Vremuri noi, amintiri inutile

Zece ani am trait cu impresia ca stim ce facem.Televiziunile au trecut de la notorietate la audiente, in cifre. Rating, Share, TB index si multe altele. Avem comentatori ai fenomenului media care citesc insiruirea de numere care nu se mai termina. Le spun profanilor cum creste nu stiu ce televiziune si cum scade cealalta. Nu prea spun mare lucru si din cate am invatat eu pe la scoala ei sunt niste simpli observatori si aproape deloc analisti. N-am aflat niciodata de la ei de ce se duce in jos o emisiune si de ce urca alta. Cand am venit eu la TVR stiam doar atat: Jurnalul de stiri de seara avea 50 la suta audienta pe rating. Acum este o gluma de om nebun sa te gandesti ca vei atinge vreodata astfel de cifre. Nebun in Romania, nebun in Statele Unite. Ce se intampla in tara care a inventat televiziunea este tras la indigo si la noi. Stiu ca vorbesc despre o alta piata, un alt tip de public si un alt tip de organizare. Insa aceste diferente nu se regasesc in similitudinile de ordin cantitativ intre noi si ei. De exemplu: The Big Threes in SUA - ABC, CBS, NBC erau, pana de curand, similare cu ale noastre ANTENA 1, PRO TV, TVR - ordinea lor este alfabetica. Tendintele pe un deceniu la ei sunt urmate si de noi.







Asa arata caderea programelor de stiri de seara in SUA.






Asemanatoare cu cele din Romania ultimului deceniu. Evident, pastrand proportiile numerice.
O alta analiza despre care nu am auzit pe nimeni vorbind este cea a programelor de stiri de noapte. In Romania, ele si-au schimbat locul si durata mai des decat ora de la "Surprize, Surprize". Toate cele trei televiziuni au cautat sa scape de concurenta celorlate dar au ajuns in final sa se ia una dupa alta. TVR a pierdut teren, insa PRO TV si ANTENA 1 sunt in lupta directa. Ratingurile la aceste emisiuni au scazut dramatic in ultimii 5 ani insa ce nu stim prea bine este varsta celor care urmaresc astfel de programe. Stim din masuratori (relative, apreciez eu) ca publicul comercial se subtiaza puternic fata de cel de seara. Asta ar insemna ca sunt mai putini "tineri si dinamici". Explicatia este ca acestia parasesc prime-time-ul si se "urca" pe net.

La americani,statisticile sunt diferite de la o retea la alta:




Ce vreau sa spun prin asta?

Avem de-a face cu o schimbare dramatica a peisajului media tv in raport cu emisiunile de stiri. Aparitia canalelor de nisa specializate in info a deturnat semnificativ, in doar trei ani o mare parte din publicul consumator de stiri de la "generaliste". Aparitia DTH (Direct-to-Home) a facut ca din acest an sa avem un alt panel. Iar din acesta un sfert sunt nou-venitii (pana acum nu existau in masuratori)de pe platformele prin satelit. Rezultatele sunt surprinzatoare... Cu exceptia PRO TV, care si-a fidelizat publicul mergand pe cateva produse de succes (stiri, sport, film), celelalte "generaliste" au esuat in mentinerea valorilor de acum 5 ani. Dilema lor, dar si a altora, este in ce directie s-o apuce. Analistii media internationali apreciaza ca este vremea celor care urmeaza cu determinare strategii inteligente de adaptare a jurnalelor de stiri la schimbarile actuale (new media, demografice, canale de nisa). In plus, alegerea prezentatorilor potriviti este o componenta substantiala la reteta succesului. In schimb, cei care isi imagineaza ca sunt indrazneti si chiar risca, sacrificand publicul traditional, vor fi de fapt perdantii.
Am lasat la sfarsit o alta dilema, a preciziei masuratorilor de audienta. Este o dezbatere profunda in America si sunt multe nelinisti in Romania fata de aceasta chestiune. Pana si o entitate respectabila (NIELSEN) care de mai bine de cinci decenii masoara datele isi pune problema felului in care exprima acuratetea masuratorilor. Am convingerea ca nu mai putem evalua realist comportamentul publicului doar pe baza masurarii unui panel. Sociologii media sustin ca doar 25 la suta din esantionul masurat corespunde profilurilor psihologice la nivel national. Cu alte cuvinte, restul de 75 la suta este doar o presupunere. Si pentru a fi si mai explicit, in zilele noastre panelurile de indivizi (familii) supuse masuratorii cu peoplemetere sunt mult mai putin reprezentative la nivelul intregii populatii decat erau acum un deceniu.