteptam sa fie consecvent( adica isi va anula fara explicatii prezenta ). Asa ca m-am gandit la un invitat care merita: Adrian Paunescu. Pentru ca are ce spune si pentru ca stie ce spune. L-am descoperit pe Adrian Paunescu. Il stiam altfel. De la distanta imi parea inabordabil si incrancenat. Rarele momente de seninatate nu m-au convins ca este un om relaxat. Insa m-am inselat. Am vazut ca este suficient sa il convingi pe un om ca nu-i vrei gatul si atunci brusc descoperi alt caracter. Asa si cu Adrian Paunescu. Am ras copios cu el. Si am simtit pentru prima oara ca trebuie sa renunt la imaginile formate prin emisiunile televizate. Oamenii astia sunt deformati si mistificati. Unii sunt deosebiti sau normali, altii sunt putreziti si golani. Adrian Paunescu m-a lamurit ca trebuie sa fac Unews. Sa-i redescoperim pe acesti actori care joaca gratuit in cea mai lunga telenovela romaneasca: politica.
Ah, si sa nu uit! Adrian Paunescu despre Sorin Oprescu: Este un om foarte bun dar are un defect, este un aiurit... uita sa vina la intalniri. Hmm?!

West Coast Soul

The bargrooves series is world-respected for its international cocktail of sophistication, style and sheer grooviness.

SATURDAY NIGHT OUT BEGINS:
(free of charge for friends)

Principiul Busuioc-ului

In America, isteria lui American Idol, echivalentul romanesc al Megastarului de la Prima TV a cuprins de multi ani zeci de milioane de telespectatori. Audientele s-au ridicat la cer, iar masina de marketing si promovare a show-ului (care se intindea pe parcursul catorva luni) duduia sub presiunea opiniei publice. Ma uitam siderat la nebunia din jurul acelui concurs: juriul compus din vedete si persoane cu abilitati muzicale a devenit o instanta sadica si rautacioasa, in multe cazuri. Concurentii erau umiliti sau batjocoriti doar pentru ca si-au pus in cap sa devina idolul muzical care vine de nicaieri. Cum spuneam, in Romania concursul a fost preluat si beneficiaza de o audienta ridicata. Dar atat, pentru ca in afara postului TV care il organizeaza niciun alt concurent media nu-l baga in seama. Castigatorul de anul trecut a devenit o stea, e drept mai mica decat cea din show-ul similar american, dar cu un obiectiv atins: un contract la o casa de discuri. Si uite asa ma apropii de aberatia de saptamana asta. Un zidar, care isi vedea de munca in Spania, ajunge pe merit sa castige un concurs de acelasi gen in tara unde traieste ca zilier. Foarte frumos pentru el si foarte reconfortant pentru parintii si rudele lui. Daca ar fi aparut o stire despre concursul castigat de Costel Busuioc ar fi fost ok. Insa, ceea ce am vazut zilele trecute m-a scarbit. Si ceea ce continua ma enerveaza. Iluzia succesului national a capatat forme ridicole. O televiziune din Romania care isi promoveaza studioul deschis in Spania s-a gandit sa ne stabileasca "coordonatele" sentimentului national si sa ne manipuleze emotiile. Ne-a vandut un concurs banal si fara vreo valoare artistica (Costel e, ca multi altii, un amator cu o voce deosebita) intr-o desteptare a mandriei nationale. In cele din urma pot accepta ca este mai putin importanta specularea de catre o televiziune a acestui succes. Ridicol si enervant este cum a reactionat o mare parte a publicului TV la un eveniment de amploare locala...pentru Spania. Ma gandesc la cate victorii sau trofee au castigat sportivii sau cercetatorii romani si care au ramas in cvasianonimat! Ce inteleg din toata aceasta fandoseala televizionistica este ca ne place sa ne aliem cu invingatorii fara sansa dar, suntem indiferenti cand ne indreptam spre esec. Daca aproapele nostru este in dificultate pe strada intoarcem privirea, daca un roman amarat castiga un concurs amarat, exultam. Este o dovada clara ca n-avem repere si valori sociale, ca ne emotionam la stimulii artificiali promovati interesat de vectorii media. Costel n-are nicio vina dar, toti cei care l-au atasat la butoniera (politicienii, oamenii de afaceri si anumite televiziuni) nu arata decat ca succesul (nemeritat in cazul lor) se vinde bine si se obtine pe gratis.

