sâmbătă, decembrie 20, 2008

claudiulucaci.ro

Dragi prieteni si curiosi,

De azi, blogul meu se muta la o noua adresa: www.claudiulucaci.ro

Va astept acolo!

miercuri, decembrie 17, 2008

Partide disciplinate

Mult timp mi-am imaginat ca disciplina de partid atinge limitele desavarsirii la PSD. De cativa ani insa, un alt partid detine suprematia: PDL. Au fost perioade lungi cand "soldatii" disciplinati isi infranau sentimentele, interesele si opiniile in favoarea unei rigori impuse. Este de inteles sa fii astfel daca motivul pentru care te-ai unit este pastrarea pozitiei defensive castigata cu mare greutate. Pentru PDL aceasta strategie asigura in primul rand puterea de negociere. Cand esti netransparent, populist in exprimare, tern in comportament si asexuat in atitudine ai credinta ca atacurile din exterior sunt usor de parat iar pericolul unei expuneri se reduce considerabil. Vazand strategiile de comunicare publica ale celor doua partide incep sa remarc o distantare accentuata intre ele. PSD si-a pastrat canoanele de disciplina dar a devenit vocal, mai transparent si capabil sa interactioneze cu mediul exterior. Pana si putinele informatii corecte care apar, ne arata ca in acest partid candidatii sunt trasi la sorti, deciziile trec printr-un proces firesc de negociere. In schimb, PDL s-a baricadat si a inchis toate usile. Nici macar un geam nu are jaluzelele trase. Ce ne spune asta? Ca un astfel de partid este pregatit sa intre in logica gestionarii situatiilor de criza. Isi va reduce turatia motoarelor si numarul aparitiilor publice, ii va lasa pe parteneri sa fie expusi, sa se justifice cand gresesc si astfel spera sa lase din nou impresia ca vina apartine celorlalti. Totusi, astfel de strategii nu pot fi repetate la infinit. Speranta ca electoratul va fi din nou inselat nu poate rezista. Mai ales ca partenerul de guvernare are resurse substantiale si stiinta adaptarii la context.

marți, decembrie 16, 2008

Urari otravite

Dragi colegi,
Nu va agitati degeaba. Indiferent ce scrie sau spune oricine, va asigur ca nu am de gind sa plec din TVR. Cu atit mai putin la ipotetica televiziune a domnului Becali. Cum nu am avut niciodata intentia sa candidez in alegeri, asa cum gresit au relatat unii.
Imi pare rau pentru cei care spera sa scape repede si usor de mine. Tuturor, sarbatori fericite!

_______________________
Rodica Culcer


Cand am primit acest mesaj m-am gandit la toate momentele in care aceasta doamna de fier a presei romanesti ura visceral tot ce nu-i era pe plac. Cum mereu am fost interpretat, de dumneai si de comisarii sai, ca un dusman al poporului, m-am obisnuit sa primesc astfel de mesaje rautacioase si pline de venin. Mi s-a parut important sa vedeti si voi cum se adreseaza "colegilor" o persoana care de un an si jumatate traieste ca o fantoma de lux printre noi si pe banii tuturor. Desi nu exista decat in statul de plata, aceasta doamna care-si arunca gandurile pe unde apuca, ne considera colegi! Dar numai in formula de adresare, dupa care, ne vede pe toti conspirationisti si, in cele din urma, precum un bolnav de Alzheimer ne ureaza fara sa clipeasca sarbatori fericite. Ce m-a suprins a fost, insa, urmarea. Aflu ca mesajul sau era inutil, cat timp nu s-a scris despre ea nicaieri in presa. Doar pe blogul lui Sutu gasesc raspunsul. De fapt, acolo apare acea informatie care a avut ca efect reactia rautacioasa la adresa colegilor. Citind insa comentariile m-am lamurit. Nu noi suntem defecti. Si nici ahtiati dupa publicitate gratuita. Ci ea, aceasta doamna care si-a pierdut busola si s-a ratacit prin padure.

luni, decembrie 15, 2008

Velvet sounds (4)



Aromabar - Your Love's Supreme



Aromabar - Straight Up

duminică, decembrie 14, 2008

"Forta" sa fie cu tine

Intr-un moment de pauza impusa, mi-am propus sa merg la film. M-am mobilizat sa vad superproductia "Cand pamantul se va fi oprit". Stiam doar ca il voi vedea pe Keanu Reeves, un actor preferat pentru alegerile sale in materie de calitate. Si fiindca stiam ca producatorul filmului este un roman emigrat de mic in SUA, Erwin Stoff; unul dintre mogulii Hollywood-ului, pe care l-am cunoscut personal si despre care am aflat o multime de istorioare interesante din perioada in care a fugit din Romania, din cauza razboiului.
Dar sa revin la film. Subiectul banal, chiar daca adaptat dupa romanul unui clasic al literaturii de gen, nu mi-a creat mari satisfactii intelectuale. Si totusi, scenariul a avut o latura nebanuita la un film american pentru consum comercial: atunci cand rasa umana este amenintata cu distrugerea deciziile rationale si grija pentru perpetuarea speciei inving mercantilismul care ne sufoca. Un film de factura noua, l-am numit "SF ecologist" mi-a zgandarit mintea si m-a facut sa inteleg ca visez la cai verzi pe pereti. Nimeni cand ajunge la putere sau detine puterea in orice forma a sa nu va ceda si nici nu va veghea la respectarea principiilor si a drepturilor supreme ale celor multi. Este nevoie de o forta supranaturala sau de o amenintare colosala pentru ca liderii, mari sau mici, sa revina la scopul si menirea pentru care au fost trimisi acolo unde sunt. Astfel, imi explic de ce astazi vedem in Romania un hibrid al puterii creat in laborator. Cei care si-au dat mana nu sunt decat exponentii planului de rezerva. Acela in care trebuie sa traim in aceeasi casa dar in camere separate. Este o casnicie din interes, care va dura cat timp amenintarea persista. Din pacate, frica de celelalt si a ambilor fata de forta care-i domina nu poate aduce decat la conflicte, care vor rabufni la un moment dat. Dar daca, in film, forta de deasupra lor a avut intelepciunea sa le mai acorde o sansa pamantenilor, in cazul nostru mi-e teama ca acea forta care este tot de natura umana le va exploata slabiciunile si le va trasa viitorul. Iar odata cu ei si noi, cei fara vina si fara putere, vom suferi.


PS: Un bun prieten de-al meu din America imi aduce aminte de un proverb chinezesc, care spune mai mult decat pot sa transmit in cuvintele mele:


"War doesn't determine who is right, war determines who is left."

La extreme


Are doar trei ani dar nu-i este frica de balena ucigasa.



Cel mai inalt si cel mai scund om de pe planeta si-au gasit timp sa se cunoasca.


Salbaticii sunt peste tot. Natura umana cu gorile moarte.

vineri, decembrie 12, 2008

Velvet sounds (3)



Aromabar - I Want To Thank You



Aromabar - Old School Lovin'



Aromabar - Searchin'

joi, decembrie 11, 2008

Am fost un VIP

Nu mi-au placut niciodata sindrofiile cu staif. Am refuzat invariabil sa ies in public pe la tot felul de serbari cu vedete inventate sau reale. Insa atunci cand primesti un premiu nu poti sa-l refuzi. Asa ca, mi-am facut timp, am renuntat la emisiune si m-am dus tocmai in Buftea, la Palatul Stirbei, unde s-au acordat premiile VIP. Revista asta mi s-a parut dintotdeauna o mostra despre cum sa nu faci presa iar seful ei, un individ fara scrupule. Am acceptat, totusi, sa merg cand am aflat ca gasca lui Brancu a plecat si redactia s-a innoit considerabil. Aceeasi atitudine a avut-o si Stefan Banica Jr care a tinut sa le spuna in fata organizatorilor de ce i-a boicotat timp de 14 ani. Asa cum ma asteptam, nu sunt o vedeta. Nimeni nu m-a salutat, nimeni nu mi-a dat un pahar cu apa si nici macar o privire sau o poza nu m-au vizat. Cu exceptia unui invitat necunoscut care m-a fotografiat pentru albumul personal, probabil. Mi-am gasit insa destui prieteni cu care m-am intretinut verbal. Ceremonia a fost simpla si lipsita de glamour. Nu am suferit prea tare fiindca imi doream sa termin cat mai repede supliciul. L-am reintalnit pe fostul ministru de externe Adrian Cioroianu tocmai pe scena, acolo unde mi-a fost inmanat premiul. Dupa ce mi-am tinut discursul de rigoare, am aflat de la acesta, in cateva minute, cum s-a aranjat alianta PSD-PDL si cine a incalcat intelegerea din noaptea alegerilor. Nu am ramas cu prea multe amintiri de la ceremonie. Oameni cunoscuti, vizibili in show-urile plictisitoare sau in revistele mondene de 2 lei (parca asta era pretul unui exemplar!). Castigatorii premiilor mi s-au parut de bun simt si fara excese de limbaj. Poate doar Stefan Banica Jr, insotit de fosta mea colega si de sora acesteia, a iesit in evidenta. Si-a transmis toate frustrarile si dorintele intr-un discurs lung si agresiv. Dar cum spuneam, l-am inteles, fiindca si eu am trecut prin aceeasi experienta. N-am mai asteptat sa fiu invitat la receptie. Am plecat rapid si mi-am adus aminte de lunile grele si sacrificiul facut ca sa ajung aici. La recunoasterea unor merite profesionale.

