KOREA (4)

 

Cutremurul din China a provocat, deja, 15 000 de morti. CNN arata imagini cu chinezii socati de trepidatiile miscarii tectonice. La Seoul insa, cerul e senin iar zgomotul strazii este la parametrii normali, semn ca traficul este infernal. Ma duc la masa, la unul dintre cele 3 restaurante din hotel. Imi atrage atentia o afacere in desfasurare. Mai multi chinezi, insotiti de o fata draguta il asteapta pe un manager correan sa-si dea acordul pe un contract. Fata are rolul de a-l binedispune cu zambete si miscari studiate. Coreeanul accepta, dupa ce studiaza hartiile singur cu spatele la oaspeti. Toti rad si fac glume dupa ce deal-ul este incheiat.

Plecam din Seoul spre Paju, un oras construit deceniul trecut ca un parc industrial pentru marile companii locale. Este un drum de 50 de kilometri care se incheie la cativa kilometri de granita cu Coreea de Nord. Pe autostrada, de-a lungul malului sudic al raului care desparte cele doua tari, un gard de sarma ghimpata interminabil. Zeci de kilometri, patrulati in permanenta de militarii sud-coreeni. In vremurile bune, spionii din Nord faceau incursiuni cu minisubmarine dar, mai mereu, erau prinsi. Tehnicile lor de penetrare a teritoriului inamic au fost invatate de adversari. Acum sud-coreeni sunt experti in "mirosirea" cartitelor si a pestilor prin radare de suprafata sofisticate. Iar cand tehnica nu functioneaza, apeleaza la trucuri. Gardurile de sarma ghimpata sunt intesate cu pietre. Nu sunt puse la intamplare. Daca dusmanul taie sarma cu siguranta nu stie cum sa puna piatra la loc. Pusa in locuri diferite si colorata in diverse culori, in functie de codul stabilit de armata sud-coreeana. De cativa ani, n-au mai fost descoperiti spioni din Nord. Ultimul a fost acum zece ani, dar asta e cu totul alta poveste. 30 de ani a reusit sa se ascunda sub o alta identitate si a ajuns in varful ierahiei administratiei de la Seoul. Intr-o zi sud-coreeni afla de la televiziunea din Phenian ca a fost medaliat de dictator pentru serviciile aduse Coreei de Nord. De atunci nimeni nu l-a mai vazut.

 

Observatorul de la fabrica LG Display iti permite sa vezi, de la mare distanta, posturile de garda si granita. In departare, un orasel nord-coreean construit in anii 60 pentru a arata suprematia economica in fata dumsanului din Sud. Era doar o macheta la scara 1:1. Nimeni nu locuia in blocurile de propaganda. Acum sunt aproape 1000 de locuitori care si-au facut culcusul acolo.

 

Victor fixeaza cu privirea un soldat din sud si miscarea acestuia de-a lungul granitei.

Incepem vizita la LG Display, divizia de LCD-uri si plasme TV. Dupa o prezentare video, aflu cine sunt coreenii astia. Echipamente audio- video incredibile si cu un design care nu pare a fi Made in Korea. Si totusi, este real. Sunt invidios pe ei. Inteleg ca venirea japonezilor in peninsula, doar in scopuri economice, le-a adus si ceva beneficii. Unul este si accesul la tehnologiile vecinului din est.  

 

N-avem voie sa filmam. Suntem intr-un spatiu inchis si la propriu si la figurat. Ni se permite sa vedem doar o mica portiune din uriasa fabrica. Suntem in sectia care pregateste sticla pentru dimensiunile necesare unui LCD comercializat de LG. Foita de sticla are doar 0.5 cm si este manevrata de un megarobot electronic. Toate operatiunile de prelucrare sunt asistate de computer iar hala este mai curata decat la spital. Filtre de mare putere asigura o atmosfera lipsita de impuritatile pe care le respiram in mod curent. Un oficial coreean imi spune ca e nevoie de o saptamana pentru intregul proces tehnologic, de la taierea sticlei si pana la impachetarea produsului. Cateva milioane de ecrane sa fabrica anual in aceasta fabrica.

