duminică, septembrie 07, 2008

Misogin in tara femeilor

Explicatie: Mi-am facut curaj sa scriu despre femei. Nu de ce spun ele mi-e frica, ci de razbunarea lor! Dar, am zis ca, daca am divulgat din defectele si angoasele speciei mele, de ce n-ar fi vremea si pentru un excurs in lumea mirifica a sexului opus? Mai multe cititoare m-au incurajat sa fac asta. Asa ca, in primul episod, ma opresc la partea din viata care imi ocupa cel mai mult timp: locul de munca. Am apelat la ajutorul mai multor persoane, mare parte dintre ele cunoscute. Cu unele sunt de acord, cu altele doar empatizez.

Primul episod

DE cand ma stiu, populatia Romaniei se imparte in barbati si femei. Ele sunt mereu mai multe decat noi. Dar nu cu mult. Asta ar trebui sa fie incurajator si sa confirme ideea de echilibru care perpetueaza specia umana. De mic am observat, insa, ca apar si diferentele. Baietii sunt mai puternici, fetele sunt mai credibile. In anii adolescentei, ei vaneaza, iar ele se lasa prinse. Apoi ei sunt cautati, iar ele aleg. Si cu timpul, ei se prostesc, iar ele se inraiesc. Sunt in perioada cand drumul la birou este un fel de "Ziua cartitei" (filmul acela cu un nenorocit care traieste in fiecare zi aceleasi secvente dintr-una obisnuita).

ASADAR, urmez acelasi traseu plictisitor. Tin minte fiecare colt, fiecare denivelare si fiecare stop. Mereu la fel. Apoi intru pe poarta, printre cele doua bariere enervante si ajung la locul meu de parcare. De obicei ocupat, dar reusesc sa ma strecor si sa-mi fac loc spre scarile de la intrare. Ajung in birou si... nimeni! Sunt primul, nimic neobisnuit, dar de fiecare data ma mir... Colegele vin mai tarziu. Imi fac planul, ma pregatesc sufleteste de sedinta si pornesc, aplecat de spate, spre sala de intalnire. Acolo dau peste ele. Sefa si un alt rand de colege. Uneori se nimereste si cate un barbat. Dar asta este tot atat de rar precum weekend-ul de dinaintea Craciunului. Femeia e o virgula, barbatul un punct. La punct stii unde te afli, la virgula trebuie sa citesti mai departe. (Arthur von Hippel)

IN fiecare zi merg cu acest gand la sedinta. Nu gasesc nimic previzibil in comportamentul lor in afara de faptul ca gandurile femeii sunt intotdeauna, de fapt, niste aluzii. Incerc, uneori cu incapatanare, alteori cu lehamite, sa pricep ce mi se spune, printre randuri. De obicei, nimicuri cu aroma de repros. Si un pic de venin aruncat la replicile mele moderate. Ceea ce o ingrozeste cel mai mult pe o femeie la barbat e tacerea lui; ceea ce il ingrozeste cel mai mult pe barbat la femeie e vorba ei. (Etienne Rey) Asa ca, mai bine sa nu fii mut, imi zic! Sa le las pe ele sa turuie iar eu sa aprob, caci altfel devin suspect. Pe masura ce cunosti mai mult femeile, cunosti mai putin femeia. (Alfred Braunthal) Zilnic cu ele si printre ele am ajuns sa ma indoiesc de ele. Pricep ca sunt diferit, dar nu inteleg in ce fel. Cand mananci saptamani in sir doar caviar, simti ca mai vrei si altceva. Si oricum, caviarul face rau la sanatate! La fel ca dansele... In cantitati prea mari sau prea dese, ajung sa-mi provoace dureri de cap sau de stomac. Anumite carti si anumite femei au in comun urmatorul lucru: sau le intelegi imediat, de la prima privire, sau nu le intelegi niciodata. De aceea, ma retrag sleit de puteri din conclav si revin cu gandul la a doua cafea a zilei, in biroul meu pustiu.