Operatie pe "Creier"

Din cate stiu, un transplant uman, oricare ar fi el, este de succes daca organul nou este acceptat de organism. Sansele de reusita cresc in primele zile ale interventiei chirurgicale si ajung la 100 la suta intr-un interval de cateva saptamani. Daca as compara aceasta situatie cu "transplantul" politic intre PSD si PDL, cred ca similitudinile se pastreaza. Dar, de aici incolo, nimic nu se mai potriveste. Viitorul este imprevizibil, asa ca locul pentru speculatii este vast. Sa ne intoarcem la istoricul pacientului. Undeva in 2006, cand sefii serviciilor de informatii si-au luat la revedere, la ordin, de la presedinte. Atunci a rasarit ca inlocuitor un senator agreat de multa lume si, mai ales, de multe structuri. Profanii se uitau cu uimire la alegerea facuta si, mai cu seama, la travestirea unui psd-ist in omul presedintelui. Ce nu stiau naivii s-a confirmat in zilele noastre. Atunci s-a pus in practica planul cel mare. Transplantul de care vorbeam. Cine ar fi acceptat un dusman in propria casa? Nimeni, pentru ca nu era un dusman, ci doar un soldat in uniforma falsa. Si stiti ce patesc in timpul unui razboi cei care imbraca hainele dusmanului! Acum, dupa doi ani, pacientul s-a trezit brusc la viata dupa ce a aflat ca organul de care avea nevoie este disponibil. Numai ca "Creierul" (in vremurile bune, un diplomat cu veleitati de tenisman) care era programat sa astepte momentul interventiei, s-a trezit ca restul trupului (sa-i zicem grupul celor 17) avea un alt plan. Sa faca operatia cu un organ adus din alta parte. Asadar, "Creierul" a uitat sa-si dea acceptul pentru acest nou organ si a continuat planul pus la dospit de catre presedinte. Evident fara sa-si anunte si restul trupului. Asa ca, acum medicii lucreaza de zor sa tina in viata muribundul.

Ce se va intampla in continuare?
"Creierul" depinde de operatia condusa de arhitectul schimbarii: presedintele. Multi dintre cei care servesc inconstient interesele "Creierului" au lasat deoparte principiile, doctrinele, mandria, razbunarile si tot ce mai exista in viata unui om. Pana la urma, 4 ani de injuraturi, vizite la DNA, dosare fabricate, finantari blocate nu mai inseamna nimic in fata unei situatii inversate. Si cum oamenii acestia nu si-au mai facut plinul de atata timp, orice varianta care include accesul la bani este mai buna decat nimic. Tocmai fiindca asa stau lucrurile, daca m-as pune in locul arhitectului, as avea o strategie naucitoare. I-as lasa pe acesti hamesiti sa se joace de-a negocierea. I-as amagi cu zambetul meu mieros si cu disponibilitatea mea iesita din comun. I-as amorti "Creierul", caruia i-as garanta reusita operatiei. Si, cand fructele s-au copt, m-as rasuci. Le-as da ordin medicilor sa greseasca aorta ori sa uite pensa in interior. Asta poate sa duca fie la decesul pacientului in cateva ore, fie - putin mai tarziu - in cateva saptamani. In orice varianta, i-as lasa pe medici sa mearga mai departe, in minoritate daca e cazul. De aceea, UDMR - un partid mic si disponibil la fiecare noua negociere de Guvern - sta atat de teapan. Iar liberalii, baietii aceia care acceptasera alianta cu PSD si UDMR in ziua alegerilor, vor reveni in joc dar numai din Parlament. Daca as fi parte a organismului despre care vorbesc, mi-as imagina ca grupul celor 17 va pregati cat de curand o ambuscada, iar daca nu reuseste acum, sigur se va retrage in munti, precum partizanii. Riscul sa astepte incheierea interventiei i-ar trimite pe dizidenti direct la groapa de gunoi. Este o lupta pana la moarte sau pentru supravietuire, depinde din ce parte privesti. Ce bine ca n-am votat! Macar am satisfactia ca nu sunt printre cei care au platit biletul sa mearga la spectacol dar au fost intorsi de la poarta ca sa-l urmareasca din fata televizorului.

marți, decembrie 09, 2008

Velvet sounds (2)



Aromabar - Moan & Groan

luni, decembrie 08, 2008

duminică, decembrie 07, 2008

Back in the 80's



Aromabar - Love Changes (Everything)



Aromabar - Rise to the Occasion rmx



Aromabar - Rise to the Occasion



Aromabar - This Is Me

sâmbătă, decembrie 06, 2008

Bufuckuresti

In sfarsit, a aparut si la noi un fashion outlet. Nu mai mergi la Passau (Austria), in Italia sau pana hat, departe, in America, pentru toale ieftine de firma! Un prieten imi spune sa mergem chiar din prima zi de deschidere dar mi-e lene. O las pe sambata, ii zic! Si cum eram in grafic cu ziua in cauza, ma aburc in masina de lux si dau lejer la pedala. Mai cu radioul dechis pe muzica de club, mai cu ochii in fata, cu gandul la proasta care imi taie calea si apoi franeaza brusc, de era sa-i sara vospeaua din par. Deviez la primul nod de aglomeratie si o iau pe unde n-ar fi trebuit. Dar imi spun ca e mai bine asa decat sa tai centrul orasului, in care toti tugulanii si toate cofezele si-au facut drum. Miroase a nervi incinsi. Sute de masini imi stau in cale cum ajung la prima intersectie mai mare. Eh, o fi un ambuteiaj de mica amploare. Nu e asa! Urc dealul Cotrocenilor intre prima si a doua viteza. Parca n-am mai vazut debandada de-asta din vremea Revelionului. Poate ca e un accident. Da, este!, insa nu de masina, ci de trafic. Suntem un lant nesfarsit de oameni si masini indreptandu-ne spre acelasi punct. M-am prins abia acum ca nu sunt singurul care si-a facut intinerariul spre iesirea din oras. A trecut o ora si am ajuns la jumatatea drumului. Nimic nu se schimba, doar peisajul. In stanga mea, o lunga linie de tramvai goala si aerisita, cat sa ajunga la inca doua benzi pentru amaratii de soferi. Ma gandesc la cretinul ala care a redus la jumatate strada ca sa lase un tramvai nenorocit sa circule nestingherit printre braduti si pajisti. Parca as fi pe 405 Freeway, la ore de varf, cand poti sa mananci ori sa te uiti la dvd cat timp esti la volan. Doar miile de masini din jur si blocurile ponosite de pe vremea Odiosului ma aduc la realitate. Trec de mall-ul crescut in mijlocul orasului, precum caii si porcii in apartamentele de tigani, si dau sa ma relaxez. Eram deja cu carcei la gambe de cate demaraje si frane am facut. Mare deziluzie! Nimic nu se schimba. Observ ca am consumat jumatate din benzina din rezervor. Trag la o benzinarie si imi zic mandru: iata ca am facut ceva util. Calculez ca-mi trebuie cam o ora de rabdare pana sa ies la marginea Bucurestiului. De acolo presupun ca autostrada va inghiti toti suparatii sau navetistii de ocazie. Ma razgandesc insa pe moment si intorc din drum. Mai aveam de mers cativa kilometri si in zare totul era negru. Gaze de esapament si cladiri cenusii. Colectia de injuraturi mi s-a terminat, asa ca nu-mi ramane decat sa ma apostrofez mental pentru prostia facuta. Stiam ca am riscat ca un fraier. Doar suntem in Romania! Nu ma invat minte niciodata, sa inteleg ca suntem un popor sarac dar cu snobismul in vene. Asadar, ma duc inapoi in partea mea de oras. Cand sa intru pe sub pasajul de la Mall, ma inec. De nervi si de gaze. Kilometri de masini imi stateau in cale. Fac o jumatate de ora prin pasaj. Si apelez la planul de urgenta. Tai calea tramvaiului, intorc pe unde era interzis, intru pe contrasens, ajung pe soseaua care duce spre linia de centura si de acolo revin ca un lord in Bucuresti. Prin invaluire. Dar distractia nu s-a terminat!!! Ma apropii cu o viteza legitima de linia de centura. Cand ajung la ea, ma ingrozesc... Alte mii de masini, venite din afara orasului, blocau autostrada. "Gandacii" au simtit ca e rost de mancare! M-a salvat directia de mers. Eu plecam, ei veneau. Am forjat pe drumul de intoarcere si am ajuns intr-un sfert de ora in cartierul meu de snobi. La naiba! Nu mai vreau mall-uri si nici fite. Toate revistele de infotainment sunt pline de englezisme. De expresii, pe care romanii nu le inteleg dar suna bine. Rock this way, full free bar, take away, bookbinding, kids dentistry, bery spa, fashion tattoo, warm-up, flama booking, mash-up, society club, editor's pick, webmeup, label-uri, gig-uri, set-uri, zilele saptamanii in engleza, meniurile in engleza. Am obosit. Imi tremura pleoapele de stress. Parca sunt o molie printre haine ponosite. Mai am timp sa vad o reclama care-mi sageteaza cortexul: Un domn ma invita prin cateva tari, la alegere, sa fac revelionul cu el. Ma jur! Isi lasa si adresa. Gata ma duc la somn. Poate ma trezesc din cosmar...

marți, decembrie 02, 2008

Calculati bine!

