3 ani de cand am plecat din LA. Si tot nu stiu, de ce m-am intors (?)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Orice apare in acest spatiu este marca inregistrata. Asadar, fiecare autor poarta raspunderea morala si penala pentru ceea ce scrie, zice sau face.Utilizarea - in parte sau in totalitate - a oricarei informatii, este permisa DOAR cu acordul autorului blogului!
radio fara filtru
Arhivă blog
-
▼
2008
(247)
- ► septembrie (32)
-
▼
mai
(21)
- Cifre si numere
- Cercul vicios al comunicarii
- De ce nu votez duminica? (1)
- Putina otrava, va rog!
- Cioroianu razbunat
- The Big Nothing
- MISSING
- Ochiul, timpanul si lumea in care traim
- SEPARATED
- Leftover from KOREA
- KOREA (6)
- KOREA (5)
- KOREA (4)
- KOREA (3)
- KOREA (2)
- KOREA (1)
- Never say yes...
- Fotoliu pentru Becali
- La capatul lumii
- Remind me of something
- Casa cea mai scumpa
Me, Myself & I
- Un jurnalist
- din Romania
Music for your mind
Locuri comune
Pics & Flics
Check in
Check out
14 comentarii:
Probabilitati:
Te-ai intors.... ca sa faci Ora de Stiri si sa poti sa spui ca ai facut ceva bun,ca sa scrii chestii interesante si sa meditezi asupra lor,te-ai intors ca sa faci o campanie de summit si sa-ti mai si iasa,ca sa descoperi oameni noi pe care nu-i stiai inainte,te-ai intors ca sa faci ULTRANEWS si sa cunosti alti oameni interesanti,ca sa inveti ca,uneori,o discutie si un zimbet iti pot lumina ziua,te-ai intors ca sa-ti revizuiesti prioritatile si ,nu in cele din urma te-ai intors ca sa faci ALTCEVA.
Cred ca nu trebuie sa te intrebi de ce te-ai intors ci de ce nu esti multumit cu ceea ce faci acum si ,mai ales,ce regreti din ceea ce-ai lasat in urma acum 3 ani.Daca ai raspunsul asta,restul tine numai de tine.Si poate de curajul de a te afla intotdeauna acolo unde iti doresti...
Ei,asta-i a doua coincidenta...dupa cea cu blogul(sablonul si culorile),dar eu m-am dus in vizita si nu ma tineau mai mult,asa ca de aia m-am intors.Glumesc,dar cand m-am trezit a doua zi si am iesit in strada am ridicat mainile spre cer si am exclamat:Doamne!!! asta-i tara in care as fi vrut sa ma nasc... :)
Ce dragut...Doua pareri opuse. Desigur ca, ambele sunt valide. Si pentru ca nu sunt un looser voi face ca viata sa mearga inainte. Si ce am lasat inapoi sa fie mai putin decat ce am gasit. Totusi, ce as fi fost dupa 3 ani daca mergeam pe alt drum? Si in acel loc minunat care nu se poate compara niciodata cu nimic din ce gasesti in lumea asta. Inca n-am un raspuns...
De ce facem o alegere si nu alta? Eu cred ca atunci cand suntem in situatia de a alege una din doua variante, intra in ecuatie mai multi factori. Conjunctura, oportunitatile, perspectivele. Si nu numai. Mergem mai departe si nu vom sti niciodata ce s-ar fi intamplat daca faceam cealalta alegere. Putem, cel mult, sa banuim, sa ne imaginam sau sa visam. Dar eu cred ca, odata ce ai ales sa te intorci, la momentul alegerii ai avut macar o justificare, daca nu si o motivatie. Profesional vorbind, ai facut in astia 3 ani cat altii nu fac, poate, intr-o viata. Probabil nu doar pentru atat te-ai intors. O sa-ti dai seama in timp. Si o sa gasesti raspunsul.
Eu nu cunosc foarte bine "situaţia", însă voi încerca să mă limitez la o părere, cât de umilă cu putinţă. Unii oameni, sau de ce nu, oamenii fac în general lucruri pe care nu reuşesc nici ei înşişi a le înţelege, asta nu înseamnă că nu există un motiv. Consider că individul face un lucru într-un fel sau alege o anumită cale deoarece e o mică făptură, etichetată la nivel universal, cu un creier, o cultură, un mod în care a crescut, un mediu pe care l-a asimilat etc. Totusi nu vreau să încep să debitez căci sunt cam mic să cunosc viaţa aşa cum este cu adevărat! Mai vreau să adaug faptul că, ori de câte ori mă întorc dintr-un loc foarte frumos, mereu am o nostalgie când ajung acasă, şi acasă s-a întâmplat să fie şi ţara mea.
