Ochiul, timpanul si lumea in care traim

Zilele trecute mi-am propus sa scriu ceva despre experienta coreeana. Altceva decat descoperirea unei tari. Si am reflectat indelung la societatea asiatica. Si la ciocnirea cu o alta civilizatie, cea occidentala, despre care vorbea si Samuel Huntington. Incercand sa-mi pun gandurile in ordine, m-am intersectat profesional cu regizorul Andrei Serban. Un tip extraordinar! Nu doar in meseria sa... La nivelul eruditiei si al conceptelor mentale, mi s-a parut superior multor indivizi care se perinda cu aer didactic prin lumea noastra. Am incercat sa-l introduc in dialogul care urma in emisiune prin apelarea la un subterfugiu. Stiam ca pune in scena Regele Lear. O piesa avangardista, cu personaje jucate doar de femei. Cum am ajuns aici? Pentru ca citeam fascinat din opera unui celebru si controversat psiholog american, Marshall Mcluchan. Lectura se potrivea perfect cu ipoteza la care am ajuns dupa ce am vizitat Coreea. Lumea occidentala va fi surclasata si dominata cultural de cea asiatica. Asa am ajuns la Regele Lear, opera lui Shakespeare, primul la vremea sa care a remarcat transgresarea societala de la evul mediu la epoca renascentista. Si uite asa am aflat ca suntem mai multi in aceasta lume care rezistam manipularii si uniformizarii, arma perfida a societatii tehnologice. Atat eu cat si Andrei Serban ne recunoastem ca apartinand unui corpus mic dar solid care respinge pierderea in multime, abdicarea de la principii si contemplarea dominatiei mecaniciste. As vrea sa nu fiu complicat sau excentric in sustinerile mele dar termenii si conceptele au nevoie de rigoare.
Sa ma intorc la ipoteza mea. Omenirea a asistat, de doua mii de ani incoace, la rafinarea si, ulterior, deformarea individului. Am castigat alfabetul fonetic si am pierdut perceptiile auditive. Exista o controversa uriasa in lumea specialistilor care cred ca, de la grecii antici incoace, ne-am rupt de menirea noastra de fiinte cu ratiune superioara si ne-am indreptat spre robotizare.

Alexis de Tocqueville: Fiecare se inchide in sine cat mai mult cu putinta si tine cu orice pret sa judece lumea de acolo .

De ce cred ca vom fi martorii unei mutatii de civilizatie. Pentru ca, dupa ce lumea occidentala si-a impus suprematia prin arme diverse, ne pregatim de o alta cucerire. Asiaticii vor exploata modelele culturale autohtone, adanc inradacinate in mentalitatea individului si le vor exporta prin canalele mecaniciste atat de dragi societatii post-industriale de tip occidental. Nu cred ca va dura mai mult de doua decenii pana cand amalgamul de reguli de uniformizare va fi bresa prin care asiaticii se vor implanta masiv si pregnant in viata noastra. Vom fi atunci martorii unor convulsii, tensiuni comparabile cu prabusirea societatii inchise, a castelor.

Karl Popper: Ea (tensiunea) se face simtita (...) mai ales in vremuri de schimbare sociala. Este tensiunea din efortul pe care viata intr-o societatea deschisa si partial abstracta ni-l pretinde incontinuu, tensiunea cauzata de incercarile noastre de a fi rationali, de a renunta la cel putin o parte din nevoile emotional-sociale, de a avea grija de noi si de a accepta raspunderi(...)Este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru dobandirea fiecarei noi cunostinte, pentru atingerea fiecarei noi trepte de intelepciune...

Asa am ajuns sa ne uniformizam trairile dar si sa-i "occidentalizam" pe ceilalti. Pe aceia care s-au tinut puternic de traditie si continua sa supravietuiasca in societati inchise (China, Japonia, Coreea) ii vom vedea, insa, la carma schimbarii. Marshall McLuhan, un autor avangardist si celebru are o teorie stralucita si valabila acum la 4 decenii de la enuntarea ei. Numai alfabetul fonetic (inventat de greci si perfectionat de romani) provoaca o ruptura intre ochi si ureche, intre intelesul semantic si codul audiovizual; astfel, doar scrierea fonetica are puterea sa-l transpuna pe om din sfera tribala in aceea civilizata, sa-i dea un ochi in schimbul unei urechi. Cultura chineza este considerabil mai rafinata si mai perceptiva decat a fost vreodata lumea occidentala. Dar chinezii sunt tribali, oameni ai urechii. Termenul "civilizatie" ar trebui acum folosit in sensul sau strict tehnic, de detribalizare a unui om pentru care valorile vizuale au prioritate in organizarea gandirii si a actiunii sale. Este cat se poate de evident ca majoritatea oamenilor civilizati poseda perceptii amorfe, lipsite de finete, in comparatie cu hipersensibilitatea culturilor orale si auditive.Ochiul nu are nici pe departe delicatetea urechii...
La aceasta concluzie am ajuns, in doar cateva minute de dialog, cu Andrei Serban. Dar cea mai tulburatoare constatare pentru mine, dupa intoarcerea din Coreea de Sud, este ca matricea noastra va fi modificata, cum spuneam, in viitor, de civilizatia asiatica.