Nu sunt un opozant al alegerilor uninominale. Din contra, am convingerea ca alegerea populara inseamna votul direct si nu cea proportionala. Dar ceea ce a fost in Romania n-are nicio legatura cu principiul respectiv. Intuiam inca din iarna trecuta ca modificarea adusa proiectului Pro Democratia va fi substantiala si influentata puternic de frica politicienilor de a lasa in mana romanilor decizia de accedere spre functiile publice. Stiam, inca de atunci, ca PNL si PSD au schimbat filozofia sistemului de vot cu o procedura mixta dar favorabila celor cu sanse mai mici de alegere. Pentru ca redistribuirea, pragurile alternative si proportionalitatea mandatelor nu erau decat forme mascate de intoarcerea la votul pe lista. Acum, ca alegerile au trecut, am si confirmarea. Iata cateva exemple:
Bogdan Olteanu, finul domnului Tariceanu, si-a facut bine calculele. Si nu este un eufemism, cand spun asta. Chiar a calculat matematic cum poate ajunge de pe locul 3 in Parlament, Nefiind o figura indragita si nici macar credibila pentru alegatori, singura optiune era sa caute un colegiu mic din care sa adune mai multe voturi decat media circumscriptiei in care a candidat. L-a gasit intr-un sector din Bucuresti unde primii doi contracandidati l-au surclasat, dar degeaba; acestia vor ramane acasa. Domnul Olteanu vine in fata lor deoarece PNL are prin algoritm dreptul sa obtina un mandat din colegiile unde nimeni nu a atins 50 la suta +1. Singura grija a domnului Olteanu era sa obtina procentual mai mult decat media de 15 la suta a liberalilor care au candidat in Bucuresti. Si asta n-a fost o problema. La fel stau lucrurile si pentru multi alti liberali: Crin Antonescu, Ludovic Orban, Cristian Topescu, etc. Ei n-au obtinut nici macar primul loc in colegiul lor dar vor fi in Parlament fiindca redistribuirea le da, la gramada, acest drept. Va mira ca PNL a ajuns sa decida viitorul Guvern? Acest partid care obtine mandate doar la redistribuire si numai pe votul pe lista? Daca va mirati, nu uitati cine a stabilit algoritmul de redistribuire, cine a trasat colegiile si cine a organizat alegerile.
Alt caz interesant:
Norica Nicolai si Doru Ioan Taracila. Ambii si-au impartit circumscriptia din Calarasi in doua colegii. Era un non-combat in care le trebuiau doi "iepuri". Fiecare si-a trimis un candidat, fara sanse teoretice, in speranta intemeiata ca vor obtine mai multe voturi decat ei. Dar ghinion! Unul dintre outsideri l-a depasit pe domnul Taracila si, la redistribuire, a castigat mandatul de senator pentru PNL. Norica Nicolai a avut cele mai multe voturi in colegiul sau dar a pierdut fiindca nu a atins aceeasi medie locala care i-a salvat pe colegii sai din Bucuresti. Asadar, cei doi grei ai politicii si-au facut calculele dar le-au gresit. A intervenit o defectiune neprevazuta. Iepurele a terminat cursa primul fiindca nimeni nu a fost atent la el.
Iata doua situatii care confirma teoria mea. Avem un fel de vot pentru persoane dar cine stie sa calculeze bine poate sta linistit inca dinainte de a se inscrie pe listele electorale.

duminică, noiembrie 30, 2008

Votul tau, alegerea lor

Urasc sa am dreptate! Noroc ca astfel de previziuni nu sunt in fiecare zi ca altfel, m-as intoxica de atata clarviziune! Nu m-am dus la vot pentru ca intuiam scorurile electorale inainte de alegeri. Sigur, nu le stiam cu precizie dar diferentele si ordinea imi erau cunoscute. De ce n-am votat? Pentru ca nu vreau sa ajut pe nimeni sa uite cine i-a adus servicii o data la patru ani si fiindca nu tine de votul meu sau al celorlati ce va urma. Am spus-o de la bun inceput. Romania nu este tara partidului castigator, ci al aliantei de partide cu majoritate declarata. Cine detine 50 la suta + 1, poate face orice dupa alegeri. Degeaba ai 45 la suta daca urmatorii clasati au mai mult decat tine. Si atunci ce au votat romanii? Pai, doar niste nume care, in cel mai bun caz, vor avea un loc caldut de unde isi pot aranja jocurile, individual sau in grup. Cine este favorizat in urma acestor alegeri? Grupul de negociere din interiorul celui mai slab partid. Adica liberalii. Si atunci ce as fi votat? Un om care ajungea in Parlament si care era in cel mai bun caz in grupul de negociere. Dar cum la mine asa ceva nu exista in colegiu, ce castigam prin vot? O iluzie. Niciunul dintre partide nu mi-ar fi adus, daca le-as fi votat, speranta ca ma vor reprezenta. Ele vor servi interesele conjuncturale ale liderilor lor. Pe acestia insa nu i-am votat fiindca au fugit prin alte zari. Acolo unde nimeni nu-i deranjeaza si toata lumea se lauda cu ei. Ca doar sunt veniti de la Bucuresti si ne mandrim cu ei, nu-i asa! Asadar, mai bine ca n-am fost la vot. Vor urma saptamani bune de aranjamente de culise iar, in final, vom descoperi ca noi am votat una si ei au ales alta!

sâmbătă, noiembrie 29, 2008

Psychedelic freakout


Ei sunt Crazy P***S. Cine iese sambata seara in club si vrea sa asculte cea mai tare muzica din lume, poate sa faca un drum pana in Manchester, aici:



Aromabar - 13th Movement



Aromabar - Kicks



Aromabar - Turnaway



Aromabar - Give it up



Aromabar - There's a better place



Aromabar - You are we

Pedeapsa pentru nesimtiti

Toata lumea se pricepe la sofat. Sau, ma rog, aproape toata... Cu traficul asta prin Romania am, insa, o problema. Am senzatia ca nimeni nu vrea sa respecte regulile. Foarte bine, imi zic!, aia carora nu le pasa de lege vor da cu masina de pereti sau ajung la spital. Dar mai este o categorie enervanta. Grupul femeilor inconstiente si al barbatilor nesimiti. Pe astia nu-i pot vedea nici la spital si nici suferind dupa masina lor lovita. Dezolant sa nu existe si pentru ei o pedeapsa, nu? Ei bine, este una, chiar daca nu se va realiza prea usor. Ce-ar fi sa-i vezi cum isi "varsa" matele intr-o masina pe scaunul pasagerului din fata. Le-ar pieri cheful de condus, nu? Urmariti filmuletul pana la sfarsit si veti intelege ce vreau sa zic. La volan, este un pilot de formula 1 - Ricardo Patrese si sotia, care fac cateva ture de circuit cu o masina de oras. Va garantez ca sentimentul este real. L-am experimentat si eu acum 18 ani pe circuitul de la Nurburgring din Germania. Nu mi-am revenit cinci minute dupa ce m-am oprit. Ce ziceti merita sa-i pedepsim sau nu este suficient?

miercuri, noiembrie 26, 2008

Invata sa spui nu...

In 2004, cu ceva timp inainte de alegerile generale din Romania, am citit un text al Soniei Gandhi, sotia fostului prim-ministru indian Rajiv Gandhi si nora celebrei Indira Gandhi (ambii asasinati de extremisti). Momentul in care am avut ocazia sa-i citesc mesajul prin care renunta la postul de prim-ministru avea o mare incarcatura morala pentru mine. In Romania, un fost prim-ministru urma sa devina presedinte. Brusc, textul Soniei Gandhi mi-a deschis mintea si m-a facut sa cred ca soarta celui care urma sa devina presedinte ii va fi potrivnica. Cuvintele acelea m-au facut sa cred ca fiecare isi merita soarta si numai puterea interioara si modestia te pot feri de stigmatul decontului pentru faptele rele facute anterior. Politicienii romani nu inteleg si nu vor putea niciodata sa inteleaga (generatiile tarate sau din vremurile comuniste) ce inseamna sa te dedici celor pe care-i reprezinti. De aceea, toti cei care se lauda pe la televizor ca vor ajunge sa conduca Romania dupa 30 noiembrie, ar trebui sa invete sa spuna NU. Pentru ei, aceasta femeie considerata printre cele mai influente din toata lumea, le-a lasat mostenire un argument pe care ar trebui sa-l foloseasca cel putin o data in viata. Ei si toti cei care aspira la varful puterii. Abia atunci vor sti ca au trecut prin purgatoriu si ca sunt apti sa devina oameni de stat si nu doar lideri de duzina.

Friends,


Throughout these past six years that I have been in politics, one thing has been clear to me. And that is, as I have often stated, that the post of prime minister is not my aim.

I was always certain that if ever I found myself in the position that I am in today, I would follow my own inner voice. Today, that voice tells me I must humbly decline this post.

You have unanimously elected me your leader, in doing so, you have reposed your faith in me. It is this faith that has placed me under tremendous pressure to reconsider my decision. Yet, I must abide by the principles which have guided me all along.

Power in itself has never attracted me, nor has position been my goal.

My aim has always been to defend the secular foundation of our nation and the poor of our country .......


Sonia a refuzat sa intre in politica, in ciuda apartenentei sale la marea familie Gandhi. Abia in 1997, a acceptat sa preia presedintia partidului Congresului desi este nascuta din parinti italieni si in religia romano-catolica. A ajuns sa obtina nominalizarea pentru functia de prim-ministru dar a refuzat-o din motivele pe care le-ati citit.

marți, noiembrie 25, 2008

Despre HPV

Nu-mi sta in obicei sa fac promovare la emisiuni dar exista un motiv special pentru o derogare de la acest principiu. In aceasta seara, la Ora de stiri, se va dezbate oportunitatea vaccinarii impotriva infectiei cu HPV - virusul papilloma uman (cel care se presupune ca previne aparitia cancerului de col uterin). 60 la suta din parintii fetelor apte sa fie vaccinate au refuzat administrarea acestuia. Invitatii vor aduce dovezi stiintifice ale riscurilor ce apar in urma administrarii vaccinului. M-am implicat in aceasta controversa de ceva timp si simt ca este cazul ca oamenii interesati sa afle si adevarul mai putin cunoscut sau ascuns cu grija dupa cuvinte frumoase.

Lumea vazuta de blonde

Stiu ca blondele sunt la fel ca oricare alta femeie. Si cu toate astea exista unele diferente... De exemplu, blonda din clip. Care se face de ras dar are un mare avantaj: este plina de noroc. Priviti-o pana la sfarsit si veti intelege de ce i se potriveste expresia: prost sa fii, noroc sa ai!



concurs de blonde

luni, noiembrie 24, 2008

Timpurile noastre

De ce sa mergi pana in Orient pentru un salt inapoi in timp? Romania nu este si ea o tara care isi conserva memoria?
Toamna in Vrancea, astfel as putea denumi imaginea idilica din fotografiile obtinute de la o prietena. Cel mai mult imi place prima poza. Este un amalgam straniu de interferenta a trei generatii tehnologice. Toate pierdute in timp, dar actuale in mintea noastra pentru ca, inca le ma gasim in multe din localitatile Romaniei rurale.


duminică, noiembrie 23, 2008

Romania fermecatoare

Spectacolul jenant numit campanie electorala se apropie de sfarsit. N-am platit bilete si nici n-am vrut sa merg in sala. Dar mi-au venit saltimbancii acasa sau pe unde m-am plimbat. I-as fi evitat cu mare placere si uneori cu suturi in partea dorsala, dar nu puteam. Ma invart in metropola sau in cele mai retrase locuri din tara asta si tot despre rosii, portocalii si galbeni aud. Dar, daca la Bucuresti ii vad in costumul elegant si camasa apretata, la mare departare de aglomeratiile urbane, aceeasi indivizi sau altii de teapa lor apar zambitori, cu haine lejere; o camasa descheiata, un anchior frivol, o tunica strident colorata, samd. Bannerele mici sau mari, panourile imense ii infatiseaza pe rosii sau pe "acolitii" lor: ciobanii, fermierii, vacile. Pe portocalii ii vezi mai sobri sau cu V-ul victorios in mainile unor anonimi. Iar galbenii, dragutii de ei, sunt toti la fel doar fetele li se schimba de la un colegiu la altul. Ah, nu, este unul original: le promite alegatorilor, din kilometru in kilometru, ca acasa doarme si la Parlament munceste. Bine ca ne spune atat de des ca, altfel, gandeam opusul!

