Despre vicii si alte orori

Fiecare dintre noi avem unul sau mai multe vicii. La vedere, apar doar cele asumate in societate ca fiind acceptabile. Majoritatea sunt fumatori, altii sunt impatimiti ai alcoolului si unii (de obicei barbatii) trag cu ochiul la femei. Viciile sunt felul nostru personal de a ne diferentia de ceilalti. Sunt angoasele varstei sau reflexe de care scapam cu greu si sub un impuls major. Eu, de exemplu, m-am lasat de doua ori de tutun. Fiindca am vrut pur si simplu dar, in subconstient, a functionat teama de agravare a vreunei boli. N-am renuntat, pentru ca am facut suma viciilor si mi-a iesit mereu negativa. Nu se zice ca trebuie sa fie nula (constanta)? M-am consolat cu ideea ca viata este o loterie. Traiesti cat iti este dat si te bucuri de ea cat te duce mintea. Ce rost are sa fii un sfant sau vreun puritan zelos daca te zbati sa traiesti ori inghiti mizeria celorlalti. Compenseaza cumva viata de apoi cu pacatele celei prezente? Nimeni nu s-a intors de acolo ca sa ne confirme... Si atunci ce ai de facut? Sa fii propriul tau controlor si sa-ti permiti atat cat poti duce? Sau sa fii sclavul cuminteniei pamantene, precum apostolii lui Iisus? M-am impacat cu gandul ca nu pot respecta nici invatamintele crestine si nici posturile bisericesti. Doar le observ si trec pe langa ele. Cate vicii sa adun ca sa fiu chit cu ele? Sau care dintre ele adunate ma fac sa ajung la suma nula? Ramane sa numar. Pana cand voi avea un raspuns, cumpar tigari. Azi am luat mai multe pachete si de ce mi-a fost frica n-am scapat. Le-am luat pe alea cu poze infioratoare. Nu m-am uitat la ele dar le stiu din campania autoritatilor. Asa ca ma prefac ca nu le vad. Eu stiu si pot. Dar ceilalti, mai ales copiii? Ei cum pot face asta? Ma umple de scarba inventia asta penibila a celor care si-au gasit un nou dusman mondial. Hai sa nu mai fumam dar sa ne drogam, sa inselam, sa furam, sa violam sau ce mai putem face rau pare sa fie indemnul celor care stau deasupra noastra. Pe astea, eventual, le pedepsim prin Codul penal. Dar pe asta cu fumatul o punem pe pereti si la vanzare, in vazul tuturor. Ce conteaza ca-i facem pe copii sa viseze urat noaptea, ca ii traumatizam cu imagini pe care nicio televiziune nu are voie sa le arate? Ne-am facut damblaua... Dar, vai, ce folos! Vanzatoarea imi spunea, cand i-am cerut sa ma scuteasca de oroarea pozelor, ca nu mai are altfel de pachete. Ca apoi, sa-mi spuna satisfacuta ca, de cand le-a pus la vanzare pe cele noi, i-au crescut incasarile. Te pomenesti ca sunt tot mai multi carora suma viciilor nu le iese...