marți, iunie 24, 2008

Ce vor femeile?

Ce-am castigat din egalitatea de drepturi dintre femei si barbati? Ma tot intreb de cand descopar pe zi ce trece ca, insidios, locul femeii in viata barbatului capata lent un rol inversat. Aud peste tot ca femeile sunt discriminate, ca barbatii sunt misogini din nastere, ca organizatiile feministe ii pun la respect pe macho si tot felul de bazaconii din astea. La serviciu am sefe (nu una, ci doua), lucrez in minoritate absoluta cu femei, in particular sunt inconjurat de ele. A nu se intelege ca savurez asta! Ma izbesc la tot pasul de priviri incruntate si apostrofari daca pretind respect sau suferinta in mod egal din partea lor. Este un sacrilegiu sa fiu egalul lor... Nu, ele trebuie mereu protejate, favorizate, intelese, respectate... bla, bla, bla. Era o vreme, acum vreo sase decenii, cand femeile erau discriminate, umilite, izolate. Acum, situatia este complet diferita, dar numai in mintea noastra, a barbatilor. Pentru ele, dulcea nostalgie a discriminarii s-a transformat intr-un repros perpetuu. Sa spui ca egalitatea dorita are si dezavantaje, cum ar fi sa-ti asumi pana la capat noul statut, devine un subiect riscant si automat primesti calificative intolerante. Pentru ele, administrarea succesului nu este confortabila. Le place sa fie minoritate protejata dar sa fie la putere. Le place sa pretinda raporturi echilibrate dar numai cat timp nu intri pe teritoriul lor eclectic. Trebuie sa-ti estompezi sau chiar sa renunti la prerogativele genului (micile placeri sau satisfactii cultivate la baieti din copilarie de aceeasi societate care te invata sa fii tolerant) ca sa nu fii catalogat misogin sau porc. In ultimii ani, dupa nenumarate emisiuni dedicate fenomenelor sociale, am aflat ca avem etichete. Suntem metrosexuali, ubersexuali, tehnosexuali si, mai nou, retrosexuali. Nu ajunge ca sunt alipite doua cuvinte intr-unul singur care, invariabil, te trimit cu gandul la sensul negativ al masculinitatii. Trebuie sa fim si catalogati ca liniile vestimentare... Suntem precum tendintele in moda, care vin si pleaca dupa cheful unor genii neintelese. Iar brand-ul nostru masculin este studiat si formatat ca sa parem potriviti pentru doamne. Cica femeile au generat, prin felul in care si-au selectat partenerii, o invazie de “ursuleti de plus” si “iepurasi” cu care iti vine mai degraba sa stai la barfa in timp ce masca pentru hidratarea tenului se usuca pe fata. Ei bine, vestea buna este ca s-a terminat cu papusile rase si frezate! Acum femeile au decretat ca nu se simt destul de femei langa hibrizii pe care tot dansele i-au inventat! Se plang ca nu gasesc urme de testosteron in comportamentul lor plin de afectiune si ca vai!, nu se mai simt in siguranta… Un autor de carte inventeaza noul model de barbat: retrosexualul. Un individ imbracat elegant, care face greseli de alegere a vestimentatiei, fumeaza in coltul gurii, plateste consumatia, ofera locul femeilor in autobuz, are tot timpul la indemana un brat incordat in caz ca trebuie desfacuta o sticla de sampanie si este preocupat de sex, bere si fotbal. Nu vi se pare cunoscut? Ce Dumnezeu se intampla cu femeile din ziua de azi?

44 de comentarii:

Anonim spunea...

