Si-a luat locul undeva in spate, nu prea departe de prima banca. In fata, copiii "aranjati" de parinti. Habar n-au ca ordinea va fi stabilita ulterior. Zeci de parinti cu aparate foto si video, o invatatoare relaxata si fara chef de vorba si un frig care te patrunde in oase. Plec dupa ceva timp, la cererea invatatoarei. Va ramane singura cu copiii in clasa si le va explica ce vor avea de facut. Inchid usa cu ochii pierduti pe tabla alba (nu neagra ca pe vremea mea) care ne ureaza un bun venit in casa noua. ACELASI CA IN 1974...
8 comentarii:
succes!
Multumesc tare mult. Deocamdata este bine!
Bafta multa! Si pentru noul tau inceput si Mariei!
Maria se va acomoda repede...sper ca si tu...cu ce insemna scoala, atitudine invatatoare...
pretentii...
Bafta, va urez! :)
Maria e incantata. Vrea sa vina ziua de maine ca sa ajunga mai repede la scoala.
Zile multe însorite ptr. următorii cel puţin 18 ani atât ptr. Maria cât şi ptr. părinţi.:)
Ai mei au decretat; şi natura plânge că s-a terminat vacanţa.:)))
Felicitari pentru primul pas al Mariei facut pe taramul slovelor !
Au trecut anii si micuta voastra printesa a devenit un gingas boboc de clasa I...
Cred ca emotiile cele mai mari le-au avut parintii, cum se intampla de obicei: se produce un transfer unilateral dinspre copil inspre inaintasii sai directi.
Imi amintesc cu emotie de prima zi de scoala, in toamna calda si blanda a anului 1976, cu o sala de clasa curata, luminoasa, strajuita de o tabla neagra si cu "tovarasul" invatator printre noi, netezindu-ne timiditatea primei acomodari...
Pescarusul argintiu: Mi-ar placea sa cred ca este asa cum spui si pentru Maria. Dar, in mod ciudat, este foarte matura si fara emotii. Nu stiu de ce. Poate pentru ca a fost bine "pregatita" sau fiindca nu a auzit povesti urate de la alti copii mai mari. Multumesc, oricum, pentru incurajari. Va fi bine, sunt convins!
Trimiteți un comentariu