Operatie pe "Creier"

Din cate stiu, un transplant uman, oricare ar fi el, este de succes daca organul nou este acceptat de organism. Sansele de reusita cresc in primele zile ale interventiei chirurgicale si ajung la 100 la suta intr-un interval de cateva saptamani. Daca as compara aceasta situatie cu "transplantul" politic intre PSD si PDL, cred ca similitudinile se pastreaza. Dar, de aici incolo, nimic nu se mai potriveste. Viitorul este imprevizibil, asa ca locul pentru speculatii este vast. Sa ne intoarcem la istoricul pacientului. Undeva in 2006, cand sefii serviciilor de informatii si-au luat la revedere, la ordin, de la presedinte. Atunci a rasarit ca inlocuitor un senator agreat de multa lume si, mai ales, de multe structuri. Profanii se uitau cu uimire la alegerea facuta si, mai cu seama, la travestirea unui psd-ist in omul presedintelui. Ce nu stiau naivii s-a confirmat in zilele noastre. Atunci s-a pus in practica planul cel mare. Transplantul de care vorbeam. Cine ar fi acceptat un dusman in propria casa? Nimeni, pentru ca nu era un dusman, ci doar un soldat in uniforma falsa. Si stiti ce patesc in timpul unui razboi cei care imbraca hainele dusmanului! Acum, dupa doi ani, pacientul s-a trezit brusc la viata dupa ce a aflat ca organul de care avea nevoie este disponibil. Numai ca "Creierul" (in vremurile bune, un diplomat cu veleitati de tenisman) care era programat sa astepte momentul interventiei, s-a trezit ca restul trupului (sa-i zicem grupul celor 17) avea un alt plan. Sa faca operatia cu un organ adus din alta parte. Asadar, "Creierul" a uitat sa-si dea acceptul pentru acest nou organ si a continuat planul pus la dospit de catre presedinte. Evident fara sa-si anunte si restul trupului. Asa ca, acum medicii lucreaza de zor sa tina in viata muribundul.

Ce se va intampla in continuare?
"Creierul" depinde de operatia condusa de arhitectul schimbarii: presedintele. Multi dintre cei care servesc inconstient interesele "Creierului" au lasat deoparte principiile, doctrinele, mandria, razbunarile si tot ce mai exista in viata unui om. Pana la urma, 4 ani de injuraturi, vizite la DNA, dosare fabricate, finantari blocate nu mai inseamna nimic in fata unei situatii inversate. Si cum oamenii acestia nu si-au mai facut plinul de atata timp, orice varianta care include accesul la bani este mai buna decat nimic. Tocmai fiindca asa stau lucrurile, daca m-as pune in locul arhitectului, as avea o strategie naucitoare. I-as lasa pe acesti hamesiti sa se joace de-a negocierea. I-as amagi cu zambetul meu mieros si cu disponibilitatea mea iesita din comun. I-as amorti "Creierul", caruia i-as garanta reusita operatiei. Si, cand fructele s-au copt, m-as rasuci. Le-as da ordin medicilor sa greseasca aorta ori sa uite pensa in interior. Asta poate sa duca fie la decesul pacientului in cateva ore, fie - putin mai tarziu - in cateva saptamani. In orice varianta, i-as lasa pe medici sa mearga mai departe, in minoritate daca e cazul. De aceea, UDMR - un partid mic si disponibil la fiecare noua negociere de Guvern - sta atat de teapan. Iar liberalii, baietii aceia care acceptasera alianta cu PSD si UDMR in ziua alegerilor, vor reveni in joc dar numai din Parlament. Daca as fi parte a organismului despre care vorbesc, mi-as imagina ca grupul celor 17 va pregati cat de curand o ambuscada, iar daca nu reuseste acum, sigur se va retrage in munti, precum partizanii. Riscul sa astepte incheierea interventiei i-ar trimite pe dizidenti direct la groapa de gunoi. Este o lupta pana la moarte sau pentru supravietuire, depinde din ce parte privesti. Ce bine ca n-am votat! Macar am satisfactia ca nu sunt printre cei care au platit biletul sa mearga la spectacol dar au fost intorsi de la poarta ca sa-l urmareasca din fata televizorului.