(dimensiunile foto sunt la nivelul maxim de acceptare fata de persoana domnului in cauza) terfelit de un alt editorialist cu pretentii este o premiera care merita atentia mea. De ce? Pentru ca observ cum iesirea la rampa a domnului Voinescu, proaspat candidat al PD-L pentru un loc in Parlament este sanctionata cu excluderea (direct, fara avertisment sau vot de blam ca la comunisti). Un decalog ad-hoc cu porunci pentru rafinatul Voinescu, in care este desfiintat, mi-a atras atentia. Iata cateva dintre ele:NU fă prea mult caz din faptul că ai decis să candidezi pentru a aduce un suflu nou şi curat în politica românească. Deşi aş putea să-ţi garantez că aproape nimeni nu te va contrazice, la fel de bine poţi fi sigur că nici nu te va vota pentru aşa ceva.
NU te amăgi cu faptul că lumea te respectă. Pericolul cel mare e ca oamenii să te salute cu plecăciuni şi tu să deduci din asta că te şi simpatizează. Şi elevii îşi salută cu oarece respect profesorii, dar nu i-ar vota în veci. Crede-mă Sever, wishful thinking face ravagii printre intelectuali.
NU pune prea multă bază pe cei care te apreciază sincer. În campanie contează doar cei care au un interes.
NU-ţi fă poze de afiş electoral cu mâna-n barbă sau la tâmplă. E redundant. Toată lumea ştie sau dacă nu ştie va afla de la adversari că te ocupi cu gânditul...
NU încerca să pari mai deştept decât ziariştii. Chiar dacă-i adevărat în cele mai multe cazuri, diferenţa dintre tine şi ei e, deseori, o informaţie în plus.
NU te strădui să fii autentic. Fii, pur şi simplu. Dacă nu ştii ce înseamnă asta în politică, îţi ofer o întrebare ajutătoare: „Vrei putere, nu?“.
Vai, cat de mult adevar in poruncile astea! Iar in cazul domnului Voinescu (si COTOI, pentru cei care nu-l cunosc deloc) este mai mult decat atat. Este o deconspirare! Un om care a lins mainile lui Plesu, s-a inhaitat cu alti intelectuali sofisticati, si-a petrecut fara onoare 4 ani din viata la Consulatul general din Chicago, s-a dedulcit la banii si notorietatea oferite de TVR, cu sprijinul dezinteresat al altei "rafinate", Rodica Culcer, nu poate fi decat un oportunist cu aere de primadona. Nu-l pot uita pe acest domn cand organiza intalniri cu pretentii diplomatice despre erotismul operei lui Eliade sau comportamentul de ingamfat absolut printre bicisnicii sai colaboratori. Si in cele din urma, fatarnicia sa fata de cei care il tineau la post ca un pasa decrepit in timp ce el isi arunca mizeria interioara impotriva sefului sau de la Guvern, Adrian Nastase, prin reviste cu staif. Adica, vezi Doamne, experimenta disidenta de la 8000 de kilometri distanta...
Iar mai nou, mi-l amintesc din TVR cum se itea el la ordin ca sa slujeasca "independent" tabara politica preferata. Acest personaj molatec la vorba si acid la jigniri vrea sa ne convinga sa-i dam votul. Si nu este singurul care se metamorfozeaza in modelul politicianului de succes, rebranduit sub masca intelectualului de larga respiratie.
Nu mai e nevoie sa-l deconspir pe acest domn. A facut-o, din motive pe care nu le cunosc, fostul sau coleg de pagina. Ce ma enerveaza teribil este ca intr-una dintre porunci Sever Voinescu-Cotoi este asimilat jurnalistului. Asta-i culmea! De cand acesti indivizi sunt jurnalisti? Doar pentru ca au facut campanie mascata prin ziare si la tv pentru sponsorii lor politici? Fiindca au mirosit aerul dintr-o redactie si si-au atins coatele cu angajatii? Ce pregatire, experienta, activitate editoriale au personajele acestea pentru a fi numite ziaristi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu