Viteza ma obliga sa scriu mai putin decat mi-as fi dorit. Ziua s-a terminat dupa 12ore de cura de Seoul. E ziua lui Buda! Face 2550 de ani si toti budistii sunt in sarbatoare! Noi insa, am trecut pe la Palatul regal, mai intai. Un complex de cladiri din piatra, lemn si clei cu pagodele celebre. Ghidul ne-a povestit despre regii coreeni si am recunoscut lecturile mele din tinerete ( Shogunul lui James Clavell). Regina care avea dreptul sa omoare orice supusa si regele care se intretinea oficial cu nenumarate concubine. Principiu sanatos: daca tot e sa se intample, macar sa stie toata lumea! Am vazut ca duhurile rele se indeparteaza si in Coreea cu totemuri, ca la civilizatiile amerindiene. Iar pentru pasionatii de zodii, un calendar mai rafinat se poate atinge cu mana, adica animalul care te reprezinta. Eu sunt oaie!
Plecam spre templu. In drum, coreeni distrandu-se. Neaparat cu copii... Familiile se reunesc doar in week-end si din acest motiv, parintii ies in oras cu cei mici. Pe strada, ca la talcioc, mancaruri frumos mirositoare sau stranii, depinde de deschiderea pe care o ai la nou. Unii aleg creveti, ceea ce nu e chiar suprinzator, altii, insa, se incumeta la viermi de matase. Chestie de gust, dar cu siguranta o necesitate pentru multi localnici.
Aici este templul budist. Sar peste o coada de sute de oameni si intru urmat de Victor, inauntru. Zeci de budisti fac plecaciuni si se roaga.
Descopar ceremonia ceaiului care - spun gazdele, este mai placuta si mai tihnita decat la japonezi. Invat cum se prepara si cum se serveste chiar intr-o casa traditionala, veche de 200 de ani. Si reusesc sa imbrac un costum traditional, cu ajutorul gazdei. Gabi poarta ceva asemanator dar ceilalti baieti sunt diferiti: regi, nobili in casa, nobili pe strada. Fetele sunt ceva mai dragute in noile costume. Trecem in viteza peste ceremonia de pregatire a unei placinte din orez si ajungem la teatru.
Inainte sa intram la teatru, dam peste un grup minuscul de demonstranti antiamericani. Sunt suparati ca yankeii le-ar fi dat carne de vita suspecta de boala vacii nebune (encefalita spongiforma). Ajungem la timp la spectacol. N-avem voie sa filmam inauntru insa, va asigur ca nu veti pierde mare lucru. Nici macar daca va plac artele martiale. Zece trupe a cate 12 artisti se schimba in fiecare zi ca sa parodieze printr-o poveste de familie artele martiale. Cica piesa are mare cautare pe Broadway. Eu n-as da 50 de dolari pentru asa ceva, insa se pare ca unii au nevoie sa rada la maturitate fara sa gandeasca prea mult!
Un comentariu:
Sper să nu par "obositor", postând comentarii mai mereu, însă urmăresc zilnic două bloguri şi mă abţin cam greu din a-mi exprima anumite puncte de vedere! Foarte scurt de data aceasta! Am ştiut, de la o anumită vreme, faptul că România, ţara în care trăiesc, nu o duce prea bine. Mereu existau probleme şi "Europa", celelalte state ale lumii au pus de câteva ori la rând drept cap se afiş problemele majore pe care această ţară a trebuit să le înfrângă. Ei bine, nu am fost trist din cauza aceasta, ba mai mult m-a bucura faptul că "Da! la noi merge rău, însă e bine că la alţii nu!". Ideea că există undeva acolo "un loc" în care lucrurile se desfăşoara într-un aspect pozitiv mi-a dat un fel de stare, pot să spun, reconfortantă!
În câteva cuvinte, lăsând aspectul relativ, şi privind chiar subiectiv, poate fi Korea, sau mai bine zis: Este Korea acel loc, poate fi considerată un astfel de loc?
Trimiteți un comentariu