De ce Mitrea nu e Nastase?

Recidiva Parlamentului - in cazul celor doi politicieni PSD - imi spune ca legaturile personale si frica de Traian Basescu sunt mai puternice decat aflarea adevarului. Spun adevar si nu dreptate pentru ca, am invatat in anii din urma, justitia este ultimul loc in care te astepti sa obtii dreptatea. Nu ma surprinde votul impotriva inceperii urmaririi penale a celor doi fosti demnitari. Cine isi mai imagineaza ca, un astfel de vot, este exprimarea libera a constiintei fiecarui parlamentar n-ar trebui sa mai fie primit in sectia de votare! Ce se intampla in Romania este un scenariu ponosit, un deja-vu plictisitor al unei piese de teatru absurd, jucata de alti actori. Prin 1997, oamenii PDSR-ului erau plimbati pe la procuratura pentru ca ceilalti au pus mana pe putere si le plateau politele pentru surghiunul in care au fost tinuti vreme de 7 ani. Dupa 2000, PSD s-a abtinut sa-si ia revansa dar i-a tinut in mana pe adversarii politici cu micile sau marile lor secrete. Cand a venit la Cotroceni, Traian Basescu a inceput o cruciada impotriva dusmanului sau, Adrian Nastase. Colateral, au mai fost atinsi si unii care reprezentau un pericol daca se coalizau cu Nastase. Asa ca Miron Mitrea sau Dan Ioan Popescu si-au dus in surdina micile lor razboaie cu DNA-ul, linistiti fiind in sinea lor ca nu sunt tinta principala. S-a vazut asta foarte bine acum, cand colegii parlamentari, infiorati de forta primita de Daniel Morar, i-au salvat pe Nastase si Mitrea. Cei mai multi se gandeau: cum ar fi sa le vina lor randul si sa fie in mod real papusa voodoo a procurorilor DNA? In privinta acestor resorturi mentale nu am dubii. Mai greu de descifrat, dar nu imposibil pentru un ochi exersat cu jocurile de imagine, este de ce se cramponeaza Adrian Nastase de avizul nejuridic al unui Parlament politic? Explicatia sa: este o victima politica (tineti minte ca roata se invarteste!) care trebuie aparata prin astfel de mijloace si nicidecum lasat prada unei vendete. Hatisurile juridice intinse de "procurorii" presedintelui nu pot face parte din logica jocului, incearca sa spuna Adrian Nastase. Ar putea fi usor de acceptat o atare strategie defensiva daca ar fi dublata si de una identica din partea lui Miron Mitrea. El insa dovedeste, inca o data, ca stie cine este tinta. Si mai stie ceva: ca imaginea publica ii este defavorabila, cat timp isi apara barbatia prin intermediul Parlamentului. Aici este marea diferenta dintre cei doi: unul incearca, in zadar, sa-si clameze nevinovatia apeland la gestul impopular al colegilor, celalalt refuza ajutorul interesat al acestora si merge mai departe. Isi da demisia. Gest inutil in plan juridic (peste trei luni isi recastiga imunitatea iar ancheta va fi blocata) dar foarte valoros pentru limitarea prejudiciilor de imagine. Mitrea a inteles ca toti cei care vor cauta sa se impotriveasca perceptiei publice, care spune ca Parlamentul ii protejeaza de justitie pe politicienii cu probleme de legalitate, vor suferi o infrangere in plan mediatic. Iar in cazul lui Adrian Nastase, batalia cu Traian Basescu este de lunga durata... Vor urma si alte dosare... Anuntul sau timpuriu de posibil viitor candidat al PSD la prezidentiale nu-i va oferi imunitatea sperata in fata contracandidatului sau Traian Basescu. Tactica celui din urma, cand tipa pe unde putea ca este victima lui Adrian Nastase nu functioneaza si invers. Ironia este urmatoarea: amandoi se comporta identic, cu roluri inversate in timp, dar numai unul dintre ei este credibil. Eroare de atribuire se numeste asta stiintific, atunci cand nu esti capabil sa-ti recunosti greselile...