Prinţe, iar te contrazic şi zău, nu vreau să te supăr. Acele femei despre care vorbeşti tu (te plângi cumva?! :P) sunt o minoritate atât de minoritară încât toată lumea ţine să vorbească despre ele, să le scoată în faţă, să şteargă vina...
Am crescut alături de femei (trei surori mai mari, nu-i de glumă!) iar viaţa mea de acum, se învârte în jurul a două (Regina mea şi Prinţesa noastră!) fetele mele, cum îmi place să spun. Am fost învăţat să respect femeia de când mă ştiu! Timp de 47 de ani n-am uitat nici o clipă că o femeie este viaţă!
Prin natura muncii mele, am văzut drama şi tragedia femeii. Cumplită! Violenţele la care sunt supuse fac să mă întreb de ce există atât de puţine legi care să le protejeze, atât de puţine organizaţii care să lupte nu pentru drepturile lor, ci pentru o viaţă care să le readucă cât de cât zâmbetul pe buze. Eşti un privilegiat, ai şefi femeie. Cele câteva mii care au reuşit să treacă zidul, nu-s decât excepţiile... Coboară în lumea reală şi te vei îngrozi. Milioane de femei sunt supuse violenţelor, violurilor, nedreptăţilor (încă de când abia deschid ochii şi până se sting) fără ca cineva să ridice un deget. Ce zici de un ultim caz, mamă a 5 copii, ucisă fiindcă la ora 3 noapte dormea, nu-l aşteptase pe cretin să vină de la crâşmă. Am văzut femei mutilate, copile violate (de cele mai multe ori în familie, de taţi, unchi, fraţi!)... Să ai un loc de muncă plătit decent fiind femeie?! Nu prea cred! Ajung excepţiile!
Uneori, mi-este ruşine că sunt bărbat...
Mă bucur de fiecare dată când o femeie reuşeşte. Poate pentru că sunt tată de fată? Primul lucru (important!) pe care am simţit că sunt dator s-o învăţ pe aia mică, a fost cum să rupă o mână plus trei coaste şi-un picior, eventual să-l arunce pe fereastră (din două mişcări!) pe oricine ar îndrăzni vreodată să ridice mâna la ea. Eu, care de felul meu sunt un optimist şi un nonviolent. Mă îngrozesc la gândul că, într-o zi (rea!) nu aş mai fi lângă ele, să le pot proteja. Încă trăim într-o lume a bărbaţilor violenţi, care se simt ofensaţi dacă nu li se leagă şireturile, nu li se pune în farfurie la timp, ori dacă femeia îndrăzneşte să ridice ochii din pământ, să nu ne amăgim. Nu crezi, dar aşa este!
Ţi-am spus, eşti un privilegiat. Să nu te facă acest statut să fii neatent la ceea ce este dincolo de aparenţe...

Un jurnalist spunea...

S: Ma asteptam la astfel de reactii. Randurile mele nu sunt atitudini revoltate. Nici macar regrete. Este vorba de probleme esentiale si de transformari pe care nu le simtim. Una este sa fii subiectiv ca tata de fata, sau martor la evenimente si alta este sa fii deasupra acestor situatii si sa vezi ansamblul. Eu asta fac. Si eu am o fetita. Crezi ca nu gandesc la fel ca tine? Dar aici trebuie sa te extragi din microcosmosul tau si sa vezi evolutia. Daca traiesti intr-o tara islamica vei avea dreptate, daca traiesti in America vei fi socat. Asadar, ceea ce am spus este valabil pentru lumea in care traim si pentru sensul societatii noastre. Si iti propun sa intrebi o femeie de succes sau cu o cariera stabila si sa vezi cum gandeste despre egalitatea aceasta. Vei afla uimit ca au aceleasi opinii. Egalitatea nu inseamna mila sau favoruri. Asta stie orice persoana inteligenta. Si sa nu uit...Articolul avea un substrat diferit de cel pe care l-ai vazut. Ultimele randuri spun cat de departe am ajuns cu relatia dintre un barbat si o femeie.

Anonim spunea...

Hmm! Cum erau versurile alea, ale lui Alexandrescu... "Că voi egalitate, dar nu pentru căţei"???!
Ce pot să întreb o "excepţie"? Fie nu cunoaşte realitatea, fie a uitat-o, fie neagă, vrând să uite cu tot dinadinsul. Ai dreptatea ta. Şi a celor puţine, sigur că da. Prea puţine, ţinând seama de ansamblu...

Mana spunea...

ȘuKăRiT, tu o ții ca Ivan cu fluierul? Nu vrei să înțelegi că nu suntem așa puține? (Vezi, am zis suntem, adică m-am inclus!). Uite, eu nu vreau să fiu egală! Dar asta nu înseamnă că nu sunt capabilă să performez... (Am și dovedit că sunt. Și nu sunt nici singura și nici parte a unei minorități infime). De altfel, nici nu avem cum să fim egali. Nu că ar fi unii mai deștepți și altele mai proaste ( :P )... Pur și simplu suntem diferiți!