Caracteristic pentru toti candidatii este felul in care pozeaza pentru oamenii de la tara. Si, mai ales, cum se "socializeaza" cu electoratul. Unul, timis de Portocala Imparat, a venit la caminul cultural cu trei sticle: de apa minerala, de apa din fantana si de lapte. Facea comparatia cu preturile de la magazin si le promitea taranilor ca votul lor il va duce acolo unde poate schimba aceasta stare de fapt. Altul s-a trezit ca este securist tocmai in campanie. La cea din primavara dar efectele dezastrului de atunci se simt si acum. Candidatii care i-au preluat acum stafeta sunt lipsiti de sansa din cauza secretelor din tinerete ale colegului, iesite la iveala la momentul oportun. Si ca sa vezi, disperati ca lumea i-a scos de la inima, candidatii lui Rosu Imparat arunca in stanga si in dreapta basculante cu pietris. Cica n-are rost sa se mai incurce cu promisiuni si pomeni electorale banale (bautura, carne, peste si altele de-ale gurii). Altul, supus al Imparatului Galben, le spune alegatorilor sa-l voteze pe el ca sa-i scape de imbuibatii care de prea mult timp stau in Parlament. Lumea l-a intrebat daca a uitat ce a facut pana acum (era la al patrulea mandat de deputat!). Pana sa gaseasca raspunsul, l-au dat pe usa afara si s-a facut nevazut.

Si acum, morala: ce pacat ca nu suntem o Romanie rurala cand vin alegerile! Este fermecator si sanatos sa vezi o campanie electorala prin comunele si satele patriei. Acolo gasesti ce ne lipseste multora dintre noi, orasenii: spiritul civic, curatenia interioara, pedeapsa fara crutare. Nu sunt peste tot la fel, desigur. Au si taranii uscaturile lor sau sarantocii satului. Dar acestia nu vor fi niciodata majoritari. Pe cand la oras, unde grangurii mint, se ascund, se fandosesc, se fardeaza in studio si se schimonosesc in oglinda dupa o baie de multime, alegatorul a uitat demult sa-i sanctioneze, sa-i traga de maneca, sa-i rusineze pentru ce nu fac sau n-au facut la vremea potrivita.

sâmbătă, noiembrie 22, 2008

Nostalgii burgheze (2)



Aromabar - Una Musica Brutal




Aromabar - Santa Maria (Del Buen Ayre)




Aromabar - Vuelvo Al Sur

vineri, noiembrie 21, 2008

Nostalgii burgheze(1)

M-a cuprins nostalgia dupa vremurile de altadata, din povestirile bunicilor si matusilor mele. S-a intamplat dupa ce m-am intalnit cu amici vechi care impartasesc aceleasi experiente si amintiri cu ale mele. Pentru ca nu mai am memoria atat de buna sa descriu in cuvinte, am gasit o alta forma, mult mai subtila pentru a ma exprima. Auditie placuta, in acest weekend!




Aromabar - Queremos Paz



Aromabar - Epoca

joi, noiembrie 20, 2008

Pacalici si pacaliti

Cand pretul petrolului a luat-o razna si a ajuns la valori de neinteles, asistam cu uimire la spirala vertiginoasa a sumpirii benzinei la pompa. Asta se intampla la inceputul anului. "Lumea buna" din mediul economic vorbea de resurse imputinate si de consumul urias al unor tari. Prin vara au inceput sa apara necazuri la cateva banci de investitii americane. Si pe cat de repede se rostogoleau vestile proaste despre ele, pe atat de usor pretul barilului se topea, ajungand azi la un nivel nemaintalnit. Deci, "cineva" a vrut sa ne umfle factura si nu i-a reusit, in speranta ca va putea arunca toate costurile smecheriilor ratate in carca petrolului foarte scump.

Suspectul numarul unu in aceasta urzeala la nivel inalt nu poate fi decat complexul financiar american, putred pe dinauntru din cauza bancherilor verosi dornici sa imprumute pe toata lumea si sa speculeze tot ce era de speculat. N-au putut ascunde mizeria din propria casa si s-au dat de gol. Cum tot ce era legat de bani trecea pe la ei, nimeni nu a fost crutat de criza. Mai putin acele tari ca Romania care erau neatractive pentru jocuri pe picior mare. Oligarhii rusi, de exemplu, plin de bani si cu resursele energetice in mana au fost clienti valorosi si mai nou, looseri grandiosi.

Asa am inteles la ce se gandeau conducatorii Romaniei cand spuneau sa nu ne facem griji. Nu eram racordati la malversatiunile granzilor. Dintr-o data insa, incep sa fie dati oamenii afara de la munca, multe companii straine isi inchid portile cu viteza luminii, iar colosii care produc masini sau otel isi opresc activitatea. Este momentul in care aceeasi conducatori fac planuri de criza si arunca pe piata tot felul de paleative fara sa intelegem care este rostul lor.

Se suspenda o taxa de poluare dar numai la masinile noi. Adica alea vechi trebuie starpite, in timp ce, alea noi trebuie ajutate. Pai, nu polueaza amandoua? Si cum sunt ajutati producatorii interni (de fapt, unicul) cand 80 la suta din productie se duce in alte tari? Favoarea nu le e de niciun folos, insa exista si prieteni multumiti cu acest ajutor de stat discriminatoriu: importatorii de masini.

Cine cumpara o locuinta are o reducere de 5 la suta la TVA dar s-a gandit Guvernul cine are curaj si un salariu suficient sa mearga la banca sa ia un imprumut? In schimb, bancile apeleaza la mila statului ca sa-i jupoaie pe clientii fraieri. Halal economie de piata si competitie cand ii ceri Bancii centrale sa inchida ochii la provizioane (rezervele de lichiditati obligatorii) si, in paralel, iti taxezi clientii cu dobanzi duble si comisioane aberante. Suntem unica tara europeana unde exista comision pe orice, inclusiv daca iti muti banii dintr-un cont intr-altul, in timp ce platesti comision de administrare.

Singura masura buna in noianul de promisiuni fara acoperire este ca BNR a pierdut brusc monopolul controlului asupra bancilor. O Autoritate de protectie a consumatorului a fost investita cu puterea de a sanctiona orice abuz al bancilor, singurele entitati private din lume care, in numele secretului bancar, sunt mai presus de lege. Toate acestea fiind spuse, uimirea mea a crescut si mai tare cand un amic de-al meu, printre cei mai buni analisti economici din Romania, imi spune ca intr-o luna Guvernul s-a imprumutat cu 700 de milioane de euro, pe o perioada atat de scurta incat se intelege ca a ramas fara bani in vistierie. Nu ma mir ca Guvernul a omis sa ne anunte ce face in numele nostru dar ma minunez cum nimeni nu remarca paradoxul: Guvernul este marinimos cu banii din viitor si strans cu usa, cu banii din prezent. Daca ne mint in fata, ce se intampla din ianuarie 2009, cand vom afla adevarul?

miercuri, noiembrie 19, 2008

Cina pentru doi



Nu-mi plac ursii. Deloc. Nici mici, nici mari. Sunt deosebit de impunatori dar mi se par urati si lipsiti de atractie. Am insa o placere sa le descopar carnea in diferite feluri de mancare vanatoreasca. In schimb, ii ador pe cei aflati pe lista speciilor protejate: panda sau koala. Dar cum suntem in Romania si tot ce puteam vedea in viata reala sunt brunii carpatini, m-am gandit ca pot socializa cu ei. Macar prin poze... Ce reactie sa am daca dau peste unul ca asta, la munte? Sa-i fac cu mana, sa-l ignor sau sa ma asez la masa alaturi de el?

marți, noiembrie 18, 2008

Urme de civilizatie


Ar putea fi drumul nostru catre o viata mai buna sau familia lui Barack Obama spre Washington sau o reclama la posta rapida dintr-o tara africana. Dar nu e asa. E doar una dintre imaginile saraciei extreme pe care niciunul dintre noi n-o vom simti...

duminică, noiembrie 16, 2008

Nouveau Flamenco




Aromabar - Snakecharmer



Aromabar - Heart Still Beating 2 the Night



Aromabar - Agua Fria (Cold water)



Aromabar - Ten Piedad de Mi

sâmbătă, noiembrie 15, 2008

33, (cod) rosu

Ma gandesc la numarul 33. Impulsul mi l-a dat Mana prin articolul sau despre niste prieteni care-si serbeaza ziua de nastere. Pentru mine, cifra a avut doua semnificatii vechi si una mai noua: o procedura medicala empirica, o bariera in calea vietii si numarul norocos la ruleta. Cand eram mai mic, de cate ori imi verificau respiratia cu stetoscopul, doctorii ma puneau sa spun 33. Ma contraria mereu aceasta solicitare imperativa fiindca, la fel de bine, as fi putut zice 99. Nici acum nu stiu la ce folosea acel numar rostit in contextul respectiv.

