O insula feerica. Este asfintitul care cuprinde un teritoriu de vis. Mai luxuriant si exotic decat Hawaii. Mai curat si mai imbietor decat Coasta de Azur. Mai neobisnuit si fascinant decat Bora Bora. Este un cadou facut de cei de la LG pentru a ne face sa intelegem de ce o afacere globala inseamna investitii inteligente in influentarea mintilor si emotiilor purtatorilor de mesaj. Despre locul acesta minunat, declarat patrimoniu UNESCO, voi scrie maine cand fotografiile imi vor sustine opinia.
Ziua a inceput, insa, la sase dimineata. Bagajele sunt facute si urcate in autocar. Directia: aeroportul din Seoul. Facem prima deplasare serioasa prin Coreea. Celelalte au fost "drumuri de placere", in comparatie cu distanta pe care o vom acoperi azi (800 de km). Destinatia noastra este Busan (Pusan), al doilea oras ca marime. Doar 6 milioane de suflete, fata de 13 la Seoul...Facem check in repede, cum nu vezi la americani si ne urcam in avion, exact la timp. Mergem o ora si aterizam in orasul care pastreaza puternice influente japoneze.
Este regiunea in care s-au refugiat sud-coreenii din calea armatei din nord sprijinita "corespunzator" de sovietici si chinezi, la inceputul anilor 50. Inainte insa de asta, japonezii au facut din Coreea o colonie care le-a adus multa ura din partea localnicilor. Reminiscentele trecutului sunt pregnante si azi dar disparitia batranilor si globalizarea au sters multe din memoria recenta a coreenilor. Fiind aproape de arhipelagul nipon, Busan pastreaza specificul culinar japonez. Gazdele ne ofera o mostra de bucatarie nipona. Spre deosebire de lumea occidentala, unde felurile de mancare sunt ca si preparate, aici masa este un spectacol asigurat de bucatari.
Patru plite imense pentru 15 oameni si doi bucatari antrenati sa faca fata la pofetele unor gurmanzi. Unii dintre noi. Altii au evitat, in tacere, experimentul. Pesti stranii, complet necunoscuti noua dar si cateva "sortimente" recognoscibile: tipar, carne de porc. Cine nu intelege gustul asiatic al mancarurilor va fi dezamagit. Ceilalti insa, traiesc senzatia unui festin select preparat de o alta civilizatie.
Lasam in urma restaurantul si ne indreptam spre cea mai veche fabrica a concernului. N-am spus despre LG ca este un grup de companii care a pornit de la ideea unui vizionar. Domnul Koo, care are statui in toate fabricile, era un cercetator in chimie care le-a dat coreenilor posibilitatea sa miroasa frumos... El a produs prima pasta de dinti indigena, in 1947. Abia peste 11 ani a aparut compania de electronice. Mult timp s-a numit Goldstar (am si eu un televizor vechi prin casa) iar in 1995 a devenit LG Electronics. Numele inseamna mai mult decat o schimbare de brand. Este un alt mod de viata si o abordare total diferita a relatiei cu clientul. Nu e doar o gluma! Am vizitat fabricile LG si am inteles ca muncitorii ca si managementul "trag" in aceeasi directie. Indemnurile la performanta si depasirea planului nu sunt o inventie socialista! Si nici n-au disparut dupa caderea comunismului. Daca nu credeti, cititi cu atentie lozincile scrise si in engleza peste tot.
B3X, adica de trei ori mai buni. Si asta nu e totul! Pe treptele scarilor care duc spre sectii, pe pereti, pe podele si in toalete angajatii sunt incurajati sa se auto-depaseasca si sa creada in succesul fabricii in care lucreaza. Nu stiu cat de atasati sunt ei de locul de munca dar, cu siguranta, familiile lor depind de banii primiti la sfarsitul lunii.
Pe spatele lucratorilor poti citi un cuvant: calitate, iar realitatea este ca oamenii de la LG au ajuns sa concureze orice companie din lume in materie de fiabilitate. Am vazut linii de productie pentru telefoane, aparate de aer conditionat sau masini de spalat care functioneaza ca niste automate cu oameni. Zeci de muncitori produc, intr-o zi, mii de electrocasnice. Pasul intre doua operatii asigurate de mana omului este de 10 secunde, iar planul de productie este afisat la inceputul zilei. Oficialii companiei se mandreau ca n-au avut toata ziua un rebut sau vreun defect minor de fabricatie... Am tratat cu circumspectie tinta coreenilor de a deveni numarul unu mondial in business-ul lor. Acum, ma mai gandesc! Au toate resursele si tehnologia necesare ca sa iti demonstreze cine sunt. Mai au putin sa faca din scenariile SF obiecte reale. De exemplu, conceptul HomNet, prin care toate aparatele din casa sunt comandate de la distanta prin telefon sau prin calculator.
Parasim fabrica in graba, insa inainte de urcarea in autocar, vad o multime de barbati stransi in fata intrarii din sectie. Sunt fumatorii...Au dreptul la zece minute de pauza. Lucreaza 10 ore pe zi din care o ora si jumatate rezervata meselor principale. Oare ce fel de viata au oamenii astia?
4 comentarii:
Interesant jurnalul de calatorie intr-o tara indepartata, in care putini dintre romani vor ajunge. Diferenţele culturale sunt atât de mari încât pare o altă planetă :)
Desi pare o alta planeta, este doar o schimbare de perceptie. Coreea de sud este una dintre tarile asiatice care au acceptat modernizarea sau... schimbarea din vest, nu se stie cum e mai corect. in punctul de vedere al dezvoltarii economice si sociale sunt cateva niveluri mai sus decat noi. Ce ii tradeaza, este mostenirea stilului inchis si restrictiv de viata din vremea dinastiilor.
Eu lucrez cu asiatici. Sint very-hard- working people...intre ei insa se cam urasc, chinezii nu-i suporta pe japonezi, japonezii pe coreeni si tot asa...asiaticele sint very into fashion, au stil si gust cind e vorba de vestimentatie...le caracterizeaza totusi un usor snobism...iar de barbatii coreeni am aflat ca sint niste infideli:) o colega de serviciu(coreeanca) mi-a dezvaluit acest lucru...mda! Cam atit! Good Bye
In mare parte ai dreptate. Eu nu pretind ca le stiu bine cultura. Intr-adevar, am vazut si auzit ca barbatii sunt cam fustangii, desi nu prea au cu ce se lauda. Femeile lor sunt innebunite dupa lucruri europene sau de marca. Si, mi se pare, ca exista o mare concurenta intre cele 3 popoare. E drept ca, istoria lor a fost o vesnica incercare de asimilare a celuilalt...
Trimiteți un comentariu