Cea mai influenta "religie" a lumii si-a desemnat urmatorul apostol. Supranumita o religie, doctrina drepturilor omului, incluzand aici discriminarea pozitiva si promovarea minoritatilor, si-a desavarsit menirea: alegerea celui mai puternic om de pe planeta in persoana unui presedinte american. Profanii jubileaza si se extaziaza, precum masele nestiutoare in antichitate. A venit unul din popor, un underdog, cum ii spun americanii celui cu sansa a doua. Valurile de extaz, din America pana in Orient se revarsa in fata televizoarelor. Revolutia evanghelica se petrece in fata ochilor nostri. Cine isi mai permite acum sa spuna ca democratia in forma ei frusta ( alegerea populara a liderului) nu exista? Obama, ca presedinte de culoare, este produsul unor forte nebanuite care si-au dat concursul sa distruga mituri si sa reinventeze teorii in dizgratie. El este alesul schimbarii dar nu pentru oameni, ci pentru mintile lor. Nu vor trai mai bine nici americanii nici europenii cu noul sef de la Casa Alba. Ba din contra, vor reveni la polarizarea excesiva din timpul lui Clinton si mai cu seama la instabilitatea previzibila a unitatii nationale din interiorul granitelor nationale. Si totusi, paradoxal, e mai putin important daca Obama va redistribui povara fiscalitatii si va retrage trupele din Irak. El NU poate si NU va fi lasat sa rastoarne establishmentul american! Ce poate face cu adevarat si pentru asta a fost cel Ales, este sa demonstreze o teorie ca fiind valabila si in practica: poti ajunge la putere, ca minoritate. Dar odata cu aceasta "misiune", el trage o linie si obliga propovaduitorii "religiei" la adaptarea ei. Cum va arata o democratie liberala si consolidata cand minoritatea poate decide asupra majoritatii? Este primul experiment care se petrece in aceasta lume. De el va depinde suprematia acestei "religii" sau discreditarea ei. Asadar, o noua forma de democratie apare la orizont! Neoconservatorii si-au pierdut resursele si gloria lor a apus. In locul lor, s-a reinventat un alt tip de leadership ale carui baze sunt bine asezate de arhitectii sai: democratia sociala si ascendenta minoritarului in fata majoritarului.
