Atarnatorii neamului

Cand eram in scoala generala priveam admirativ apropierea nefireasca dintre unii colegi si profesori. Ma intrebam de ce cu ei se poate sa zambesti, sa vorbesti despre micile lor nevoi, eventual, ce mai face tata sau cand mai vine mama la scoala? Imi spuneam ca EU sunt singurul vinovat de raceala relatiei. Ca ar fi trebuit sa-mi manifest unilateral dorinta de socializare. (Aveam o scuza: pe vremea aceea, nu exista termenul asta! Glumesc, desigur.) Cu timpul, handicapul inventat m-a transformat intr-un copil emotiv. Mi-am zis ca asa sunt construit genetic si m-am impacat cu gandul.

In liceu, sentimentul de inadaptare s-a acutizat. Tot mai multi colegi aveau discutii private cu profesorii. Cadourile apareau din cand in cand. Atentia fata de ei mi se parea disproportionata in comparatie cu performanta sau cu meritele lor. Abia in facultate s-a ridicat ceata! Iluzia de ani de zile s-a destramat. "Vinovatia" mea de a fi inadaptabil s-a naruit. Nu eram inflexibil, nici timid, nici incapabil sa socializez. Eram dezavantajat, ignorat, izolat fiindca nu aveam reflexele de atarnator. N-am fost educat si nici incurajat sa ma aciuiez pe langa cel mai puternic. Nu mi s-a cultivat ideea ca pentru a reusi trebuie sa fii in gratiile sefului(autoritatii).

In noua viata care a inceput dupa facultate, in fiecare zi vedeam cum pervertirea mintilor in regimul comunist a perpetuat aceasta mizerabila atitudine. In jurul meu s-a invartit oriunde as fi fost, cel putin un atarnator. Acesti oameni au instinctul de conservare unidirectional. Si pe cat sunt de slugarnici, pe atat de marsavi sau tradatori pot fi. E suficient sa dispara punctul de referinta (seful) si sa apara germenii pentru un inlocuitor. Vor fi primii care dau o mana de ajutor la sabotarea celui care se clatina. Din ce in ce mai multi indivizi aplica, precum celulele canceroase, tactica "plantarii" si apoi a multiplicarii in mediu fertil. Suntem sufocati de catei care au facut haita in jurul dulaului. Acesti oameni, lobotomizati la varste fragede, sunt cel mai infect mecanism de blocare a deciziei. Ei susura in mintea sefului un adevar infestat de dorintele lor, ei creeaza scenariile conspirationiste, ei iti deformeaza imaginea si tot ei iti zambesc larg si te intreaba mieros daca te doare ceva. Nu pun in discutie aici mizeria umana. Ci mecanismul malefic de acces in varful ierarhiei. Unii dintre ei, foarte putini, sunt genii ale raului si de aceea ajung sa fie numiti eminente cenusii. Majoritatea insa, sunt precum colegii mei din scoala. Niste degenerati, trogloditi cu note si diplome cumparate.

Dupa doua decenii de la schimbarea societatii, nimic nu s-a schimbat in aceasta privinta. Din contra! In vremea dictaturii, cine ajungea sa faca sluj avea si o fisa a postului aferenta "sarcinilor" sale. Toti il considerau un paj cu privilegii de budoar. Astazi, insa, slugile s-au emancipat! Si-au mazgalit un CV cu scoli, cursuri, premii si locuri de munca. Si se numesc consilieri, asistenti, consultanti sau experti in ceva. Au reusit sa-si curate trecutul, dar nu si creierul. Sunt tot cei care veneau cu sapunul FA la Toar'sa invatatoare, cu pachetul de Kent lung la Tov director si cu parfumul frantuzesc la Doamna profesoara. Doar metodele s-a rafinat. Azi se cauta smenurile cu profit ilicit, aranjamentele obscure, cadourile in natura.

Aceasta generatie de lachei nu va disparea prea curand. Sunt mentinuti artificial in viata de sefi. Iar mecanismul va dainui cat timp in interiorul fiecarei organizatii raporturile de putere vor fi fracturate intre varful ierarhiei si palierul executiv. De aceea imi plac americanii! Acolo, cand te angajeaza, te intreaba ce stii sa faci si ai nevoie de doua recomandari. Te cred pe cuvant. Dar daca ai mintit, dispari, fara regrete, intr-un minut. Si nu doar din firma aceea! De peste tot! Te-ai curatat pe viata! Atarnat definitiv intr-un cui.