Probabil că lucrurile fără sens din viaţă fac omul capabil a se recunoaşte pe el însuşi, uneori nu contează capodopera lăsată în urmă, ci nebunia de a o face şi de a o fi gândit. Ultima frază nu prea are sens, însă e cam ceea ce gândesc eu acum. Numai bine; se revine treptat din asta!
Mana, stii bine ca n-a fost o alegere rationala. A fost o impunere. Deci, drumul n-a fost intamplator schimbat. Eu doar am asistat la intoarcerea intr-o lume veche si pe care o lasasem in urma fara prea multe regrete. M-am apucat din nou de treaba si am ajuns aici. Rezultatul il stii dar n-a fost decat ambitia de a le dovedi impostorilor si dusmanilor mei ca sunt mai bun decat ei.Insa nu asta ma face fericit...
De fapt, ce regreți? Jobul? Locul? Contextul? Mi-e teamă că nimic din toate astea. Nu te împaci cu faptul că tocmai tu ai fost pus în situația de a te supune unei impuneri. Remarci că nu spun că ai fi acceptat-o. Și știu ce vorbesc.
Poate intoarcerea a fost o impunere, dar sa ramai a fost doar o ambitie? Ceva de genul “making your point”? Ce ironie, sa ne uitam in noi si sa vedem cum ne-am “irosit” in razboaie care nu inseamna mare lucru pt dusmanii ( cum spui tu) carora le sunt dedicate si, din pacate, nici pentru noi. Mai trist e ca ne prind in capcana lor si ne mananca zile, ani dintr-un timp pe care nu-l putem cere inapoi niciodata. Ne transformam in mici luptatori care construiesc cu ambitie, efort si nervi razboaie si lupta aprig pentru dovezi care, atunci cand ajung in sfarsit la punctul culminant ne ofera satisfactii nebanuite, ne simtim invingatori, stapanii vietilor noastre, cu prazi de razboi, victime de toate felurile si un respect de sine cocotat la niste cote impresionante. Si daca avem norocul sa putem identifica climaxul, totul dureaza cam cat ar dura sa clipesti de vreo doua ori. De ce? Pentru ca nu dureaza mai mult de cateva clipe sa te uiti in jurul tau si sa evaluezi dintr-o privire ca de fapt esti doar tu cu tine in micul tau univers, lumea a plecat, si-a vazut de treaba, “dusmanii” isi poarta si ei razboaiele lor si majoritatea probabil nici nu mai sunt prin jur, contextele s-au schimbat si razboaiele se poarta pe alte campuri. Si atunci incepem sa ne intrebam “Unde naiba am fost in tot acest timp?”, “Dar mie de ce nu mi-a spus nimeni?”
Si sa revin... Evident, ai realizat o gramada de lucruri, cum spunea Mana, mai multe decat altii intr-o viata. Dar cinic cum esti, ma intreb daca te-ar putea multumi comparatia. Nu timpul iti va da raspunsul. Ti-l vei da singur daca vei avea curajul sa vezi in tine, sa-ti amintesti toate motivele ... motivele tale, nu ale altora.
Nu regret nimic explicit.Este doar o apasare care continua. Oricum nu merita efortul sa ma gandesc prea tare. O fac ca la aniversare... Iar timpul n-are nimic a face cu raspunsul. Cinici suntem toti! Unii,insa, avem si spirit autocritic. Ceea ce poate fi portia de realism pe care altii nu o au.
Mai am și eu vreo trei zile până la "aniversare"...
Asa e... Tu cum te simti? Doar am avut experiente asemanatoare! Numai ca in cazul tau nu te mai poti intoarce acolo unde ti s-a facut rau... La mine e chiar opusul.
Hehe! Om discuta la o cafea/ceai (verde?!) despre asta :P
Eu nu cred despre Claudiu ca este cinic...ci mai degraba, lucid. Si in Romania, luciditatea doare. Uneori te intrebi cine este normal: tu (unul singur care nu accepti situatia) sau "ei", toti ceilalti care reproduc sau accepta modelul respectiv.
America i-a dat senzatia pe care nu o are aici - ca poate sa isi foloseasca potentialul la maxim intr-o societate eficienta. Pina cind va ajunge din nou acolo, ceea ce face aici are la fel de mare importanta pentru societatea noastra confuza, chiar daca rezultatele par mai putin evidente.Stiu ca ideea asta nu reprezinta o consolare pentru cineva care si-ar dori sa fie in alta parte, dar...cel putin, exista prieteni care ii sunt alaturi.
Multumesc, Diana!Asta e un raspuns pe care mi-l dau singur cand evaluez lucid situatia. Era doar o pseudo aniversare pe care am vrut s-o marchez fara cuvinte. Caci nu prea mai am.
Trimiteți un comentariu