Elisa spunea...

Claudiu,sefii nu sunt simpatici indiferent daca-s femei sau barbati,ei sunt o categorie si atat.
Iar in legatura cu intrebarea ta...femeile vor de la barbati exact ceea ce vor barbatii de la femei,asta in cazurile fericite,ceea ce-ti doresc si tie.
In rest...toata lumea are dreptate,caci tot ce s-a spus pana acum sunt adevaruri,care nu se contrazic.
Singura deosebire dintre femeie si barbat in functie este faptul ca femeia VREA sa dovedeasca,desi uneori se straduieste vizibil pentru asta,iar barbatului ii vine functia,manusa.

Anonim spunea...

Cred că am fost greşit înţeles. Sigur asta trebuie să fie, dacă o Doamnă (Doamna noastră!) mă contrazice (ooofff, of, of!!!)
Nu mi-s pentru egalitate, zău! Chiar atât de orgolios, încât să cred că aş putea egala o femeie, nu pot fi. Problema (dar nu e o problemă!) este că eu recunosc??!!! (Marea majoritate a masculilor luptă din răsputeri să-şi arate "supremaţia". Cei mai mulţi, prin mijloacele cele mai crunte... Pot fi Igor cu-al lui fluier, da! Dar foarte realist, ţin în faţă solfegiul... )

Anonim spunea...

Ivan...:)

Un jurnalist spunea...

Subiectul este foarte controversat. Vad ca Mana l-a preluat si a pus taberele sa se incaiere. Asa sa fie! Eu raman pe pozitii...

Anonim spunea...

Prinţe, parol, ai dreptate! Trebuie să căscăm ochii bine de tot...altfel o furăm!

blue

Un jurnalist spunea...

Ha ha. Blue esti de-al meu!Imi pare rau pentru Sukarit. El n-a inteles ca ne-am transformat. Ca ele sunt la fel ca noi. Cu rele si cu bune. Ca si noi suntem egalii lor si ca a face favoruri nu duce decat la autocompatimire si recunoasterea unor vini. Eu nu ma simt vinovat de discriminare si astept sa primsesc tratament egal din partea lor...

Anonim spunea...

Printe, nu poti fi egalul meu, pentru ca eu sunt superioara =)) Si lasand gluma la o parte, eu nu prea am auzit femei care sa se vaite ca nu sunt egale barbatului. Pai, na, sunt diferente, normal. Egali nu vom fi niciodata, dar asta tine de natura noastra. Cine nu pricepe, nu pricepe.

Un jurnalist spunea...

Ma bucur ca nu esti egala mea. Decat asa cand iti face placere. Asta macar e un adevar spus pe jumatate. Si imi place cand o femeie spune asta. Inseamna ca este la fel de valoroasa ca mine si ca orice alt barbat...

Anonim spunea...

Dragul meu ``Print`` eu te citesc de cind cu... stii tu, iar pe la TV te urmaream de mult timp.
Sunt de acord in proportie de 99% cu ceea ce spui. Sigur si SuKaRiT are oarecum dreptate insa depinde mult din ce unghi privim lucrurile. Si sa nu uitam niciodata ca orice regula are si exceptii.
La final vreau sa mai pun o intrebare care m-ar cam da afara de pe unele bloguri: nu ti se pare ca lucrurile astea se intimpla cam de cind s-a inventat vibratoru` ?

Un jurnalist spunea...

Ha ha. Ce haios! Cred ca de cand barbatul poate fi inlocuit de alte ustensile libertatea femeii a devenit realitate. Asa ca, da, iti dau dreptate. Si nu ma feresc sa spun public ca este comod pentru doamne sa fie "surghiunite". Toate minoritatile democratiei au satisfactia sa se razbune pentru suferintele stramosilor...

Anonim spunea...

Deci nu ne rămâne decât să aşteptăm să ne scoată egalele noastre la cârciumi! Avem şi noi plăceri, nu? Aaa...şi pentru a nu se simţi umilite să plătească nota!

Anonim spunea...

ai mare dreptate---

Mana spunea...