Dumnezeu a creat femeia. Si barbatul?

De mult timp pandesc momentul sa-l iau la intrebari pe un chirurg plastician. M-a facut curios isteria pe care am trait-o pe pielea mea in America! Aia in care toate tipele (tinere sau batrane) sunt cu epiderma faciala neteda si parca si-au intins un strat subtire de vaselina pe fata. Le-ati vazut si voi prin Romania? Ei, acolo sunt cu duiumul...Mai ales in California.
O sa-mi spuna cineva ca e treaba lor sa faca ce vor cu corpul lor. Asa zic si eu, dar mi-am pus si urmatoarea intrebare: de ce femeile se fac frumoase prin metode artificiale, iar barbatii nu? Bine, unii dintre ei, disperati sa arate ca la 20 de ani se ambitioneaza sa invinga forta naturii. Astia sunt probabil deficitari la stima de sine si "obositi" la creier. M-am lamurit insa ca ne indreptam - la fel ca in cazul internetului, spre o revolutie. Noi, astia mai vechi pe planeta, poate nu avem determinarea s-o facem dar, cred ca aceia care vin din urma vor imparti salonul de coafura cu cel de la clinica de infrumusetare. Nu va mai trece mult timp si ne vom duce in pauza de masa sa ne "tragem" o injectie botulinica sau sa ne facem un peeling. Ce, nu stiti mule fete care isi programeaza un solar in pauza de masa? Nu zic ca e rau sau e bine, dar ce n-am inteles de la invitatul meu de la Unews este urmatorul lucru: De ce barbatii pot fi urati si n-au nevoie de retusuri pentru ca, vezi Doamne, isi pierd din sarm, iar femeile trebuie sa fie "sclavele" silicoanelor sau botoxului, ca sa fie in atentia publicului masculin?

Lacuste si Guzgani

Cand am intrat in presa jurnalistii erau si patroni. Aproape doua decenii, dualitatea lor ne-a influentat mintile si portofelele. La TVR nu i-am prea simtit. Incetul cu incetul, patronii de presa s-au metamorfozat in oameni de afaceri si a iesit melanjul care a dainuit pana de curand, odata cu spargerea CRP si disparitia jurnalistilor-directori. In special a celor din presa scrisa. Pentru televiziuni, palaria era prea mare! Am ajuns insa la un blocaj si la o stupizenie. Blocajul este creat de felul in care se vor organiza angajatii(jurnalistii) si proprietarii(managerii). Stupizenia este ca o asociatie profesionala AJR isi aroga puteri speciale de sanctionare.

Sa revin la prima problema.
Astazi CRP, ramas in viata doar prin indecizia proprietarilor care inca nu s-au organizat, n-a reusit sa transeze problema. Pentru alte 3 luni, un conducator interimar va asigura supravietuirea juridica a clubului. Este, de fapt, o amanare pana cand proprietarii vor gasi motivul si instrumentele pentru transformarea lor intr-o asociatie patronala de media. Cam greu, fiindca sunt atat de diverse si de absconse interesele incat, iata, va mai dura luni de zile pana se vor pune de acord.

