KOREA (6)

O zi de paradis in Marea Sudului. Jeju Island este insula mistica, plina de farmece si de turisti. Localnicii,traditionalisti si conservatori, asista cu indiferenta din casele lor vechi si protejate cu ziduri de roca vulcanica la furnicarul de indivizi veniti la distractie. Asiaticii, in general coreeni si japonezi sunt atrasi de frumusetea si misterele insulei rasarite cu doua milioane de ani in urma.
In drum spre Varful Rasaritului, ne trezim cu sute de oameni, precum niste furnici grabite, urcand pe drumul care duce spre craterul unui vulcan stins. Multi seniori, cupluri proaspat casatorite, indragostiti la prima vedere dar si liceene.






La vederea unui european, scolaritele se bucura, tipa si iti fac semne sa accepti o poza cu ele. Apoi pun mana la falca si incearca sa evite emotia surprinsa de camera de filmat.

Ca sa ajungi in varf ai nevoie de conditie fizica si rabdare. Sute de trepte serpuite sunt strabatute in 20 de minute. O viermuiala continua in jurul tau te face sa nu te opresti. Suflul ti se pierde daca mergi prea repede. Ai nevoie de o pauza, pe care o poti lua la fiecare schimbare de directie. In unele locuri, scara catre platou este strajuita de cate o piatra vulcanica mai deosebita. Una dintre ele se spune ca aduce promovarea in functie, daca o atingi. Este o legenda, care la un moment dat, a dus la aplicarea legii martiale. Generalii armatei coreene au descoperit ca seful fortaretei obtinea gradul de general direct din postul pe care il ocupa pe insula Jeju. Vorba s-a dus si oamenii se calcau in picioare sa atinga piatra fermecata.



Siroaie de transpiratie curg de pe turisti cand ajung in varf. Unora le tremura picioarele de efort dar satisfactia sa vada "burta" unui vulcan ii revigoreaza.
Suntem la 200 de metri inaltime fata de locul din care am plecat. Vantul este puternic dar, nu e nimic neobisnuit aici. Insula este cunoscuta pentru trei lucruri: vantul, piatra vulcanica si femeile.



Cu mult timp in urma, insula a fost populata fortat cu puscariasi. Detinuti politici trimisi de la Seoul pentru a disparea pentru totdeauna. Nimeni nu putea evada, insa viata era lejera. Fiecare detinut era un Robinson Crusoe care isi putea intemeia o familie cu localnicele. Dupa ce au facut copii si acestia au ajuns mari, detinutii au fost reabilitati si cu totii s-au intors la familiile lor de pe continent. Femeile din Jeju, ramase singure, au hotarat de atunci ca niciun strain sa nu mai fie acceptat sa traiasca pe insula. Pana in ziua de azi, nicio afacere privata nu este permisa. Doar francizele si serviciile pentru industria hoteliera au fost acceptate.
Traditia spune in Coreea ca, daca vrei sa te casatoresti iti faci drum la Jeju. Aici se aseaza linistea si dragostea intre barbat si femeie! Tot aici obiectele merg in sus pe un drum inclinat, sfidand gravitatia. Iar unicitatea locului este intretinuta si de femeile-sirena, inotatoarele care se scufunda fara aparate de respirat la adancime, pentru a culege fructele de mare comercializate la taraba sau la restaurante. Atat de cunoscute sunt si de respectate incat li s-a ridicat si un monument iar, din cand in cand mai zaresti cate o statuie comemorativa.



Specialitatile locale, rodul muncii femeilor-sirena ajung si in farfuriile noastre. Nenumarate feluri de peste, scoici uriase, caracatite si alte vietati marine. N-am avut parte nici de carne de caine si nici de pui, desi proprietarul le avea prin preajma...





Gaini care si-au facut culcusul sub palmieri

Pranzul s-a incheiat cu o canapea rupta sub greutatea mesenilor, asa ca gazdele noastre s-au dus repede sa inlocuiasca piesa defecta cu una in buna stare.



Autobuzul ne duce spre port. De aici luam vaporul catre o insulita numita U-DO. Are forma unei vaci intinse pe iarba, spun localnicii, asa ca au denumit-o astfel. Vaporul este plin de oameni si masini. Unii prefera sa calatoreasca doar cu masina.


Oficial coreean plimbandu-se ca turist prin insule

Zona este celebra si pentru dulciurile facute din clementine sau cactus. Varietati de ciocolata din portocale crescute doar in Jeju se pot intalni in toate magazinele. Femeile din zona le vand la taraba dar se feresc sa fie fotografiate.



Castelul de ciocolata de la mare

Caii, in Coreea, sunt o raritate. Nu ca specie... Sunt foarte importanti pentru valoarea lor. Numai milionarii isi permit sa creasca asa ceva. Si cei mai multi aleg Jeju pentru a-i intretine. Asa ca distractia de a calari este deosebita printre turisti. Chiar a devenit un simbol al zonei pentru ca, la hotelurile de lux, poti vedea statui uriase.




Lotte Hotel, cel mai exclusivist hotel din statiune

La U-do ne plimbam cu autocarul. Am fi vrut sa luam scuterele, dar gazdele au intrat in panica. Le era frica pentru siguranta noastra insa, au promis ca se vor revansa. In drum spre plaja de corali, am vazut nenumarate toalete publice, toate prevazute cu panouri solare. Si alte constructii se alimenteaza cu energie de la soare. Nu e de mirare! Insula este saraca, doar cateva sute de oameni, majoritatea pescari, isi duc viata departe de lume. Nu si de turisti...




Gustare proaspata si cruda pentru turistii flamanzi

Pentru coreeni, plaja de corali de pe U-do este unica. Toata lumea care isi face sejurul in Jeju are in program o balaceala in apa sidefie. Grupuri de tineri imbracati cu haine de strada se arunca in apa...unii pe altii. In peninsula, bronzatul este o indeletnicire secundara la plaja, de aceea nu vezi costume de baie occidentale.




Distractia s-a terminat! Ne intoarcem pe vapor. La fel si coreenii veniti la scaldat. Obositi, si-au facut culcusul in salile vaporasului unde n-ai voie sa intri incaltat. Toata lumea in peninsula doarme pe jos. Evident ca modernitatea la care este supusa Coreea face ca regulile si cutumele sa se mai schimbe, iar tanara generatie sa modifice substantial obiceiurile. Gandindu-ma la contul meu din care niste angajati neatenti din Seoul mi-au luat banii, aflu de surpriza gazdelor. Nu ne-au lasat pe scutere dar ne-au organizat o cursa privata de carturi. N-are rost sa ma intrec cu nimeni. Masinutele sunt pentru toti la fel, inclusiv pentru incepatorii care n-au condus vreo masina, in viata lor.



Calatoria se apropie de sfarsit. Maine este ultima zi. O alta va incepe in Romania. Doar la Jeju, soarele rasare insa la fel...