Blue, oți avea voi plăceri, dar n-ai citit că nouă ăncep să ne placă retrosexualii? Ăia care plătesc consumația la cârciumă (și pentru noi) și-și iau și bere la pachet, pentru acasă, că doar trebuie să se uite la meci! Deloc nu ești atent! :P

Anonim spunea...

Mana, ştii ce-am vrut să zic, nici nu mă gândeam că nu!=))
Dar...subliniez faptul că vreau să văd în femeie sensibilitate, gingăşie, tandreţe, frumos, mai exact prin ceea ce se defineşte! Poate să aibe grămadă de cărţi de credit, carieră strălucitoare, inteligenţă sclipitoare, să fie şefă şi, nu sclifoseli...dar să fie femeie!

Anonim spunea...

Blue, stai linistit, daca ma scoti la restaurant, cu siguranta ca n-am sa platesc eu. Si asta e treaba barbatului. Acum, sa fim seriosi, nici ca femeia sa stea fara sa faca un ban al ei nu e cinstit. Sa fim seriosi, seriosi. Femei, barbati, suntem independenti si trebuie sa ne si asiguram aceasta independenta. Nu crezi?

Mana spunea...

Cum, Oana? Pai, dacă-l inviti tu la restaurant, nu plătește tot el? (Chiar dacă pe cardul tău sunt ceva resturi suficiente de la pantofii cu toc!) :P

Anonim spunea...

Buna ziua! Ma bag si eu in seama desi nu frecventez acest blog. De fapt, nu frecvetenz nici unul in mod particular... din timp in timp citesc ce mai spune Doamna Mariana Ciutacu pe blogul domniei sale din pricina ca mi se pare foarte sensibil. Probabil acesta este motivul pt care postez acum. Pentru ca subiectul publicat de domnia sa azi m-a trimis cu raspunsul la acest blog… iar acest subiect m-a atins oarecum intr-un punct sensibil. Nu stiu daca veti publica au ba, dar ma bucur ca se discuta astfel de lucruri pe bloguri si va multumesc.
Ceea ce doresc sa spun in legatura cu acest subiect este ca in primul rand, intr-adevar, exista realitati paralele. In al doilea, din punctul meu de vedere, mai exista si potetial de fericire in viata fiecarui om. Aici de fapt apare discutia morala. Avem toti acces la a ne implini acest potential? Faptul ca o parte dintre femei au astazi acces la educatie, locuri de munca, etc nu sterge cu buretele faptul ca nu au avut multa vreme nici un fel de oportunitate la a isi implini potentialul. In plus, chiar daca astazi unele femei au de ales, asta nu inseamna ca toate au de ales. Daca ar fi sa fim onesti si daca am deschide BBC-ul in fiecare seara la stiri, cred ca am vedea ca de fapt nu multe femei au privilegiul de a trai macar decent.
Ideea egalitatii este oarecum greu de discutat. Egalitatea in era aceasta post-moderna cand totul se priveste prin prisma relativisumului (si nicidecum a relativitatii) e greu de abordat. Mai mult, nu cred ca egalitatea e ceea ce femeile sau alte minoritati isi doresc. Cred ca mai degraba spera sa aiba o cale spre a se bucura de viata.
Multumesc! Numai bine!

Anonim spunea...

Mana, in primul rand nu am ajuns asa rau sa il invit eu pe el :)) Cand o sa ajung acolo, daca o sa ajung, o sa-mi pastrez banii pentru flecuri =))

Anonim spunea...

Marian S, deci 1 la sută...? Bun şi ăla!!
Şi să ştii că nu ai dreptate cu privire la invenţie. Vibratoarele au o vechime de vreo... ceva... hmm, multe mii de ani, atâta că acuma, au o altă denumire... ;)

Anonim spunea...

Marian S, deci 1 la sută...? Bun şi ăla!!
Şi să ştii că nu ai dreptate cu privire la invenţie. Vibratoarele au o vechime de vreo... ceva... hmm, multe mii de ani, atâta că acuma, au o altă denumire... ;)

Anonim spunea...