Celalalt numar devenise fatidic. De pe la 20 de ani am simtit ca varsta de 33 de ani va fi un moment tragic pentru mine. Mi s-a insinuat in minte si am inceput sa traiesc cu gandul ca fiecare an care se duce ma apropie inexorabil de sfarsit. N-am avut nicio explicatie de-a lungul acestei perioade pentru convingerea care mi-a cuprins mintea. Mai bine de un deceniu, m-am pregatit sa ajung la sfarsit. N-am simtit nicio clipa disperarea. E drept ca ma consolam cu Apocalipsa, "programata" cam in aceasi perioada! Prezicerile lui Nostradamus si apoi isteria ultimilor ani ne atentionau ca trecerea in noul mileniu va fi si sfarsitul lumii. Eu, insa, n-am pus niciodata pret pe literatura de acest gen. Misticismul de tip Dan Brown nu ma emotioneaza prea tare. Uneori, ma distram si construiam, alaturi de autor, utopii si conspiratii dar numai ca exercitii de imaginatie. Timpul a trecut si, imediat dupa atingerea varstei fatidice, m-am dumirit.

Nu era vorba de moarte, ci de evolutie. Nu se termina totul, ci incepea o noua viata. Inutil de spus ca, pana atunci, pe toti prezicatorii si chiromantii ii tratam, in cel mai fericit caz, ca umili cautatori ai unui castig modest. De obicei ma pufnea rasul si ii tratam cu circumspectie cand se lansau in tactici de persuasiune asupra clientului. Pana la 33 de ani, singura legatura cu ghicitul erau matusile mele. Doamnele in cauza perpetuau ritualuri de moda veche ale micii burghezii, cititul in zatul de cafea. Acum insa, la 33 de ani, sarguinta si capcana in care m-au adus niste amici de familie m-a facut sa ajung in fata unui prezicator. Unul dintre aceia, devenit celebru peste cativa ani. Atunci era doar un amarat care isi dezvaluia capacitatile extraordinare numai anumitor persoane.

La un moment dat, m-a pus sa scriu un paragraf, apoi a luat biletelul si a inceput sa scrijeleasca foaia cu pixul, intr-o ortografie complet necunoscuta. L-am privit curios ce face. Dupa cateva minute a inceput sa astearna, sub textul indescifrabil, propozitii scurte care contineau viitorul meu si conexiunile acestuia cu prezentul. Descopeream ca o femeie ma doreste, un barbat imi vrea raul, cariera mea se va transforma exponential si multe altele de genul acesta. Cum previziunile nu aveau termen si nici constanta in timp, mi-a spus sa pastrez biletelul si sa verific confirmarea vorbelor sale in viitor. Anii au trecut, biletelul a ramas uitat intr-un colt. Cand, rareori, un amic imi vorbea despre prezicatori, imi aduceam aminte de biletel. Verificam textul si de fiecare data nimic nu se potrivea. Mi-am pierdut increderea in el si de curand l-am aruncat. Trecuse prea mult timp ca sa mai cred in schimbarile clarvazatorului. Eram si influentat de diferentele colosale intre evolutia pozitiva pe care o vazuse el si realitatea negativa in care traiam. Acum, insa, imi pare rau ca l-am distrus pentru ca memoria imi spune ca unele lucruri incep sa se confirme...

vineri, noiembrie 14, 2008

miercuri, noiembrie 12, 2008

Intre viata si moarte

M-am gandit mult daca sa scriu despre dreptul la moarte ca alegere opusa dreptului la viata. Stiu ca este un subiect sensibil si ca voi provoca reactii adverse. Dar, pana la urma, fiecare e liber sa spuna ce gandeste. Iar eu nu fac altceva decat sa pun o problema si sa-mi exprim o parere.

Am vazut-o pe acea fetita de 13 ani, din Marea Britanie - Hannah Jones, care isi doreste sa moara pentru ca sufera prea mult de pe urma unei boli incurabile. Suferinta fizica este la fel si pentru copii si pentru adulti. Ea a fost nevoita sa obtina in instanta dreptul la moarte. Parintii ii sunt alaturi dar mai toata lumea ii acuza ca si-au tradat copilul. Sunt ei oare vinovati? Daca am reflecta mai mult la ceea ce este cu adevarat in interesul nostru sau al celor dragi si mai putin in interesul moralei crestine, poate ca am avea un raspuns. Eu asa am gandit cand am fost pus in fata acestei situatii, acum doi ani, cu mama mea.

In Romania, va fi introdus candva, nu foarte tarziu, acordul prezumat pentru prelevarea de organe. Cine nu anunta ca refuza sa-si doneze organele este considerat automat un posibil donator, cand moare. Specialistii in etica medicala si biserica nu vor sa auda de aceasta posibilitate. Alti medici practicieni si juristii spun ca astfel sunt salvate alte vieti si ca, mai mult, se incalca dreptul individului la demnitate. La fel spun insa si ceilalti! Fiecare vede individul din alta perspectiva. Unii cred ca demnitatea acestuia este sa traiasca pana la capat, altii ca demnitatea este refuzul de a suferi pana la moarte.

Asa am aflat ca eutanasia pasiva este permisa iar cea asistata, nu. Adica, legile nu te pedepsesc daca esti martorul sfarsitului unei fiinte cat timp nu ai vreo interventie in decizia luata. Daca as fi convins ca progresul stiintelor medicale mi-ar salva viata sau macar mi-ar prelungi-o suficient de mult cat sa merite suferinta indurata, as accepta sa lupt. Dar daca moartea vine si nu o poti opri? Sa accepti chinul nesfarsit si tragedia celor din jur doar ca sa supravietuiesti fara rost? Sunt de acord ca fiecare dintre noi sa-si anunte dorinta de a-si dona organele dupa moarte dar sunt impotriva restrangerii dreptului la decizie privata. De aceea, nu-i condamn pe parintii lui Hannah si prefer un chin de scurta durata unei vieti plina de chinuri.

PolitiCA CA divertisment

Sunt convins ca va enerveaza acea cacofonie din titlu. Si pe mine, dar nu va imaginati de ce! Nu acuratetea gramaticala ma zgarie la ureche, ci penibilul situatiei pe care o traiesc. Cacofoniile inseamna o succesiune de sunete care te deranjeaza. Dar pot fi, la fel de bine, stari sau idei. Daca ati auzi ca emisiunile electorale dintr-o televiziune sunt coordonate si "produse" de ilustri expirati ai departamentelor de divertisment mi-ati intelege lehamitea. Nu este doar o figura de stil, ci pura realitate! Cum adica, niste "aerieni" intr-ale jurnalismului de televiziune si "pafaristi" intr-ale campaniei electorale sa aiba painea si cutitul in informarea electoratului? Sa-i auzi sau, mai rau, sa le urmezi aberatiile debitate in casca sau in discutiile cu invitatii-candidati este, de-a dreptul, prostitutie intelectuala!

Pentru mine, asa ceva este ultima frontiera a mizeriei profesionale si cu atat mai mult a respectului fata de public. Nu e de mirare cat s-a degradat misiunea unui post de televiziune care isi permite sa lase la aprecierea infantila a acestor nulitati sarcina complexa a conducerii dezbaterilor intr-o campanie care formeaza atitudini si intareste spiritul civic! Daca pot intelege ca partidele isi trimit candidatii pe care ii vor in emisiuni, nu pot accepta ca o televiziune sa-si bata joc de publicul sau.

Si fiindca veni vorba de partide, as vrea sa le aduc putina "lumina" si celor care se intreaba cum ajung sa fie vazuti la televizor. In ultimele doua saptamani, am primit nenumarate intrebari si solicitari sa-i lamuresc pe unii candidati ce trebuie sa faca, astfel incat, sa obtina timp de emisie la un post de televiziune. Toti erau dispusi sa plateasca, dar i-am refuzat politicos din doua motive: mai intai pentru ca este ilegal si apoi fiindca mai am un dram de bun simt pe care majoritatea celor din jur l-au pierdut demult!

Iata cateva sfaturi gratuite:

1. Feriti-va de consultantii politici "manelisti". Daca mai puteti, mergeti in campanie cu propria minte si cheltuiti-va banii singuri. Oricum veti obtine acelasi rezultat.

2. Nu asteptati sa fiti chemat de vreo televiziune. Sefii partidelor au stabilit spatiile de emisie prin negocieri si au decizia exclusiva asupra numelor care au dreptul sa apara.

3. Daca vreti sa platiti ca sa apareti la televizor, cereti directorului de campanie electorala sa va inscrie pe lista de asteptare iar daca va refuza, cumparati singuri spatiu in sectiunea de clipuri electorale.

4. Evitati emisiunile electorale care au mai putin de un punct de rating audienta pe medie. Nu faceti decat sa va pierdeti timpul si banii pentru ca nici macar publicul care ar trebui sa va voteze nu este in fata televizorului.

5. Alegeti acele emisiuni in care sunt candidati de prim rang. Partidele au programat dezbaterile intre anumiti candidati de un calibru superior si i-au exclus pe outsideri ca sa nu aiba sansa sa intre in concurenta.

6. Salvati bani importanti din buget daca aplicati tacticile de marketing politic, de tipul door-to-door. Cumparati, daca mai aveti cum, spatii de panotaj, videoscreen-uri in intersectiile principale din colegiul unde candidati, plimbati-va in locurile aglomerate cu un lider de marca al partidului.

7. Aflati daca adversarul are pregatita o campanie de mituire a electoratului. In acest caz, aveti o singura solutie ca sa-l invingeti. Nu v-o spun, decideti singur daca sunteti in stare.


Succes! Sper ca sunteti constienti ca jocurile sunt facute!

luni, noiembrie 10, 2008

Turkish delight

O cafea primita de la un anonim. Merita sa incep saptamana cu asa ceva, nu?



Aromabar - Deeper in Love



Aromabar - Let's Push It



Aromabar - Our Love Nest



Aromabar - M.U.S.I.C.