Ora pranzului. Ne indreptam spre satul englezesc, o locatie ridicata de Guvern pentru artisti si alti creativi. Toata lumea vorbeste engleza. Inainte de masa facem o pauza. Suntem intampinati de sute de copii de gradinita veniti la picnic. Fiecare cu uniforma si cu ghiozdanul inscriptionate in engleza si coreeana.

 

 

 

Dupa masa de pranz, mergem aproape 2 ore catre Pyeongteak, un alt oras dezvoltat pe "spatele" industriilor sud - coreene. Alta zona securizata. Aici restrictiile sunt si mai dure. Facem poza de familie si il descoperim pe Ion Iliescu intr-o vizita de lucru pe vremea cand era presedinte. 

Avem dreptul sa facem poze in showroom. O fata draguta ne prezinta toate minunile tehnologice in faza de serie sau de testare. Printre care si un home cinema theater de 80 000 de dolari. Echipamentul este placat la exterior cu aur de 24 de carate. In Romania sunt doi cumparatori, iar multi altii provin din bogatele state arabe, achizitionate de diferiti seici plictisiti.

Printre ecrane de toate formele si dimensiunile, dupa ce testam telefoanele Chocolate, Shine, Prada si Secret (va aparea in curand pe piata) descoperim un frigider inteligent si o masina de spalat care face ce vrei tu. Pe piata americana volumul de vanzari a explodat, dupa aparitia modelului TROMM.

 

Revenim la Seoul. Inainte de cina, o pauza de o ora pe strada americanilor. Ma enervez ca-mi pierd vremea prin aceleasi magazine. Ma hotarasc sa-mi cumpar ceva de la North Face. Macar sunt de cea mai buna calitate.Toate lucuruile pe aici sunt de doua categorii: excelente si execrabile. Depinde de magazinul in care intri! Cred ca americanii, care stau la cateva sute de metri de zona asta, au incurcat calitatea cu kitsch-ul. Ghidul nostru, Louis, insista ca aici poti sa-ti faci pe comanda, intr-o zi, orice costum vrei. Din vitrina magazinului cu pricina ne zambesc Pavarotti si Steven Segal, semn ca si ei au trecut pe aici pentru un frac sau o camasa.

 

Cina incepe moale si se termina cu hohote de ras. Mai intai, intalnim un om important din conducerea companiei. Un coreean crescut 3 decenii in Franta si angajat de ai lui,pentru 2 ani, ca vicepresedinte pentru Europa. Tip subtire, cu doctorat si 3 limbi vorbite excelent. Iata un asset important! Cultura occidentala l-a educat sa zambeasca, sa spuna glume si sa dea raspunsuri intuitive. Se bucura si el ca si noi ca gasim in meniu salam frantuzesc si branza elvetiana. Apoi, aflam de la Louis ca fiecare coreean poarta cu el o stampila. De cate ori semnezi ceva ai nevoie si de parafa cu numele titularului. Ai pierdut-o, risti sa-ti pierzi si identitatea! Seara se termina cu un cuvant la ordinea zilei: haptic. Cine stie engleza il poate confunda usor cu hectic. Dar confuzia vine din alta parte; de la aplicatia in sine. Este noua tehnologie care iti permite sa simti pe ce apesi. LG a inventat touchscreen-ul iar acum este la moda sa pui pe telefon aceasta tehnologie care iti creeaza senzatia ca butonul invizibil se comporta ca unul clasic. Ne gandim cu totii cum ar fi ca si alte placeri sa fie asigurate de aceeasi tehnologie...

Ma intorc in hotel si-mi pregatesc bagajul. Maine plecam spre Busan, la o alta fabrica LGE si apoi la Jeju Island, cel mai ravnit loc turistic din partea asta de lume. Ziua se termina cu CNN. Chinezii anunta ca 26 000 de oameni sunt ingropati printre daramaturile provocate de cutremur. Iar un mare baraj de acumulare este fisurat si risca sa produca un alt dezastru.