@ SuKaRiT : vrei sa te invat eu care e diferenta intre un vibrator si un dildo ? Faci o mare confuzie asa ca mai bine intreaba-l pe nenea Google !
@ Toata lumea: Claudiu (cred eu) se refera la realitatea noastra, din epoca noastra, din tara noastra. Pe lumea aceasta sigur ca sunt si diferente mari dar hai sa facem o conventie: sa ne referim numai la noi. Si eventual si la civilizatia occidentala. Ca prin Africa e altfel deocamdata nu comentez, nu e treaba mea.

Mana spunea...

@db: mulțumesc! (Claudiu nu se supără că îmi permit să raspund aici... doar e un Prinț!)

Anonim spunea...

Apropo, iata niste femei extrem de emancipate:

http://pitzipoanca.org/

Si se mai intreaba unii de unde vine misoginismul...

Anonim spunea...

@ db, te văd mai mult de partea mea, să sper că am un aliat(ă)?!O.K. Pofteşte dar la Castel, să mărim numărul. Deocamdată am fi doi...

@ Mariane, nu-mi căuta nod în papură, că tare mi-s cătrănit! Diferenţa ar fi că... alea (cum li se zice) azi funcţionează electric...?! ;)

Anonim spunea...

dar de ce i se spune "printul" domnului Lucaci?

Anonim spunea...

@ sukarit: da, stimate domn sunt de parte dvs. mai curand. Cineva spunea mai devreme sa luam in calcul doar realitatea noastra romaneasca si pe cea din vest. Doresc sa va invit sa va uitati la periferiile Bucurestiului sau prin orase mai mici de provincie sa vedeti ca lucrurile nu sunt chiar roz. Nu se pune problema de cine plateste consumatia, dupa parerea mea... E frumos sa plateasca ambii intr-un cuplu... Cred ca se pune problema de demnitate, de trai decent etc. Ma rog, nu doresc sa pic in patetisme. Doresc doar sa spun cateva lucruri.
1. Pentru ca femeile de astazi sa aiba educatie, drepturi egale in fata legii, drept de vot etc. alte femei au manifestat, unele chiar au murit... si cu doua secole inainte si cu un secol inainte (asa numitele prim val de feminism si al doilea val de feminism au castigat multe drepturi in multe state pentru femei).
2. Cu toate acestea, realitatea nu privilegiaza foarte multe femei. Daca e sa traim in bolul nostru de sticla (ceea ce eu, recunosc, fac) atunci realitatea acestor femei care de fapt nu au nici un pic de timp pentru a reflecta la propria lor existenta, sau la a contempla ce se petrece in jurul lor nu sunt foarte prevalente si nu le simtim. Dar daca iesiti pe la periferii sau luati un job intr-un mediu educat (ceea ce am experimentat eu odata)... atunci ati fi surprinsi de discrepanta.
Multumesc pentru raspunsuri si pentru discutie!

Anonim spunea...

Pardon, am vrut sa spun "mediu needucat" in loc de mediu educat... ma scuzati... e cam tarziu.

Anonim spunea...

Îţi dau răspuns Anonimule, pentru că, io mi-s (uneori şi prin rotaţie!) Maestru de Ceremonii cum ar veni, la Castelul Doamnei...
Castelanii devin (automat, odată îndrăznind să se arate!) Domniţe, Cavaleri şi Paji. Avem uns şi-un Prinţ (bineînţeles cel în cauză!).
Nu se poate să nu fi auzit de Ţinutul de Foc al Împărătesei, unde legea de căpătâi este veselia, iar tolbele sunt încărcate cu săgeţi de râs.

Anonim spunea...

Vai, asa este! Toti apropiatii mei se plang ca sunt pesimista!!! Iertare! Daca mai intervin vreodata in vreo dicustie la castel promit sa nu mai fiu asa sumbra... sau mai bine stau pe tusha si citesc ce mai scrie Doamna Ciutacu. Stiti vorba aia... "Este mai bine sa taci si sa dai impresia de prost, decit sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu!" Asa si cu mine... Numai bine si scuzati-ma rogu-va!

Un jurnalist spunea...