A doua problema.
Jurnalistii n-au avut nevoie de negocieri si amanari pentru transformarea "partii" lor din CRP, intr-o asociatie profesionala. O evolutie previzibila si normala. Surprinzator si poate chiar periculos este ce are de gand sa faca acest organism. Profitand de necunoasterea si chiar indiferenta multora, un grup desprins din CRP a fondat Asociatia. S-au ales tot cei care erau in board-ul CRP. Asa ca aceeasi reprezentanti ai trusturilor media(adica ai patronilor) au preluat conducerea AJR. Cu unele exceptii "conducatorii" sunt jumatate manageri, jumatate jurnalisti. Conflictele de interese sunt doar pentru functionari si politicieni, nu-i asa! Pentru jurnalisti sunt "asset-uri". I-as fi ignorat ca si pana acum dar, descopar ca libertatea de miscare i-a facut sa "preia controlul" asupra tuturor jurnalistilor. I-am vazut pe niste colegi cum bateau palma cu CNA - organismul abilitat prin lege sa controleze peisajul audiovizualului, pentru sanctionarea "subalternilor" ziaristi. Mai simplu, CNA sanctioneaza proprietarul(televiziunile sau radiourile au toate un actionariat) iar AJR pe angajatii-jurnalisti. Ce nu pricep in ruptul capului este de cand o asociatie profesionala ma avertizeaza pe mine sau pe colegul de langa mine daca am gresit etic sau deontologic? I-am ales noi? Ne-am inscris in AJR ca sa aderam la normele si regulile organizatiei? Am incercat sa gasesc o similitudine juridica. Fiti siguri, nu exista! Exista doar organizatii profesionale recunoscute juridic ca unic reprezentant al intereselor unei bresle.

Faptul ca un grup de jurnalisti, fosti reprezentanti ai proprietarilor sau chiar patroni de presa (la vedere sau pe ascuns) isi aroga astfel de atributii nu ma mira. Ce ma uimeste este atitudinea CNA. Fara consultarea altor asociatii media si fara un cadru legal existent a acceptat un astfel de "parteneriat".
Asa am ajuns ca AJR sa ia atitudine( macar asta nu este sanctiune!) fata de o schimbare de grila a TVR. Stiu bine cum s-a produs modificarea si cine din TVR este suparat pe altcineva din TVR pentru motive care n-au legatura cu decizia. Nici macar sesizarea legata de respectarea procedurilor nu "sta" in picioare. Dar fie si asa, daca asta este problema...ce are a face AJR cu strategia de programe a unei televiziuni? Daca audientele scad din cauza emisiunilor iesite din grila, este o preocupare a AJR? Stie AJR cum sunt bugetate productiile si daca au costuri justificate? Stie detalii confidentiale din contractele incheiate intre organizatia media si moderator/vedeta, astfel incat sa isi dea cu parerea, in cunostinta de cauza, despre decizia managementului. Cunoaste AJR conceptul de sezonalitate a productiilor? Teoretic da, prin membrii sai alesi ar trebui sa cunoasca aceste aspecte. Dar, cand seful organizatiei este autorul reclamatiei, cata impartialitate si obiectivitate mai speram sa vedem?

Vacante "asistate" de calculator

Am fost un fan al tehnologiei, inca de cand am putut sa ascult muzica preferata pe vechiturile de Mayak si Kashtan( 2 producatori de magnetofoane despre care n-am mai auzit nimic de doua decenii). Am avut apoi casetofoane, cd playere si acum playere audio video portabile. Si in plus, youtube si pleiada de motoare si siteuri pe net.
In paralel, mi-am dezvoltat dexteritatile in jocurile video. Mult timp pe PC, insa de vreo cativa ani buni pe consolele portabile. Sunt pasionat de PSP de la Sony pe care l-am cam neglijat in ultima vreme! Baietii astia au dus atat de departe viata virtuala incat, acum, ma intreb daca pot trai si simti o lume imaginara dar cu elementele celei reale. Stiu, a aparut de catva timp Second Life un joc interactiv despre care putini auzisera atunci cand l-am prezentat ca pe un fenomen social la Ora de stiri. Retelele sociale inlocuiesc, incetul cu incetul interactiunea reala si ne transforma intr-o specie umana asistata de calculator. Stiu ca se pot face multe cu nivelul tehnologic actual dar, ma surprinde unde am ajuns. Pana si videoclipurile au ajuns sa ma duca in lumea virtuala. Vezi acest clip care face dintr-o "go go girl" reala o individa virtuala:







Nu ma impresioneaza in exces aceste transformari dar, nu stiu cum vor afecta viata generatiilor care vin. Multi imi spun ca este o evolutie moderata si doar o substituire a divertismentului clasic. Am vazut ce pot face insa jocurile video asupra unui om. Violenta si sexualitatea sunt scapate de sub control. Ce daca apare un rated X sau nenumarate "R". Avem deja jocuri pentru adulti si jocuri pentru tineri. Ati vazut ce contin acele avertizari?

Blood and gore; intense violence; strong language; strong sexual content; use of drugs.

Ce nebunie...Ne ocupam de televiziune ca s-o facem prietenoasa si educativa dar tinerii si chiar maturii si-au gasit refugiul binemeritat in lumea virtuala.

Best of chill-out

Vremuri noi, amintiri inutile

Zece ani am trait cu impresia ca stim ce facem.Televiziunile au trecut de la notorietate la audiente, in cifre. Rating, Share, TB index si multe altele. Avem comentatori ai fenomenului media care citesc insiruirea de numere care nu se mai termina. Le spun profanilor cum creste nu stiu ce televiziune si cum scade cealalta. Nu prea spun mare lucru si din cate am invatat eu pe la scoala ei sunt niste simpli observatori si aproape deloc analisti. N-am aflat niciodata de la ei de ce se duce in jos o emisiune si de ce urca alta. Cand am venit eu la TVR stiam doar atat: Jurnalul de stiri de seara avea 50 la suta audienta pe rating. Acum este o gluma de om nebun sa te gandesti ca vei atinge vreodata astfel de cifre. Nebun in Romania, nebun in Statele Unite. Ce se intampla in tara care a inventat televiziunea este tras la indigo si la noi. Stiu ca vorbesc despre o alta piata, un alt tip de public si un alt tip de organizare. Insa aceste diferente nu se regasesc in similitudinile de ordin cantitativ intre noi si ei. De exemplu: The Big Threes in SUA - ABC, CBS, NBC erau, pana de curand, similare cu ale noastre ANTENA 1, PRO TV, TVR - ordinea lor este alfabetica. Tendintele pe un deceniu la ei sunt urmate si de noi.







Asa arata caderea programelor de stiri de seara in SUA.






Asemanatoare cu cele din Romania ultimului deceniu. Evident, pastrand proportiile numerice.
O alta analiza despre care nu am auzit pe nimeni vorbind este cea a programelor de stiri de noapte. In Romania, ele si-au schimbat locul si durata mai des decat ora de la "Surprize, Surprize". Toate cele trei televiziuni au cautat sa scape de concurenta celorlate dar au ajuns in final sa se ia una dupa alta. TVR a pierdut teren, insa PRO TV si ANTENA 1 sunt in lupta directa. Ratingurile la aceste emisiuni au scazut dramatic in ultimii 5 ani insa ce nu stim prea bine este varsta celor care urmaresc astfel de programe. Stim din masuratori (relative, apreciez eu) ca publicul comercial se subtiaza puternic fata de cel de seara. Asta ar insemna ca sunt mai putini "tineri si dinamici". Explicatia este ca acestia parasesc prime-time-ul si se "urca" pe net.

La americani,statisticile sunt diferite de la o retea la alta:




Ce vreau sa spun prin asta?