Aromabar - Amame



Aromabar - Be There For You



Aromabar - Always Be Your Lady



Aromabar - Desire

duminică, noiembrie 09, 2008

Pierduti pe planeta

Cine ma pune sa citesc presa de weekend? Uite ce aflu de prin lume: cercetatorii au descoperit ca numarul de nou nascuti de sex masculin este in declin, in timp ce, al celor de sex feminin, este in crestere, in special in statele puternic industrializate. Chiar daca este realizat pe un grup mic de populatie, relevanta studiului este suficienta pentru a deveni un fenomen. Desi legatura dintre poluare si reproducere nu a fost inca ferm stabilita, exista tot mai multe dovezi privind influenta expunerii la anumite toxine si proportia sexelor la nou nascuti. Chimicalele cu efecte nocive asupra glandelor endocrine au un efect mult mai mare asupra barbatilor decat asupra femeilor si asa se explica de ce ne imputinam.

O alta veste ma tulbura in acceasi masura: barbatii sunt mai priceputi decat femeile in descoperirea infidelitatii dar si in masura mai mare ajung sa fie paranoici din acest motiv. Barbatii detin suprematia si la inselat si la descoperirea infidelitatii. Circa 29% dintre cei chestionati au recunoscut ca si-au inselat partenerele cel putin o data. 18,5 % dintre femei au marturisit ca ar fi avut relatii cu alti barbati decat iubitii lor.

Asadar traim vremuri grele si controversate. Suntem tot mai putini. Sunt voci care sustin ca ne vom transforma, vom deveni hibrizi fiindca oricum ne tragem din cromozomul ala deviant al femeii. Ori vom fi o specie pe cale de disparitie, ori vom gasi o modalitate sa ne adaptam. Cat priveste flerul masculin si aici este o constatare amara. Simtim mai bine decat partenerele rata de esec dar gresim mai mult. Asta nu poate fi explicat decat prin doua variante: fie dansele mint cand sunt intrebate, fie este normal cultural ca dansele sa admita apriori ca suntem supusi greselii.

Savannah beach club




Aromabar - Gor Beni



Aromabar - Melange Electrique



Aromabar - Star Najengo



Aromabar - Urban Woman



Aromabar - No Me Digas Nada



Aromabar - First Icon (Afterlife Rmx)

vineri, noiembrie 07, 2008

Timp de voie

Atentie, acestea sunt clipuri interzise pentru difuzare nationala!

joi, noiembrie 06, 2008

Scrantiti de mici

V-ati imaginat vreodata ca un clip de amatori poate sa va determine sa credeti ca vedeti un trucaj? Sa va spuneti care este catch-ul si sa nu acceptati realitatea? Urmariti cu atentie acest clip, asta daca va puteti reprima revolta!




1. Parintele il tine foarte bine de manute, totusi fara sa-l stranga, deci nu-i face nimic rau la manute 2. In caz ca aveti probleme cu vederea, miscarile sunt foarte fluide si pot observa ca cei oripilati de acest filmulet sunt varza la fizica rau de tot. Stiti ce inseamna inertie? Cred ca mai mult ii dauneaza o frana brusca in masina, decat ceea ce face taticul aici. 3. Majoritatea copiilor romani au probleme comportamentale din cauza unor parinti speriati de bombe, care sunt obsedati de siguranta copilului si in loc sa se joace cu ei, tipa isteric cand acesta din plictiseala se suie pe mobila, sau umbla la ceva "periculos". 4. Copilul asta nu pare deloc ametit, pare foarte fericit, umplut de endorfine. Ceea ce este foarte bine pentru el. 5. Eu cred ca voi sunteti cei cu probleme grave, nu acest tatic, care prin "gimnastica" pe care i-o face baietelului ii stimuleaza si circulatia sangvina, nu numai secretia de endorfine. 6. Imi doresc din tot sufletul ca voi sa nu faceti vreodata copii. Sunt convinsa ca ai vostri vor ajunge niste frustrati veritabili din cauza voastra.

Daca va intrebati cine spune asta, ei bine, se pare ca mama copilului! Desi ma consider un parinte cu picioarele pe pamant, acest individ m-a oripilat si-mi pun intrebarea daca este sanatos la minte. O ancheta a Protectiei copilului nu i-ar strica deloc acestei familii! Dar oare stie cineva daca "argumentele" acestor parinti au vreo legatura cu realitatea? Faceti un efort si vedeti finalul...

miercuri, noiembrie 05, 2008

Apostolul schimbarii


Cea mai influenta "religie" a lumii si-a desemnat urmatorul apostol. Supranumita o religie, doctrina drepturilor omului, incluzand aici discriminarea pozitiva si promovarea minoritatilor, si-a desavarsit menirea: alegerea celui mai puternic om de pe planeta in persoana unui presedinte american. Profanii jubileaza si se extaziaza, precum masele nestiutoare in antichitate. A venit unul din popor, un underdog, cum ii spun americanii celui cu sansa a doua. Valurile de extaz, din America pana in Orient se revarsa in fata televizoarelor. Revolutia evanghelica se petrece in fata ochilor nostri. Cine isi mai permite acum sa spuna ca democratia in forma ei frusta ( alegerea populara a liderului) nu exista? Obama, ca presedinte de culoare, este produsul unor forte nebanuite care si-au dat concursul sa distruga mituri si sa reinventeze teorii in dizgratie. El este alesul schimbarii dar nu pentru oameni, ci pentru mintile lor. Nu vor trai mai bine nici americanii nici europenii cu noul sef de la Casa Alba. Ba din contra, vor reveni la polarizarea excesiva din timpul lui Clinton si mai cu seama la instabilitatea previzibila a unitatii nationale din interiorul granitelor nationale. Si totusi, paradoxal, e mai putin important daca Obama va redistribui povara fiscalitatii si va retrage trupele din Irak. El NU poate si NU va fi lasat sa rastoarne establishmentul american! Ce poate face cu adevarat si pentru asta a fost cel Ales, este sa demonstreze o teorie ca fiind valabila si in practica: poti ajunge la putere, ca minoritate. Dar odata cu aceasta "misiune", el trage o linie si obliga propovaduitorii "religiei" la adaptarea ei. Cum va arata o democratie liberala si consolidata cand minoritatea poate decide asupra majoritatii? Este primul experiment care se petrece in aceasta lume. De el va depinde suprematia acestei "religii" sau discreditarea ei. Asadar, o noua forma de democratie apare la orizont! Neoconservatorii si-au pierdut resursele si gloria lor a apus. In locul lor, s-a reinventat un alt tip de leadership ale carui baze sunt bine asezate de arhitectii sai: democratia sociala si ascendenta minoritarului in fata majoritarului.

marți, noiembrie 04, 2008

Toleranta nationala

Un eurobarometru european ma uimeste peste masura. Abia un roman din zece s-a simtit discriminat in ultimul an. Mai putin decat in oricare alta tara din Europa civilizata! Cum ar veni, fie suntem exagerat de toleranti, fie suntem incapabili sa discernem formele multiple de discriminare. Eu inclin spre a doua varianta. Este ca si cum am pune semnul egal intre a tolera si a fi tolerant. Aproape zilnic vad sau traiesc un sentiment de devaforizare din partea unui coleg, sef sau necunoscut. Chiar si eu, inconstient, utilizez expresii sau stereotipuri nepotrivite, desi ma consider capabil sa accept orice drept civil cat timp nu intra in conflict cu morala. Am facut putina cercetare si am descoperit ca, pe langa forma directa de discriminare, exista si una indirecta, mult mai raspandita si mai periculoasa. Cum spuneam, sunt convins ca suntem un popor intolerant in structura noastra la care se adauga in proportii diferite o incultura accentuata a libertatilor individuale. De cate ori ati simtit ca o dispozitie aparent neutra, un criteriu sau o practica v-ar putea dezavantaja pe baza originii rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, varstei, genului sau orientarii sexuale? Iar daca credeti ca formele sunt doar cele directe si explicite, ganditi-va ca si victimizarea este interzisa. Aceasta forma subtila apare atunci cand o persoană este tratată dur sau diferit faţă de ceilalţi pentru că a intervenit sau ajutat un alt individ dezavantajat. Si, iata o mostra de discriminare care nu este ce pare a fi:

duminică, noiembrie 02, 2008

Fara titlu

Mi-am facut curaj si dupa un deceniu, sunt pregatit sa infrunt o noua provocare. Sa scriu un scenariu de film. Ori de telenovela sau pur si simplu o nuvela/roman. Muzica celor de la Chicane a fost printre declicurile necesare. Acum zece ani, ascultam albumul lor si mereu imi veneau in minte scenarii de film. Nu conteaza daca vor fi vreodata publicate, nu asta urmaresc. Daca n-ar fi fost si insistenta unor cunoscuti, probabil ca mai trecea un deceniu pana sa ma decid. Am insa nevoie de ajutorul vostru! Mai jos sunt doua clipuri. Fiecare cu o poveste in registru diferit. O drama romantica si un thriller cu mistere. Mi-ar fi util ca voi sa decideti in ce directie s-o apuc. Muzica si parerile voastre imi vor fi de ajutor sa scriu, episod cu episod, povestea. Intriga, personajele si desfasurarea evenimentelor vor fi construite in baza sugestiilor primite. Rezultatul il veti vedea pas cu pas, pe blog.





Aromabar - Low Sun



Aromabar - Autumn Tactics



Aromabar - Don't give up

sâmbătă, noiembrie 01, 2008

O minune de coperta


La cate reviste sunt pe lumea asta si ce vanzari au publicatiile pentru femei, mi se pare normal sa apara una si pentru barbati. Scrisa, evident, de femei. Ce credeti, ar avea succes? Iata macheta la coperta! O sa fie glossy evident!
PS: Pana acum n-am primit nicio comanda, iar publicitarii mi-au inchis telefonul in nas!

vineri, octombrie 31, 2008

Trick or Treat?

Halloween-ul a venit mai devreme la Aromabar! Este normal sa-l sarbatorim pentru ca avem prieteni multi din America. Si altii, care sunt "americanizati". Oxana ne ofera meniul zilei! La care am adaugat "aroma" muzicala!