Dragii mei, vad ca Sukarit se lupta din greu sa-i adune pe sustinatori. Fiindca am acceptat cu totii un joc al ideilor si nicidecum o confruntare fara sens, cred ca este corect sa continuam fara incrancenare sa ne sustinem opiniile si argumentele. Chestiunea in discutie este sensibila in continuare pentru ca atingem superficial fondul problemei. Eu nu am incercat sa pun in ecuatie dreptul femeilor. O premisa eronat exploatata de Sukarit si DB. Eu spun cu totul altceva: suntem in fata unei schimbari lente dar profunde de deturnare a sensului drepturilor femeii. Nu ne transforma din aparatori, in facilitatori ai acestor privilegii? Pe care, iata, multe dintre doamne nu le considera potrivite vremurilor si societatii in care traim? Nu cumva sunt unii dintre noi robii stereotipurilor? Sau poate sunt altii care doresc acea discrimnare pozitiva de care stim cu totii? Dar, atentie: femeia nu este o minoritate protejata decat acolo unde explicit sau prin cutume devine astfel. In atari conditii, discriminarea pozitiva la o populatie superioara celei masculine nu are niciun sens... In continuare caut argumentele opozabile si n-am aflat decat experientele personale ale celor care scriu sau rezumatul unor etape si evolutii istorice. Cum ramane insa cu justificarea nevoii de egalitate intr-o societate ca a noastra care stabileste prin lege ca suntem egali?

Anonim spunea...

La o masa mare stateau mai multi ``telectuali`` printre care si un preot. La un moment dat au discutat si despre femei. Un comesean, ca sa-i faca pe plac popii conchide: asa e, parinte, incurcate sunt caile Domnului ! La care popa raspunde: Ehei, fiule, dar stai sa le vezi pe ale doamnei...
Claudiu, asculta aici la un nene trecut (pe jumatate) prin viata: discutia asta se poate prelungi la nesfirsit. Dar nu-i nimic, e interesanta, hai sa-i dam bataie ! Pina la urma o sa ajungeti toti la ideea mea: nu va mai straduiti sa intelegeti femeile, e imposibil ! Straduiti-va macar sa va descurcati cu una.

Un jurnalist spunea...

Marian, asta spuneam si eu...Nu vom ajunge la un sfarsit.Dar, tot nu m-a lamurit nimeni daca suntem egali sau pretindem ca nu stim... Sa ne descurcam cu o femeie? Asta suna deja a capitulare! Poate sa reusim sa le intelegem pe toate cat sa nu luam distonocalm, asta ar fi o performanta... O spun cu umor si nu cu suparare.

Anonim spunea...

Uite printule, in completarea comentariului cu numarul 9850 de pe blogul Manei, hai sa ne uitam noi ca baietii aici si sa birfim despre ``discriminarea`` femeii care se discrimineaza singura:

http://www.prettynudes.sk

Asteptam comentariile !

Anonim spunea...

Au ! fa tu singur o minune tehnica si transforma-l in link.

http://www.prettynudes.sk

Un jurnalist spunea...

Marian. Suntem in aceeasi tabara pentru ca vedem lucurile la fel. Dar sa stii ca sunt si multe femei care sunt de acord cu noi. Insa trebuie sa fim gentlemani si pana la urma sa ne pastram propriile opinii. Care spun sa nu exageram. N-are rost sa transformam o dezbatere la nivelul ideilor in jocuri nepotrivite. Hai sa ne savuram satisfactia de a ni se da dreptate fata de problema in discutie si sa alegem spatiul privat pentru chestiuni mai intime.

Anonim spunea...

dar cine te-a suparat asa tare de iti veni sa scrii despre un subiect asa sensibil? (a se vedea si nr de comentarii) si doi ..de ce ti se spune printe ?

Un jurnalist spunea...

Loredana: Nu m-a suparat nimeni. Sunt, cum ii zice si blogului, ganduri sub presiune. Tot ce scriu reprezinta momente din viata dar si fenomene pe care le observ. Daca a fost un motiv pentru care am ales acest subiect atunci "samburele" zgandarelii l-am extras din puzderia de etichete penibile despre cum trebuie sa fie un barbat pe gustul femeii. De acolo m-am aplecat mai serios asupra resorturilor si evolutiei gandirii femeilor in societatea moderna. Asa am ajuns aici. Cat despre denumirea mea princiara...Asta e o poveste mai romantica. M-am innobilat la castelul Imparatesei, acolo unde sunt zeci de cavaleri si domnite.

Diana spunea...

