Principiul Busuioc-ului

In America, isteria lui American Idol, echivalentul romanesc al Megastarului de la Prima TV a cuprins de multi ani zeci de milioane de telespectatori. Audientele s-au ridicat la cer, iar masina de marketing si promovare a show-ului (care se intindea pe parcursul catorva luni) duduia sub presiunea opiniei publice. Ma uitam siderat la nebunia din jurul acelui concurs: juriul compus din vedete si persoane cu abilitati muzicale a devenit o instanta sadica si rautacioasa, in multe cazuri. Concurentii erau umiliti sau batjocoriti doar pentru ca si-au pus in cap sa devina idolul muzical care vine de nicaieri. Cum spuneam, in Romania concursul a fost preluat si beneficiaza de o audienta ridicata. Dar atat, pentru ca in afara postului TV care il organizeaza niciun alt concurent media nu-l baga in seama. Castigatorul de anul trecut a devenit o stea, e drept mai mica decat cea din show-ul similar american, dar cu un obiectiv atins: un contract la o casa de discuri. Si uite asa ma apropii de aberatia de saptamana asta. Un zidar, care isi vedea de munca in Spania, ajunge pe merit sa castige un concurs de acelasi gen in tara unde traieste ca zilier. Foarte frumos pentru el si foarte reconfortant pentru parintii si rudele lui. Daca ar fi aparut o stire despre concursul castigat de Costel Busuioc ar fi fost ok. Insa, ceea ce am vazut zilele trecute m-a scarbit. Si ceea ce continua ma enerveaza. Iluzia succesului national a capatat forme ridicole. O televiziune din Romania care isi promoveaza studioul deschis in Spania s-a gandit sa ne stabileasca "coordonatele" sentimentului national si sa ne manipuleze emotiile. Ne-a vandut un concurs banal si fara vreo valoare artistica (Costel e, ca multi altii, un amator cu o voce deosebita) intr-o desteptare a mandriei nationale. In cele din urma pot accepta ca este mai putin importanta specularea de catre o televiziune a acestui succes. Ridicol si enervant este cum a reactionat o mare parte a publicului TV la un eveniment de amploare locala...pentru Spania. Ma gandesc la cate victorii sau trofee au castigat sportivii sau cercetatorii romani si care au ramas in cvasianonimat! Ce inteleg din toata aceasta fandoseala televizionistica este ca ne place sa ne aliem cu invingatorii fara sansa dar, suntem indiferenti cand ne indreptam spre esec. Daca aproapele nostru este in dificultate pe strada intoarcem privirea, daca un roman amarat castiga un concurs amarat, exultam. Este o dovada clara ca n-avem repere si valori sociale, ca ne emotionam la stimulii artificiali promovati interesat de vectorii media. Costel n-are nicio vina dar, toti cei care l-au atasat la butoniera (politicienii, oamenii de afaceri si anumite televiziuni) nu arata decat ca succesul (nemeritat in cazul lor) se vinde bine si se obtine pe gratis.