"Bloody Mary"
3 telini mari (partea verde)
4 1/2 cani suc de rosii
2 lingurite de hrean crema
1 lingurita de ceapa tocata
1 lamaie, zeama
1/2 lingurita Worcestershire sauce (se poate ignora)
3/4 lingurita sare
12 picaturi hot sauce (recommended: Tabasco)sau dupa gust
1 1/2 cani vodka
Telina + 1/4 suc de rosii se face piuree intr-un food processor.
Intr-un alt vas se combina restul ingredientelor, exceptind vodka.
Se toarna sucul de telina si la sfarsit se amesteca cu vodka.



Aromabar - Thriller



Aromabar - Please Don't Go

Smecheri din Romania (2)

Testul s-a incheiat. Am aflat, astfel, ca limbajul grobian si inept este acceptat cu indulgenta de oameni. Nu e condamnabil un individ neinstruit, slobod la gura, fara educatie si plin de bani vorbind in acesti termeni la televizor. Dar mi se pare grav, de neiertat si in cele din urma foarte periculos ce face Mihai Tatulici, cel care isi aroga calitatea de aparator al limbii romane, al valorilor si al generozitatii umane dar sfarseste, lamentabil, prin astfel de exprimari vulgare si mitocanesti... Nu ma preocupa persoana - Mihai Tatulici. Ca el mai sunt destui. Dar pun in ecuatie rolul de formator si de model. Astfel de caractere sunt mai mult decat negative; sunt malefice. Copiii, tinerii, oamenii cu educatie medie le vor asculta si ulterior, legitima in mintea lor. Apoi vor crede ca limbajul de cartier este permis si normal intr-o emisiune tv, culmea!, care pretinde ca apeleaza la simtul civic, la bunatate si intelegere intre semeni. Sunt revoltat ca astfel de figuri au statut de vedeta, sunt impinse sa ne invete ce si cum sa facem. Si, cu toate ca avem un organism de control in audiovizual (CNA), astfel de malversatiuni sunt ignorate. In schimb, sunt vanate greselile involuntare de exprimare ale unor jurnalisti neatenti sau insuficient pregatiti la gramatica. Diferenta uriasa este ca acestia din urma nu sunt modele si nici nu pretind sa fie luati drept guru, in timp ce respectivele personaje pervertesc, cu fiecare ocazie, in numele unei reputatii iluzorii, mintile telespectatorilor creduli.

joi, octombrie 30, 2008

Smecheri din Romania (1)

Haideti sa facem un mic exercitiu de "cunoastere". Sa presupunem ca avem expresiile urmatoare:

Ia aratati mainile!
Am facut astea la greu!
Hopa!
Haideti sa fac un santaj!

Va las pe voi sa alegeti varianta corecta, adica unde, cine si in ce context ar putea folosi, in interval de cateva zeci de secunde, aceste expresii.

1. Gigi Becali intr-o conferinta de presa incendiara cu jurnalistii sportivi.
2. Mihai Tatulici, la Realitatea TV, in timpul unei transmisii live in cadrul campaniei sociale de impadurire a zonelor defrisate.
3. Un interlop bucurestean filmat de Politie dupa prinderea sa, in urma unei actiuni spectaculoase.

Pana la sfarsitul zilei astept parerea voastra. Dupa care voi da si raspunsul, apoi explicatiile de rigoare.

miercuri, octombrie 29, 2008

Ipostazele Eu-lui

Rar ma impresioneaza dialogurile forumistilor pe net. Si aproape niciodata nu-mi pun mintea la contributie, in mod temeinic, in urma acestor discutii. Totusi, iata ca mai apar si miracole! Citesc o ciorovaiala generala cu interventii filozofice suculente. Pornind de la sinuciderea unei actrite coreene in voga (provocata de atacuri anonime pe blogul acesteia) discutia ajunge la identitatea celor care posteaza, scriu sau se exprima in legatura cu un subiect. Si usor-usor topicul aluneca spre sensuri si introspectii profunde. Pana unde sa mergem cu identificarea/autentificarea? Sa enuntam numele si prenumele, plus alte date personale esentiale, atunci cand comunicam?

Cineva zice:
Nu e vorba despre “libertatea de expresie”, ci doar de bunul simţ. Un nesimţit poate fi nesimţit şi cu buletinul în mînă. Sunt pline oraşele de nesimţiţi anonimi. Problema e că automatizarea filtrelor de autentificare “cu buletinul în mînă”, pentru a-ţi exprima o opinie/ calomnie/ zvon/ etc., e tot atît de nocivă precum birocratizarea, iar mai tîrziu, mecanizarea purificării rasiale. Identitatea e un mit. Ceea ce pare a ne defini - în propriii ochi sau în cei ai altora - e doar aparenţă. Dacă nimeni nu e, în realitate, cel ce pare a fi? A fi presupune, spre deosebire de a nu fi, un conflict interior din care fiinţa ta se hrăneşte. Tocmai ceea ce nu părem a fi ne defineşte cu adevărat. Identitatea e o specie de monopol asupra propriei fiinţe, iar eu nu sunt de acord cu asta. Tocmai pentru că sunt, îmi permit să fiu orice şi oricine. Nota bene: nu cineva (anume), ci oricine. Nu în numele meu, desigur. Numele nu mi l-am ales singur, deci nu-i în realitate al meu, metafizic vorbind; nu-mi permit aşadar să-l încarc cu false identităţi. Însă am tot dreptul să fiu un anonim - evident, în numele a ceea ce sunt, iar nu în numele celui care sunt.


Daca vi s-a parut prea incurcat, haideti sa ne lamurim nitel. V-ar placea sa va numiti altfel? V-ati dorit sa purtati ambele nume, asa cum ati simtit ca va reprezinta ele? Sa nu fiti identificabili decat in functie de starea de spirit, timpurile si statusul social prin care treceti? Eu am aceasta dorinta dintotdeauna. Insa, mereu am fost obligat sa ma legitimez, sa fiu conform cu regulile sociale. Si mi-am folosit identitatea, desi in sinea mea, mi-as fi dorit sa fiu liber sa decid cand si cum voi face asta.

Iata ce spun altii despre identitate:

Sunt convins ca anonimitatea (sau "onanimitatea") favorizeaza agresivitatea, calomnia, mitocania. Recursul la nume si prenume (reale, nu inventate!) ar putea corecta - e de sperat - aceasta situatie disfunctionala, in care oricine poate scrie/posta orice despre oricine, dar responsabilitatea e nula…

Anonimatul adevărat nu este totuna cu o formă de camuflaj. Cel care se ascunde nu vrea să pară un nimeni, ci vrea să pară altceva/altcineva, împrumutând identitatea cuiva - de obicei cea a mediului în care se mişcă. Agresivitate fără chip nu există, orice ameninţare luând automat chipul temerilor noastre cele mai profunde, iar acestea au de-a face în primul rând cu felul în care ne definim ca indivizi, deci cu identitatea.

Agresivitatea este întotdeauna intra-specifică, adică e îndreptată împotriva membrilor aceleiaşi specii, recte împotriva celor care se află în competiţie pentru o anumită identitate (care devine astfel o aspiraţie comună, o identitate de grup). Cu cât mai strictă şi mai obligatorie va fi identificarea “cu buletinul”, cu atât mai agresivi vor deveni purtătorii de buletin unii cu alţii. Departe de a le reduce acestora pornirile agresive, asumarea unei identităţi e însuşi mijlocul (sau arma) agresiunii. De aceea, agresivitatea nu va putea fi niciodată redusă prin manevre de control al identităţii. Chiar dimpotrivă, controlând identitatea îi conferim acesteia mai multă legitimitate şi o facem astfel mai puternică.
(Teoria agresivitatii - Konrad Lorenz, laureat al premiului Nobel)

Analizand aceste aspecte trag o concluzie provizorie: fiinta mea are o identitate impusa, una aleasa si o autentificare primita automat. Cum aleg sa le folosesc? Cand imi convine sa fiu recunoscut imi dau numele, cand obtin avantaje din normarea sociala sa ma autentific, iar cand mi-e teama de un pericol sa fiu anonim? Ce dilema...

luni, octombrie 27, 2008

Haznaua notorietatii

La ce ne trebuie o elita? Diana a incercat sa spuna cateva motive in blogul sau. Discutasem, anterior, cu ea despre acest subiect si ma pregateam sa-mi spun parerea dupa ce am citit mai multi autori celebri in domeniu. Cred ca unele explicatii merita o atentie speciala.

Daca in vremurile indepartate, elitele erau apanajul nobililor, acum, ele pot fi ale oricui, inclusiv ale unor indivizi veniti de nicaieri. Mai cu seama, in zilele noastre cand mass-media sunt o putere, membrii elitei notorietatii sunt la putere. Nu cea executiva neaparat, dar cu siguranta cea care influenteaza mintile. Cine este in aceasta elita pe care toti o vedem dar nu o recunoastem? Aceia care nu fac nimic specific, n-au nicio calificare deosebita, nu se remarca prin rezultate palpabile si validate in vreo bransa. Sunt figurile amabile care rad, se prostesc, imita, ne dau sfaturi si plang la comanda.

Sunt orice, dar nu politicieni! Intotdeauna m-au intrigat "curtezane" ca Maria Marinescu sau Raluca Badulescu. Ele sunt exemple perfecte pentru genul: vizibili dar nu stiu de unde sa-i iau. Pentru ca, in realitate nici nu ai de unde! Sunt imaginile de plastilina care iau forma momentului. Si ca ele, sunt foarte multi no name cu pedigree de cantaret, actor de telenovela, creator de moda, vedeta de televiziune. Aceste "meserii" sunt munci sub acoperire. Te folosesti de un "suport" numit bransa si alegi sa te insurubezi prin farmece, bani sau relatii intr-o pozitie utila pentru cartea de vizita. Apoi iti cumperi aparitiile, faci plecaciuni pe la show-uri tv, scoti la masa un producator sau un sef de redactie, provoci un articol de cancan, uiti niste poze prin calculator, inscenezi o intalnire nevinovata, iti suni prietenii sa te invite la mondenitati.