Avem de-a face cu o schimbare dramatica a peisajului media tv in raport cu emisiunile de stiri. Aparitia canalelor de nisa specializate in info a deturnat semnificativ, in doar trei ani o mare parte din publicul consumator de stiri de la "generaliste". Aparitia DTH (Direct-to-Home) a facut ca din acest an sa avem un alt panel. Iar din acesta un sfert sunt nou-venitii (pana acum nu existau in masuratori)de pe platformele prin satelit. Rezultatele sunt surprinzatoare... Cu exceptia PRO TV, care si-a fidelizat publicul mergand pe cateva produse de succes (stiri, sport, film), celelalte "generaliste" au esuat in mentinerea valorilor de acum 5 ani. Dilema lor, dar si a altora, este in ce directie s-o apuce. Analistii media internationali apreciaza ca este vremea celor care urmeaza cu determinare strategii inteligente de adaptare a jurnalelor de stiri la schimbarile actuale (new media, demografice, canale de nisa). In plus, alegerea prezentatorilor potriviti este o componenta substantiala la reteta succesului. In schimb, cei care isi imagineaza ca sunt indrazneti si chiar risca, sacrificand publicul traditional, vor fi de fapt perdantii.
Am lasat la sfarsit o alta dilema, a preciziei masuratorilor de audienta. Este o dezbatere profunda in America si sunt multe nelinisti in Romania fata de aceasta chestiune. Pana si o entitate respectabila (NIELSEN) care de mai bine de cinci decenii masoara datele isi pune problema felului in care exprima acuratetea masuratorilor. Am convingerea ca nu mai putem evalua realist comportamentul publicului doar pe baza masurarii unui panel. Sociologii media sustin ca doar 25 la suta din esantionul masurat corespunde profilurilor psihologice la nivel national. Cu alte cuvinte, restul de 75 la suta este doar o presupunere. Si pentru a fi si mai explicit, in zilele noastre panelurile de indivizi (familii) supuse masuratorii cu peoplemetere sunt mult mai putin reprezentative la nivelul intregii populatii decat erau acum un deceniu.

Liberi sa gandim

Am urmarit-o destul de des pe la tot felul de emisiuni. Toate erau legate de problemele sale juridice si arata ca un om venit de pe alta planeta. Era foarte calda, umana si argumentativa. M-am lamurit ca a studiat in sistemul anglo-saxon. Nu m-a interesat foarte mult viata sa si cunostintele acumulate. Am decoperit insa ca ne asemanam. Acelasi tip de caracter: cu principii solide si cu pareri critice expuse fara frica. Acum, a venit randul s-o invit la emisiune. Prima pe care o moderez dupa trei ani, pe canalul 1. Dar, asta este o alta poveste...






Totusi, coincidenta stranie - tocmai un om ca Marie-Rose Mociornita sa deschida "balul"! Ar fi putut fi Andreea Marin(dar, punea conditii!), Mihaela Radulescu(dar, s-a incurcat in explicatii!), Elena Udrea (dar, a plecat in vacanta!) si multi altii. A fost insa descendenta marii familii de industriasi romani. Si m-am bucurat ca, in sfarsit, am avut un dialog inteligent, plin de umor si mai ales normal, fara cuvinte mestesugite sau sabloanele verbale specifice superficialitatilor care ne umplu ecranul cu banalitati si nimicuri.N-am stiut cand s-a terminat timpul alocat emisiunii, pentru ca astfel de dialoguri nu s-ar termina niciodata in spatiul planificat.Ce mi-a ramas in minte dupa aceasta emisiune este ca astfel de oameni sunt prea putini si din pacate departe de zona deciziilor. Regretul meu este si al altora; asa ca, nu ne ramane decat sa asteptam o alta generatie instruita si consolidata dupa ani grei petrecuti in universitatile din strainatate.

