Se afișează postările cu eticheta cavic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cavic. Afișați toate postările

luni, august 25, 2008

Mintea romanului

Ma fascineaza precizia cronometrului oficial al Olimpiadei de la Beijing. Odata cu terminarea competitiei, s-a destramat si misterul finisului probei de 100 de metri fluture. Americanul Michael Phelps a fost declarat castigator in fata sarbului Milorad Cavic. Diferenta dintre ce doi nu s-a vazut cu ochiul liber. Motiv pentru oficialii sarbi sa conteste rezultatul validat de arbitri. Disputa a durat cateva zile, pana la finalul Olimpiadei, cand compania Omega a demonstrat ca americanul l-a invins pe sarb, nu la viteza... ci la forta.

Organizatorii au dezvaluit ca probele de natatie sunt castigate daca degetele primului sosit apasa cu cel putin 3 kilograme forta pe peretele bazinului. Aici se incheie partea tehnica a celei mai misterioase victorii de la aceasta Olimpiada. Dedesubturile sunt insa mai suculente.

Phelps a obtinut cu aceasta victorie un statut de "extraterestru". Este primul om care castiga 8 medalii de aur. Dupa ce in 1972, un alt american a obtinut, tot la natatie, 7 medalii. Phelps spunea intr-un interviu ca succesul sau are o explicatie simpla. Umilit de profesorul sau de engleza din liceu care il facea un ratat, americanul s-a ambitionat sa demonstreze tuturor ca nimic nu este imposibil pentru el. Iata, asadar, cat de usor se poate ajunge la perfectiune! Invinsul sau, sarbul Milorad Cavic este un alt exemplu. Este campion european de natatie si in ciuda imaginii sale negative provocata de presa americana, si-a recunoscut infrangerea. El spune pe blogul sau ca se delimiteaza de gestul federatiei sarbe de natatie care a contestat victoria lui Phelps. Am toate motivele sa cred ca este sincer pentru ca, atunci cand a castigat medalia europeana a avut curajul sa isi asume gestul prin care a fost suspendat, pentru ca s-a manifestat public impotriva independentei provinciei Kosovo.
Doua exemple, care ne arata ce inseamna forta psihica si ambitia. Asa ajung la comportarea romanilor in timpul Jocurilor olimpice. In doua sau trei cazuri, am pierdut la diferente minime, in ultimul moment, o medalie. Diferenta fata de duelul Phelps - Cavic este ca am pierdut totul. Nu am obtinut decat locul patru, bun doar in statistici. Am avut cea mai proasta participare din istoria Olimpiadelor moderne si exista o explicatie pentru asta. Suntem cu psihicul la pamant, nu avem motivatie si ne cautam justificari jenante pentru esec. Am renuntat la vesnicul inamic: arbitrul, si am gasit alt vinovati: conditiile precare de antrenament. Este corect sa argumentezi astfel, daca nu te-ar chema Camelia Potec! Insa tocmai ea, care se pregatea in Franta sa recastige aurul obtinut in vremea cand se antrena in Romania, sa aiba astfel de scuze? Cred ca a ramas cu mintea de romanca... Si de la Olimpiada, trec la fotbalul intern. Daca se mai indoieste cineva ca ne trebuie straini ca sa ne invete sa luptam, iata ce se intampla acolo unde acestia sunt pusi la treaba. Rapid bate pe Dinamo pentru ca strainii au luptat cu mintea pentru victorie. Eu sunt adeptul ca antrenorii si jucatorii straini sa le ia locul romanilor. La fel ca in bussiness. Sa ne invete, sa ne forteze, sa ne concureze. Cum au facut austriecii cu noi in Transilvania. Pacat ca n-au trecut muntii spre sud. Poate ca, acum, aveam si noi ambitia si puterea mentala a ungurilor sau sarbilor.
Powered By Blogger