Lista e mult mai lunga iar succesul este garantat cand aplici o varietate de posibilitati. Cu cat ai mai multa perseverenta, cu atat obiectivul este mai bine atins si mai trainic. De ce ar merita insa atentie acesti indivizi? Pentru ca ei impregneaza mintile oamenilor cu nimicuri, cu iluzii si modele de urmat. Apar pe panouri publicitare semidezgoliti, fotografiati in pozitii indecente pe prima pagina a revistelor mondene sau de scandal, fandosindu-se in emisiuni, in timp ce stalcesc nonsalant limba romana. Si raul nu se opreste aici. Au devenit marfa indispensabila pentru politicieni. Sunt gura lor de oxigen. Cand au nevoie de un plus de atentie din partea electoratului, politicienii apeleaza la figurile acestea "triste". Aduc voturi si popularitate, spun dragutii de ei! Si nu gresesc. De aceea veti vedea in curand o campanie electorala in care actorii sunt saltimbanci. Niste amatori veniti la balci sa-i impresioneze pe gura casca. Halal elita mai avem!

duminică, octombrie 26, 2008

Paharul de roze


Un pahar cu roze. Nu conteaza de care. Este un cadou pe care l-am primit si vi-l ofer si voua! Garantez ca este un vin bun care va aeriseste mintile incarcate de probleme.

sâmbătă, octombrie 25, 2008

Strawberry margarita

2 Parti Jose Cuervo Tequila
1 Parte Triple Sec
4 Parti Suc de lime concentrat
200 g Capsuni stoarse
Se amesteca si se toarna intr-un pahar exotic.
$2.50
Cheers!



Aromabar - This Music



Aromabar - Sun Rising Up

vineri, octombrie 24, 2008

Naravul lupilor pribegi

Se facea ca intr-o haita de lupi tineri seful era interesat doar sa serveasca interesele celor rebegiti dar puternici, din afara teritoriului controlat de cei tineri. Venirea sa a fost privita cu neincredere, avand in vedere antecedentele sale. Fusese expulzat de ai lui pentru ca i-a tradat. Era, insa, puternic cu sprijinul rebelilor, cei care i-au asigurat spatele si l-au trimis in noua haita care ramasese fara conducator. A avut nevoie de ajutor din interior. Unul dintre cei mai priceputi lupi tineri i-a dat o mana de ajutor. L-a consiliat cum sa se inteleaga cu restul. Cum sa asigure echilibrul si dominatia in raport cu taberele din interior. I-a spus sa se fereasca de femelele flamande, sau ranite in competitia pentru putere. I-a asigurat spatele acolo unde nu se pricepea. Cand toate acestea au devenit prea multe iar nevoia de legitimare s-a evaporat, lupul pribeag l-a indepartat pe cel tanar. S-a intors la ale lui si s-a lasat inconjurat de clica celor care il laudau de dimineata pana seara. L-a izgonit de langa el pe cel tanar si s-a lasat ademenit de vorbele dulci si minciunile femelelor. Acum traieste cu ele si conduce haita asa cum ii este natura: prin combinatii si dezbinare. Va pati la fel ca ultima data cand a fost aruncat departe de ai lui.

Povestea exprima o situatie reala. Ce ne spune ea?
Ca atunci cand vrei sa schimbi ceva trebuie sa prezinti tuturor, corect, realitatea. Sa ai puterea sa subliniezi succesele si punctele forte ale echipei. Astfel, ii poti motiva pe membrii ei si sa-i mobilizezi pentru producerea schimbarii. Daca nu te folosesti de energia si entuziasmul "receptivilor" si "inovatorilor" scanteia din motor si apoi miscarea acestuia se sting. Sa eviti sa-i pedepsesti pe oamenii care aduc performanta ori au potential, ca si cum sunt incapabili. Invata din greseli si trateaza ca pe o etapa a procesului astfel de incidente. Intelege si asuma-ti ce ai de gand sa faci, astfel incat si cei cu care colaborezi sa poata fi alaturi de tine. Comunica frecvent, constant, individual cu membrii echipei si cere feed-back onest din partea lor.

Mie, sincer, nu-mi mai arde de schimbare! De cate ori am fost chemat sa ma sacrific pentru binele lupului batran am fost aruncat deoparte pentru ca, intre timp, au venit mierosii si lingaii. De cate ori am fost asigurat ca nimeni nu o sa-mi puna bete in roate la ceea ce construim, s-a intamplat exact invers! De cate ori am spus ce este gresit, ce nu merge, ce este periculos, s-a intors impotriva mea inzecit. Cand aduceam argumente eram combatut cu minciuni evidente si atacuri la persoana. Cand ma retrageam pentru o respiratie in plus, eram identificat ca tradator. Si tot asa, orice as fi facut eram vinovatul de serviciu. Am renuntat sa mai particip la schimbare. Acestea nu sunt schimbari adevarate, ci doar acte de preluare a puterii. Si cum puterea se ia si apoi se preda, astept urmatorul la rand!

PS: Abordarile din articol referitoare la diminuarea rezistentei la schimbare sunt predate si aplicate managerilor din intreaga lume. Numai la noi, majoritatea lor conduc dupa alte reguli, si uite unde am ajuns!

miercuri, octombrie 22, 2008

Tupeu de birocrat

Cand nu poti sa mai rabzi, gasesti modalitati extreme sa rezolvi o problema. Asa a facut un coleg de-al meu zilele trecute. Demersul lui era banal, insa s-a izbit de - ceea ce eu numesc - mediabirocratii. Ca sa intelegeti si voi cat de "transparenta" si de "responsabila" este o institutie publica, chemata sa se ocupe de securitatea alimentara a unei tari, cititi schimbul de mesaje de mai jos:

Buna ziua! Ma numesc xxx, producator tv... Va rog sa aveti amabilitatea de a desemna o persoana din cadrul institutiei dvs. pentru a fi prezenta in studio in aceasta seara, de la ora xxx pentru a discuta pe tema unui raport referitor la
monitorizarea alimentelor din UE (mai jos va trimit detalii despre acest document). Datele sunt ingrijoratoare si de aceea, intrebarea cea mai simpla este "ce e de facut?" Se fac analize in piete sau in vami? Printre cele mai infestate produse sunt ...bananele, un fruct care intra in alimentatia curenta a copiilor. Va multumesc!
Cu stima, xxx tel xxx

Ca urmare a adresei dumneavoastra inregistrat cu numar ISPB 7645/16.10.2008 va rugam sa va adresati Biroului de Presa MSP. De asemenea, va informam ca pentru astfel de solicitari dorim sa ne anuntati cu cel putin 24 h inainte pentru a putea face demersurile necesare unui raspuns in timp util. Va multumesc, Cu stima Director General Dr. Bogdan Constantin Stolica
To: Sent: Thursday, October 16, 2008 4:36 PM
Subject: Re: rugaminte....

Subject: Re: rugaminte.... To: directie

Va salut domnule Director General! Ca urmare a adresei cu numar ISPB 7645/16.10.2008 mi-am iesit din minti. In primul rand, va multumesc pentru lectia de jurnalism, dar nu stiu daca dvs. va plac stirile mai vechi de 24 de ore. Cum ar fi sa solicit din timp Loteriei Romane numerele castigatoare la extragerea de duminica? Evident ca, m-am adresat MSP care m-a indrumat catre ISP si ISPB. Solicitam informatii de interes public pe care institutia dvs. le gestioneaza, sau cel putin asa vreau sa cred. Conform Constitutiei, cap II, art 30 si 31 sunteti obligat sa furnizati astfel de informatii, bineinteles daca le detineti. Colegii dvs de la ISP se pare ca le aveau de vreme ce au binevoit sa colaboreze la realizarea acestui material. Sunt convins ca
si ISPB a facut numeroase controale in piete pentru depistarea alimentelor care contin pesticide si, prin prezenta, va rugam sa ne comunicati si noua rezultatele muncii dvs... Va multumesc!


Asadar, nesimtirea nu are limite! Un birocrat inregistreaza un email de la un ziarist in registrul de intrari al institutiei! Apoi il trimite sefului institutiei. Acesta nu are niciun motiv sa raspunda cererii, pentru ca nu stie ce sa zica! Dar ca sa se acopere in fata legii, il pune pe birocrat sa trimita inapoi un raspuns in care ne apostrofeaza ca vrem prea repede explicatii la o chestiune de maxima importanta. Si suntem sfatuiti sa prevedem, cu 24 de ore, in avans, ce se va intampla, ca sa poata ei sa cerceteze, sa analizeze, sa cheme ajutor extern, eventual. De ce? Pentru ca n-au habar, pentru ca situatia trebuia gestionata de ei si se stiu vinovati. Asa, mai bine raspunzi cu mare intarziere, cat sa treaca emisiunea sau numarul de ziar si scapi prin neprezentare. Iar, la final, ai grija sa dai si lectii "tupeistilor" care te-au invitat sa-ti faci datoria. Ca sa nu mai spun ca nici la o saptamana de la prima solicitare, nu s-a mai trimis vreun raspuns, desi un raport oficial punea in garda toata institutiile statului despre pericolul alimentar. Asta este un alt exemplu despre cum comunicam si cat respect avem fata de ceilalti.

marți, octombrie 21, 2008

PS PENTRU PRIETENI

Observ cu regret ca sunt unele articole care creeaza reactii adverse celor anticipate de mine. Ultimul, cel despre comunicarea interpersonala, mi-a atras atentia cat de diferit gandim si cat de usor renuntam la construirea puntilor de legatura. Desi articolul meu era fara adresa precisa si pornit dintr-o constatare de lunga durata a fenomenului degradarii comunicarii interumane, unii dintre voi s-au retras din discutii si s-au simtit lezati. Cum am spus, departe de mine gandul de a sanctiona sau atentiona pe cineva. Si, ca sa nu fiu inteles gresit: cand am ceva de zis, o fac direct si nu prin povesti si basme. Asadar, articolul este bun pentru a ne descoperi fiecare in sinea noastra. Toti avem ceva de imbunatatit, de schimbat sau de eliminat in privinta felului in care vorbim. Nici eu nu sunt perfect, cum spuneam intr-un articol anterior. Asadar, sa auzim numai de bine!
Powered By Blogger