Big Chill

Gafe bisecte

29 februarie - o zi care apare in calendar o data la patru ani. La fel ca "surprizele" din televiziune. Intr-o alta lume, 29 februarie, probabil ca este in fiecare an iar materialele cu miros de cumparaturi la mall sunt la fel de dese ca programele de teleshopping. Totusi, regulile spun ca nu e indicat sa pierzi doua minute din viata doar ca sa afli de la televizor de unde sa-ti mai cumperi o bijuterie sau o haina pretentioasa. Acum, depinde la ce te uiti... Unii aleg reclamele din calupurile publicitare, altii stirile, altii talkshow-urile iar altii meciurile de fotbal. Dintre toate, mi se pare ca la stiri o cauti cu lumanarea, mai ales daca are si parfum de femeie. Daca as fi profesor de etica jurnalistica i-as invata pe studenti ca promovarea unor marci sau produse in emisiunile informative este interzisa. Dar nu o fac, din doua motive: pentru ca nu sunt profesor si pentru ca scrie oricum in primele pagini ale manualului. Cu mult timp in urma insa, m-as fi gandit de doua ori inainte sa le spun astfel de reguli studentilor. Astazi, este atat de evident incat trebuie sa fii naiv sau nebun sa risti asemenea incercari...

Esente rare

I've been losing leaving
Fooling, deceiving
I've been stealing, hiding
Calling, crying
I've been alone
I'd rather be in love
I'm gonna let it all go
And fall into you...

Back in the US

Dorinta mea de a vedea America vine din timpuri aproape uitate. Nu am inteles de ce, dar am avut mereu motive. De exemplu, in paralel cu Radio Europa Libera ascultam un radio obscur din Kuweit. Vocile erau intr-o engleza americana care mi-a format in timp accentul diferit de majoritatea romanilor pe care ii auzeam vorbind engleza. Radio Kuweit mi-a deschis doua usi: una spre muzica neagra si alta spre cultura si limba americane. Examenele de liceu si apoi admiterea la facultate le petreceam in timpul noptii in surdina cu muzica dj-ilor scoliti in US. De atunci mi-am zis ca daca Ceausescu dispare voi pleca in State. Calculul meu s-a dat peste cap si a trecut un deceniu pana cand sa ajung acolo. Ca ziarist, am petrecut o saptamana in Chicago, un oras de care ma leaga placerea de a trai "americaneste". De atunci, in fiecare an, imi impuneam sa revin. Asa am ajuns sa scriu un scenariu de documentar despre serviciile de informatii americane. Proiectul meu, luat in deradere de sefa mea de atunci, a ajuns la capat dupa sapte luni. Ramane unicat in media romaneasca si pierdut definitiv din prostia unor angajati ai TVR. Am mers mai departe si am facut un documentar despre "law enforcement agencies". Fascinant si puternic!Si tot asa...
Pana in 2003, cand soarta si dragostea mea pentru America m-au facut sa ma intorc acolo. Pentru mai mult timp. Doi ani, timp in care lumea s-a deschis si m-a schimbat definitv. O experienta care si astazi ma influenteaza si ma face sa raman inadaptabil la mizeria romaneasca. Acolo insa am cunoscut mii de oameni si sute de romani. De la ei am invatat cum iti poti schimba viata intr-o clipa, cum supravietuiesti, cum rezisti, cum te imbogatesti si cum iti cheltui milioanele. Multi dintre ei sunt partasi la experientele mele si la informatiile incredibil de precise despre lucruri si oameni aflati la mii de kilometri spre est. In timp, voi rememora ce am aflat despre aceia care astazi ii vedem la tv sau care ne conduc. Pana atunci insa, vreau sa-i salut pe cei care sunt acum alaturi de mine pe blog. Ii asigur ca nu renunt!

Campion adevarat

L-am urmarit cu placere pe acest sportiv. Este incredibil de modest si de direct. Ma uimesc stilul sau sincer si cuvintele care ii vin fara sa se gandeasca prea mult. Nu uita sa puna vocalele intre consoane, are un verbiaj logic si este campion mondial la box, un sport care nu te lasa sa inveti prea multe in scoala. Si, in plus, l-am auzit pentru prima oara vorbind in franceza. Cu un accent romanesc puternic! Dar el macar stie sa spuna ceva si in alta limba. Este un roman cu care ne putem mandri.