Don't be evil
Este motto-ul celui mai mare motor de cautare din lume. Sa nu faci rau spune si o porunca biblica. Dar, oare, este suficient sa gandesti asta ca sa reusesti. Google crede ca bunele intentii sunt suficiente pentru a-i linisti pe utilizatorii serviciilor sale. Doar cu texte pe pereti, intr-o lume supercontrolata, o astfel de asigurare este ca o promisiune din partea unui candidat la alegeri. Naivitatea celor de la Google nu poate fi scuzabila. Si nici acceptata. Cine iti garanteaza ca datele personale, comportamentul intim sau hobby-urile ascunse nu devin parte a dosarului tau virutal? Aflat in mana unor oameni care mimeaza naivitatea... Si cum pot fi protejate aceste informatii de raufacatori sau de propriul guvern? Ori... altul, dispus la trasul cu ochiul prin gaura cheii. Documentarul despre riscurile de securitate in reteaua virtuala nu vorbeste despre situatiile concrete. Autorii s-au ferit sa mearga cu presupunerile sau cu investigatia mai departe. Eu, in schimb, nu sunt obligat sa evit temele sensibile. De la 11 septembrie 2001 incoace, lumea nu s-a schimbat doar la suprafata. Este o evolutie subversiva, imperceptibila omului obisnuit, invizibila chiar, de cele mai multe ori. Big Brother este acum legal in societatile democratice! Poti spiona pe oricine cu sau fara motiv temeinic. Poti cere oricui date personale si informatii sensibile prin instrumente puse la dispozitie chiar de propriul Guvern. Desigur ca, marele beneficiar este chiar El. Nu mai e nevoie de spioni bine pregatiti in toate straturile societatii. Comunicatiile si nivelul tehnologic actuale sunt suficiente pentru culegerea secretelor. Mai departe analiza si prelucrarea datelor se fac in scopurile stiute doar de organizatia interesata. De mai bine de doua decenii, comunicatiile mobile sunt interceptate si stocate fara stiinta celor ascultati printr-un sistem pus la punct de americani. Nimic nu scapa urechilor electronice, iar cat timp companiile de telefonie mobila sunt obligate, prin lege, sa livreze orice convorbire structurilor de securitate, libertatea noastra este iluzorie. Teoreticienii dreptului la viata privata au schimbat paradigma de gandire. Nu poti fi aparat intr-o lume dominata de forte ale raului capabile sa distruga orice si oriunde in lume. De aceea, ne spun ei, trebuie sa ne cedam din prerogativele vechi de decenii si sa acceptam intruziunea unor fantome in viata noastra. Dupa companiile de telefonie a venit si randul celor informatice sa colaboreze cu Guvernele nationale. Mai intai la cerere si numai pentru cazuri deosebite, acum, oricand si fara restrictii. In America si in Europa orice email, sms sau convorbire telefonica se stocheaza obligatoriu, pana la 18 luni. Nimic nu se pierde, totul se salveaza. Si nu vei avea niciodata siguranta ca gandurile tale nu ajung intr-o baza de date globala. Nu ma incalzesc deloc asigurarile politicienilor ca pot cenzura tentatia serviciilor de informatii la accesul neautorizat in intimitatea fiecaruia. Pentru ca, in general, acestia sunt bine monitorizati de organizatiile respective si, in ultima instanta, sunt usor de inselat. Si peste toate acestea, iata, companii precum Google care au cvasimonopol pe net trateaza cu indiferenta astfel de pericole reale.
PS: Daca mai e nevoie de o confirmare a gandurilor mele, iata ce spune un specialist in securitate despre marea gaselnita a Guvernelor occidentale: pasapoartele biometrice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Sincer, nu mă consider un om atât de important încât să fiu nevoită să stau cu frica în sân că sunt ascultată şi spionată.
Dar consider că atâta timp cât cineva va creea o armă sau orice altceva, altul cu un spirit combativ şi curios va creea ceva cu ce să contraatace.
Omul e o sursă inepuizabilă de energie creeatoare, important este să înveţe să nu fie distructiv.
Şi iar ajung la educaţie.:)
Cineva spunea ,,Daţi-mi în mână educaţia tinerilor şi voi avea puterea!,, Sau ceva de genul acesta.:)
Din pacate, asa gandesc foarte multi oameni. N-am nimic de ascuns, n-am ce sa pierd! O mare greseala! Sa presupunem ca altii au de ascuns si au de pierdut. Tu cautionezi actiunile acelor organizatii secrete. Sa mai presupunem ca tu vrei sa-ti cumperi o casa, o masina sau altceva de valoare. Mesajele, intentiile, valorile financiare pe care le transmiti confidential ajung la altii. Sau datele tale personale sunt preluate de raufacatori iar tu dispari ca persoana fara sa-ti dai seama. Furtul de identitate este cea mai mare problema in America. O data ce ramai fara identitate nu mai existi si tot ce-ti apartine este de maine al altcuiva...
Da, acolo se poate întâmpla. Dar la noi e puţin probabil să-ţi fure cineva identitatea din măcar două motive.
La noi toată lumea se ştie cu toată lumea:))) şi mai funcţionează aceea cu capra vecinului:), adică trebuie să te fereşti în primul rând de cei cunoscuţi ca să mai ai timp să te gândeşti la pericole venite din necunoscut.:)
Pe vremea când am fost la facultate şi făceam armata mai auzeam colegele zicând: dacă nu eşti român-român nu vei deveni niciodată ofiţer.
Sincer mă durea în cot, nu era visul meu, apoi avenit Revoluţia şi n-am mai făcut deloc armata.:)))
Dar ce zici de cei care ţi-au fost apropiaţi şi ţi-au luat tot? sau cel puţin au încercat acest lucru.
Cred că e mai grav decât atunci când un necunoscut te fură, chiar dacă acel ceva e chiar identitatea ta.:(
De cunoscuti e greu sa te aperi dar nu difera cu nimic situatia despre care vorbesc daca ii raportezi la straini. Din pacate, furtul de identitate nu este doar o problema la americani. Inclusiv la noi se intampla asta. Si stii care este diferenta? Daca la ei protectia datelor este reala si orice gafa a utilizatorilor autorizati se pedepseste aspru, la noi, toate datele personale sunt la vedere. La banca, la telefoane, la serviciu, la medic si unde mai vrei tu, CNP-ul si alte date sunt manevrate fara niciun fel de protectie.
Bine, bine m-ai dezarmat cu argumentele tale, dar eu consider că există o diferenţă atunci când te înşală un străin sau o persoană apropiată, exact la fel ca şi atunci când te lasă rece cuvintele cuiva pe care nu-l cunoşti, iar ale cuiva apropiat te rănesc.:)
Cât despre ,,mânuirea,, datelor personale la vedere consider că e lipsa de profesionalism, care sigur va dispărea şi la noi, în timp.
Trimiteți un comentariu