Pacalici si pacaliti

Cand pretul petrolului a luat-o razna si a ajuns la valori de neinteles, asistam cu uimire la spirala vertiginoasa a sumpirii benzinei la pompa. Asta se intampla la inceputul anului. "Lumea buna" din mediul economic vorbea de resurse imputinate si de consumul urias al unor tari. Prin vara au inceput sa apara necazuri la cateva banci de investitii americane. Si pe cat de repede se rostogoleau vestile proaste despre ele, pe atat de usor pretul barilului se topea, ajungand azi la un nivel nemaintalnit. Deci, "cineva" a vrut sa ne umfle factura si nu i-a reusit, in speranta ca va putea arunca toate costurile smecheriilor ratate in carca petrolului foarte scump.

Suspectul numarul unu in aceasta urzeala la nivel inalt nu poate fi decat complexul financiar american, putred pe dinauntru din cauza bancherilor verosi dornici sa imprumute pe toata lumea si sa speculeze tot ce era de speculat. N-au putut ascunde mizeria din propria casa si s-au dat de gol. Cum tot ce era legat de bani trecea pe la ei, nimeni nu a fost crutat de criza. Mai putin acele tari ca Romania care erau neatractive pentru jocuri pe picior mare. Oligarhii rusi, de exemplu, plin de bani si cu resursele energetice in mana au fost clienti valorosi si mai nou, looseri grandiosi.

Asa am inteles la ce se gandeau conducatorii Romaniei cand spuneau sa nu ne facem griji. Nu eram racordati la malversatiunile granzilor. Dintr-o data insa, incep sa fie dati oamenii afara de la munca, multe companii straine isi inchid portile cu viteza luminii, iar colosii care produc masini sau otel isi opresc activitatea. Este momentul in care aceeasi conducatori fac planuri de criza si arunca pe piata tot felul de paleative fara sa intelegem care este rostul lor.

Se suspenda o taxa de poluare dar numai la masinile noi. Adica alea vechi trebuie starpite, in timp ce, alea noi trebuie ajutate. Pai, nu polueaza amandoua? Si cum sunt ajutati producatorii interni (de fapt, unicul) cand 80 la suta din productie se duce in alte tari? Favoarea nu le e de niciun folos, insa exista si prieteni multumiti cu acest ajutor de stat discriminatoriu: importatorii de masini.

Cine cumpara o locuinta are o reducere de 5 la suta la TVA dar s-a gandit Guvernul cine are curaj si un salariu suficient sa mearga la banca sa ia un imprumut? In schimb, bancile apeleaza la mila statului ca sa-i jupoaie pe clientii fraieri. Halal economie de piata si competitie cand ii ceri Bancii centrale sa inchida ochii la provizioane (rezervele de lichiditati obligatorii) si, in paralel, iti taxezi clientii cu dobanzi duble si comisioane aberante. Suntem unica tara europeana unde exista comision pe orice, inclusiv daca iti muti banii dintr-un cont intr-altul, in timp ce platesti comision de administrare.

Singura masura buna in noianul de promisiuni fara acoperire este ca BNR a pierdut brusc monopolul controlului asupra bancilor. O Autoritate de protectie a consumatorului a fost investita cu puterea de a sanctiona orice abuz al bancilor, singurele entitati private din lume care, in numele secretului bancar, sunt mai presus de lege. Toate acestea fiind spuse, uimirea mea a crescut si mai tare cand un amic de-al meu, printre cei mai buni analisti economici din Romania, imi spune ca intr-o luna Guvernul s-a imprumutat cu 700 de milioane de euro, pe o perioada atat de scurta incat se intelege ca a ramas fara bani in vistierie. Nu ma mir ca Guvernul a omis sa ne anunte ce face in numele nostru dar ma minunez cum nimeni nu remarca paradoxul: Guvernul este marinimos cu banii din viitor si strans cu usa, cu banii din prezent. Daca ne mint in fata, ce se intampla din ianuarie 2009, cand vom afla adevarul?