Cercul vicios al comunicarii

Schizofrenia ar putea fi o consecinta inevitabila a stiintei de carte - J.J. CAROTHERS (1959)

Cand a scris lucrarea sa Cultura, psihiatria si cuvantul scris, Carothers incerca sa justifice ca pana la aparitia alfabetului fonetic (care, odata asimilat, a separat gandul de actiune) toti oamenii erau considerati raspunzatori in egala masura atat de gandurile, cat si de actiunile lor. El a fost primul care a dezvaluit ruptura dintre lumea magica a urechii si cea neutra a ochiului. La 50 de ani de la aceasta descoperire ma uit blazat la evolutia exponentiala a mijloacelor de comunicare in masa si remarc acapararea totala a sufletelor noastre de catre lumea tehnologica, pe care tot noi am inventat-o! In anii 80, ascultam radioul si urmaream programele TV. In anii 90, vizionam produsele TV si tineam legatura in timp real prin telefonul mobil. Acum, traiesc prin retelele informatice ale Internetului si ma socializez virtual prin mess si blog. Suntem "posedati" de extensiile noastre tehnologice si rupti de perceptiile audio-tactile. Vedem dar nu simtim. Scriem in computer dar nu comunicam... Eu nu cred ca globalizarea este un concept economic cat mai curand unul psihologic. Globalizarea inseamna uniformizarea mintilor si alipirea valorilor si criteriilor la un numitor comun pentru masa de indivizi. Scriu pe mess dar nu ma inteleg. De ce? Pentru ca alfabetul nostru este un cod vizual al vorbirii pe care nu-l stapanim decat prin raportare la un "continut" al scrierii fonetice. Si, evident de neinteles pentru societatile celelalte care folosesc variantele pictografice sau ideografice. Acestea din urma sunt instantanee ale unor situatii, pe cand scrierea din societatile occidentale arata structuri ( notele muzicale) sau formule matematice. Figurile de stil - parabola, metafora, hiperbola, ironia, comparatia - sunt atitudini ale mintii. Asa cum tiparul a distrus legatura cu originile omului, internetul si formele sale evoluate au paralizat emotiile si au subjugat limbajul. Daca o tehnologie este introdusa fie din interiorul, fie din exteriorul unei culturi si daca ea da o noua importanta sau ascendenta unuia sau altuia dintre simturile noastre, raportul dintre toate simturile noastre se schimba. Am dobandit de la tehnologia stiintei de carte forta de a actiona dar fara sa reactionam. Suntem in epoca anxietatii, in care traim intr-o implozie generata de dezvoltarea tehnologica. Esti silit sa te implici si sa participi, dar nu conteaza deloc punctul TAU de vedere. Acum doua secole afirmarea perspectivei personale era modul natural de expresie, o constatare de bun simt recurenta faptului ca fiecare cultura sau epoca are un model favorit de perceptie si cunoastere. Semnul distinctiv al timpului nostru este respingerea modelelor impuse. Asa ca, nu Internetul este modelul! Ci mijlocul pentru transmiterea mesajului...Intr-o cultura ca a noastra, in care s-a obisnuit dintotdeauna sa se despice firul in patru pare socant sa spui ca mijlocul este mesajul. Marshall McLuhan are si el aceeasi teorie: Continutul oricarui mijloc este intotdeauna un alt mijloc. Continutul scrierii este vorbirea, tot asa cum cuvantul scris e continutul tiparului, iar tiparul continutul telegrafului. Un exemplu elocvent este utilizarea luminii. Nu conteaza unde o folosesti, la operatia pe creier sau la reclamele luminoase. Continutul sau, utilizarile unor asemenea mijloace sunt tot atat de diverse pe cat de ineficiente in influentarea formei asocierii intre oameni. Suntem "orbiti" de continut si neglijam caracterul actiunii. La fel cum mess-ul ne pune in contact, ne faciliteaza vorbirea superficiala dar ne incurca sa ne exprimam emotiile si simturile. Slabiciunile si angoasele noastre si-au gasit remediul prin tehnologie. Ne refugiem inconstient sau nu in "mijloace" si rasuflam usurati cand ne vedem nevoiti sa comunicam prin ele. Ne aruncam orbeste in trimiterea de sms-uri si initierea de dialoguri golite de sens pe mess. Evitam privirea si atingerea prin utilizarea modelelor impuse de arhitectii uniformizarii si liniaritatii. Respingem prezenta fizica si permitem printr-un click vizualizarea lumii in care traim. Ne apropiem de perfectiunea unei societati artificiale in care sunetele care ne inconjoara sunt sunetele mecanice ale tastaturii sau ale telecomenzii. Alegem intre contemplare si implicare prima varianta pentru ca ne ofera iesirea brutala din spatiul naturalului. Cedam usor prerogativele noastre de fiinta rationala unui sistem abstract care ne ordoneaza viata si relatiile. Pe masura ce devenim mai constienti de efectele tehnologiei asupra formarii si manifestarii psihice, ne pierdem increderea in dreptul de a atribui vina. Daca faptasul unei crime apare drept un nonconformist incapabil sa faca fata pretentiilor societatii, sa se manifeste potrivit unei structuri uniforme si continue, persoana instruita este foarte inclinata sa se induioseze de soarta celor care nu se pot conforma. Expresia: "E un om de lume" se reduce la un singur inteles cantitativ: oamenii din diferitele culturi occidentale trebuie sa devina indivizi omogenizati pentru a-si gasi locul. Un copil, un handicapat, o persoana de alta culoare si chiar o femeie par victime ale nedreptatii in aceasta lume. Pe de alta parte, intr-o cultura ce ofera oamenilor roluri in loc de slujbe aceste categorii isi creeaza propriile spatii si nimeni nu se asteapta ca ei sa se potriveasca intr-o nisa uniforma si repetabila, care nu este oricum pe dimensiunea lor.

Wilhelm von Humboldt ne da o solutie pentru aceasta angoasa mondiala:

"Fiecare limba traseaza un cerc magic in jurul oamenilor carora le apartine. Nu exista scapare decat sa iesi din el si sa patrunzi in altul".

UNDE?