Imi pare rau ca fiind absorbita de lucrari de licenta nu am "prins" la timp aceasta discutie interesanta :).
Ca sociolog care vede totul statistic sunt de acord cu sukaritul...violenta efectiva sau simbolica la care este supusa femeia in Romania este fantastica. Legea impotriva violentei in familie nu o protejeaza deloc, a ramas pe hirtie.Discriminarea si stereotipurile sunt la ele acasa, cum se vede la tot pasul in experienta cotidiana. Modelul actual de socializare aloca femeii responsabilitati combinate: si cresterea copiilor, dar si profesie. Stiati ca intr-un sondaj despre valori europene tara noastra se diferentiaza net de cele din jur la acest aspect? Aici opinia este ca femeia poate avea si viata profesionala si poate si sa se ocupe si de copii mai mult decit barbatii...nimeni nu pare sa observe ca rolurile acestea disproportionate in familie nu sunt normale si cer femeii sa aiba o eficienta superioara.Iar despre ascensiunea femeilor in organizatii am scris de curind un post pe blogul meu si nu vreau sa ma repet.
Pe de alta parte exista si realitati paralele, asa cum observa db. Si Claudiu are dreptate, privind lucrurile dintr-o anumita perspectiva...in anumite straturi sociale si profesionale s-a ajuns la aceste nuante in care asa-zise "dezavantaje feminine" sunt exploatate si transformate abil in avantaje. Il inteleg cind vorbeste despre "reprosul perpetuu"la adresa barbatilor "minoritari"...si eu l-am simtit in mediile feminizate. Dar "reprosul perpetuu" nu se compara cu stereotipurile pe care la auzi cind esti femeie in minoritate intr-un mediu masculin. Cum se simte o femeie la o intilnire de acreditare a unui masterat, cu reprezentanti asa-zis seriosi din mediul academic, care aude timp de o jumatate de ora aluzii si bancuri "despre femei"?
Acestea nu se pot intimpla decit intr-o societate in care socializarea de gen este foarte puternica (de ex. nu inteleg de ce fetele trebuie sa se joace numai cu papusi si bucatarii in timp ce baietii primesc cadou doar masinute!)
PS. Este diferenta intre managerii femei si managerii barbati, dupa cum demonstreaza studiile de psihosociologie organizationala: femeile adopta mai frecvent stilul democratic si sunt mai orientate spre relatii, deci creeaza un mediu de lucru mai placut. Totusi eu prefer managerii barbati pentru ca sunt mai eficienti si au un management al timpului mai bun, ca si aptitudini mai bune in orientarea grupului spre atingerea obiectivelor colective!...
PPS. Claudiu, observatia cu argumentele care nu s-au adus este corecta (dar sa stii ca si experienta personala si istoria pot fi o baza pentru argumente, mai slabe desigur). Am incercat sa aduc niste argumente de tip sociologic, nu stiu daca suficient de convingator :).

Un jurnalist spunea...

Diana, ai dreptate! Discriminarea de gen exista si poate fi perceputa. Eu nu contrazic aceasta realitate. Atentie insa, oricat ar parea de revoltator si socant, tot mai multi barbati sunt victime! Insa in articolul meu, chestiunea controversata era legata de evolutia dreptului femeii intr-o societatea democratica sau, daca vrei, moderna, occidentala. Nu am reusit sa inteleg daca avem nevoie de o intarire a statutului femeii si daca multe dintre ele se simt comod in aceasta postura de minoritate protejata... Multumesc oricum pentru ganduri. Au fost mai aplicate.

Anonim spunea...

Vorba vine, ca discriminarea nu exista. Orice barbat de bun simt ar recunoaste asta. Femeile sunt discriminate la locul de munca, in politica (cate femei ministru avem ) ? Nu se iau masuri impotriva violentei domestice, de aceea mor in fiecare an 150 de femei in urma batailor suferite de la barbati, iar legiuitorilor cand li s-a cerut sa ia masuri impotriva acestor specimene au devenit brusc niste neputinciosi motivand ": < nu suntem pregatiti pentru astfel de situatii >. Atunci de ce mai ocupa acele posturi daca refuza sa ne trateze si pe noi femeile ca pe niste cetateni ai acestei tari... ca doar si noi platim taxele si impozitele din care isi iau domniile lor salariile ?

Powered By Blogger