Cultura rahatului

Zile in sir m-am perpelit daca sa particip la controversa provocata de expozitia aceea psycho de la New York. Stiti voi care! Aia cu poneiul roz insemnat pe crupa cu un semn interzis in Europa. Cu Fecioara Maria imbracata in uniforma de gunoier si cu semne falice prin diferite lucrari artistice. Colegii de la birou ii plangeau de mila grandiosului Patapievici pentru ca era victima unei inscenari bolnave, pusa in scena de Andrei Badin si preluata cu multa placere de Antena 3 si de Jurnalul National. I-am urmarit si pe unii si pe altii cum se explica, cum cauta justificari, cum mistifica adevarul sau exagereaza. Toate astea m-au enervat si m-au intaratat sa m-apuc sa scriu ce stiu. N-am sa ma exprim in privinta demersului artistic al autorilor. In privinta artei sau al actului artistic, am invatat ca totul este permis si nimic nu este criticabil. Desi imi aduc aminte ca un artist austriac a ajuns pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului dupa ce in tara sa a fost condamnat pentru defaimare. Ii alaturase intr-o lucrare pe mai multi lideri politici in pozitii si interpretari nedemne pentru care acestia l-au dat in judecata. Asa ca, ma abtin sa interpretez calitatea expozitiei.
Dar nu ma abtin deloc sa comentez situatia si mai ales rolul unor indivizi in aceasta bulibaseala intelectuala.
Personajele principale:
Andrei Badin, Cristian Neagoe, Corina Suteu, diplomatul roman.

Despre Andrei stiu multe, inca de pe vremea cand eram coleg cu mama lui. Am avut o relatie buna cu ea si suntem amici in continuare, cand mai apucam sa ne vedem pe strada. Cu Andrei in schimb, am avut un parcurs dificil. Fara sa inteleg apetenta lui pentru confruntare si radicalismul sau feroce m-am trezit intr-un conflict fara vina. Angajat al TVR-ului din vremea lui Iliescu, paradoxal coleg de redactie cu mama lui, eram dusmanul sau pe motiv ca sunt in sluba comunistilor, securistilor si ce mai era prin TVR la acea vreme. Nu am putut sa interferez mental cu Andrei. Era si regalist convins, cu vizite dese si sederi prin Elvetia acolo unde traia, in exil, familia regala. Ulterior, cand CDR-ul a castigat alegerile si el nu si-a mai gasit locul in cercul puterii(fosta opozitie) a emigrat si l-am pierdut de pe radar. Am ajuns insa sa-l regasesc prin articolele din revistele romanesti din America. Scria tot asa, visceral, impotriva lui Iliescu, Nastase & co. Nu ma mira deloc atitudinea sa. Ba mai mult, cand am ajuns consul general la Los Angeles si-a adus aminte de mine. M-a injurat in stilul sau vulgar. L-am ignorat, in virtutea bunelor mele relatii cu mama lui. Si oricum, nu aveam ce sa comentez la "bufeurile" unui frustrat. Uimitor pentru mine sa-l vad de vreo doi ani in barca "dreptatii". Adica a celor care formeaza opozitia de azi si care cauta sa deschida ochii romanilor asupra regimului Basescu. Imi este indiferent cu cine se asociaza in scris sau financiar Andrei. Asa l-am tratat mereu. Insa m-a ravasit contorsionarea mintii lui de la extrema dreapta la extrema lui "lua-te-ar dracu' Basescu"! Asta este omul care, cu sprijinul amicilor sai de la New York Magazine, a "descoperit" expozitia psycho.
Cristian Neagoe
Nu-l cunosc defel pe acest domn. Citesc pe unele bloguri zoso si prin portalul Liternet ca este promitator. Ca scrie. Asa cum stie el. Cu vulgaritati, mizerii pestilentiale, si teme gen Trainspotting. Altii spun ca e oribil si lipsit de har auftakt, alandra. Si mai descopar ceva. Ca i-ar favoriza pe amicii lui ca sa expuna ori sa publice pe banii statului roman prin tot felul de locuri trendy. Nu am dovezi, nu ma exprim. Dar pana aici. Cand am vazut ca acest domn si-a terminat facultatea de filozofie a lui Liiceanu mi s-au aprins beculetele. Deci, dumnealui a castigat un concurs de coordonator al comunicarii la ICR New York, direct de pe bancile Facultatii, dupa ce i-a periat cu pamatuful umed pe domnii Liiceanu si Patapievici. Ce comunicare are nevoie Institutul ala, nu inteleg? Cunosc foarte bine cu ce se ocupa oaza aceea de cultura. Numai de un post de comunicator nu era nevoie! Sa fie clar, e suficient sa primesti bani din tara ca sa faci orice expozitie, lansare de carte sau proiectie de filme vrei. Si daca ai nevoie de articole in presa, sunt o multime de contacte si de legaturi gata facute. E suficient sa platesti cateva sute de dolari pentru un articol publicitar. Am facut din astea cu nemiluita la Los Angeles si fara sa cheltui un dolar. Aceste caractere insa sunt prea evoluate pentru ca noi, profanii sa le atingem. Ele stiu cu ce se mananca cultura (in conditiile date cacofonia este o licenta artistica!). Acest domn Neagoe vorbeste, gandeste si scrie precum seful sau ierarhic si, in acelasi timp, idolul sau cultural: radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii - Horia Roman Patapievici, Politice pg 63.
Cum spuneam, gusturile nu se discuta. Insa legile si statutul diplomatic, da! Pentru dansii! Isi permit asta si chiar mai mult. In numele linsajului mediatic, al rastalmacirii propriilor vorbe la care sunt supusi au imunitate si privilegii. Normal, doar fac parte din aceeasi casta. A intelectualilor subtiri neintelesi care pot scrie mizerii cu aroma de vanilie. Pot experimenta stari de transa dubioasa pentru transpunerea starilor de beatitudine in scris. Dar ce are de-a face asta cu Statutul diplomatic, cu Codul de conduita? Doamna Corina Suteu - directorul ICR New York, intamplator o alta persoana agreata de domnul Patapievici, se plange ca este obligata sa colaboreze cu invechitul MAE.
SA FIE SINGURI SI SA REPREZINTE ROMANIA DUPA CUM CRED DANSII, spune dumneaei.
ATUNCI, SA INFIINTEZE O SOCIETATE PRIVATA SAU UN ONG DACA SUNT ATAT DE GENEROSI CU ACTUL DE CULTURA!, zic eu.
Daca ar avea dansii habar ca pe vremea mult hulitului Ion Iliescu acest Institut a scapat de sub tutela totala a Guvernului si a fost trecut, in extremis, sub patronajul sefului statului, i-ar acorda mai multa consideratie! Asa insa, isi permit sa faca gesturi de extravaganta artistica pe seama noastra. Fiindca sa nu ne amagim; tot ce apare sub obladuirea Institutului Cultural Roman este sponsorizat cu foarte, foarte multi bani. Asa cum a fost si o alta expozitie scandaloasa in Cehia, acum vreo doi ani. Mizeria proiectata pe peretii unei hrube jegoase s-a musamalizat desi a fost demonstrata, cu probe, de un corespondent al TVR. Doamna Rodica Culcer a avut grija sa-i livreze pe ascuns domnului Patapievici o seama de informatii prin care a fandat aparitia unui material ucigator. Faptele si probele mai exista dar cazul ramane clasat. Nu se poate sa turmentam creierul unui intelectual atat de rafinat cu incurcaturi financiare sau administrative, nu-i asa!