IMI pun la cale ziua care se sfarseste peste 12 ore. A inceput previzibil si se va termina nedecis. Cum voi supravietui langa ele, in continuare? Stiu ca vor veni si-mi vor spune ca sunt obosite dupa o dimineata de intimitate cu oglinda. S-a observat ca, dintre toate animalele, pisicile, mustele si femeile sunt acelea care isi pierd cel mai mult timp cu toaleta lor. (Charles Nodier) Sleite de puteri dupa un drum prea lung prin trafic sau o cearta cu un mitocan, apar in birou. Ce avem azi de facut? Ma uit cu ochii goi si scot moale cateva cuvinte. Cat sa le fie clar, iar eu sa-mi pastrez energia pentru mai tarziu cand vorbele trebuie sa curga suvoi pentru a explica fiecareia detaliile. In lucrurile inferioare, femeia ii este superioara barbatului. (Honore de Balzac) N-am inteles, de ce femeile sunt inteligente, mai ales... in contumacie? Cand trebuie sa le pui la treaba sunt ocupate, au o problema personala sau abuzezi de timpul lor. Esti rau daca le pui la treaba, esti bun daca te oferi sa muncesti. Femeia seamana unei case frumoase cu mai multe etaje, dintre care cel mai inalt e si cel mai prost mobilat. (Francis Bacon) Sa nu care cumva sa gresesti si sa te enervezi! Sa te revolti la gandul ca echipa e compusa din doi sau mai multi? Ce, n-ai invatat lectia?, imi spun in minte. Ultima data am vrut egalitate de gen si am primit un cor de tipete, plansete si amenintari. Cand faci o femeie sa planga, sa nu ai remuscari, razbuni intotdeauna pe cineva. (Jules Simon) Desigur ca, asta e valabil doar daca esti la ultima intalnire cu ea. Dar daca a doua zi o iei de la capat? Ce te faci atunci? Esti masochist sau resemnat? Sa fim seriosi, alegi linistea. Femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu pentru a fi intelese. (Oscar Wilde) Din pacate, pentru cele de la birou nu s-a gandit nimeni sa gaseasca o expresie celebra...

IN timp ce fug cu mintea la planul de lucru, colegele isi incep dezbaterile. Despre una - alta. Dureaza, dar n-am ce face, sunt multe de povestit! Uneori particip si eu. Nu e bine sa fii inclus in cercul lor? Mai ales cand ele se prefac ca iti spun confidente, iar tu te prefaci ca te intereseaza ce spun? Femeia nu ii poate ierta barbatului ca ghiceste ceea ce gandeste ea de-a curmezisul a ceea ce spune. (Gustave Le Bon) Mai trec cateva ore, timp in care unii iti strica cheful de munca, iar altii te incurca. Treci la variantele de avarie dar si acestea se imputineaza. Apelezi timid la ajutorul colegelor. Gasesti mai curand priviri incruntate sau onomatopee plictisite. Cine te-a pus sa fii sef? Doar nu crezi ca sefia este un privilegiu... Numai daca esti femeie, imi spun din cand in cand. Barbatii conduc lumea, iar femeile ii conduc pe ei. Ce vor ele mai mult de atat? Femeia nu se mareste in valoare decat prin ceea ce smulge barbatului. (Proudhon) Oare asa sa fie? Daca le intrebi de unde le vine forta creativa, vei primi o rafala de reprosuri. De ce le pui la indoiala capacitatea? N-ar fi mai bine sa stai in banca ta si sa lasi deoparte misoginismul? Orice succes al femeii trebuie evidentiat. Altfel, esti mitocan sau uracios. Cele mai multe victorii mari ale femeii sunt succese in chestii marunte, imi vine sa spun, dar prefer sa aleg o alta expresie: Cea mai profitabila afacere ar fi sa le cumperi pe femei cu cat valoreaza si sa le revinzi cu cat se apreciaza ele. (J Petit-Senn)

SI nu care cumva sa le arati greselile. Fie ele multe, fie minore. Rezultatul e acelasi. Cand o femeie este nevoita sa-si marturiseasca o greseala, ea se considera imediat o victima. (Etienne Rey)
Ziua se apropie de sfarsit. Mai ai de tras doua - trei ore. Dar abia acum te aproprii de climax. Mintile se incordeaza, gurile se dezleaga si nevoia de tine creste. Esti din nou util! Sa spui cum se face una, cum se rezolva alta. Obosesti, te enervezi ca nimeni nu te intelege. Nici n-ar avea cum. Doar au fost ocupate cu alte treburi, iar timpul e prea scurt acum pentru aprofundarea problemelor. Iti vine sa urli, apoi sa pleci si, in cele din urma, protestezi... cu grija sa nu provoci scandal la spartul targului. Am eu cateva de zis, dar ma pastrez pentru alta data! Barbatii spun despre femei tot ce le place si femeile fac din barbati tot ceea ce vor. (Contesa de Segur)

CAND produsul unei zile de munca este gata, se impart laudele. Mai bine zis si le impart. Tu stai la coada, si ar fi bine sa fii modest. Nu ai fost decat un angajat zelos care ti-ai asumat prea multe sarcini. Nu te mai preface ca nu intelegi! Iti place sa primesti aprecierea colegelor? N-ar fi mai inteligent din partea ta sa faci echipa cu ele? Ba da, numai ca era bine la inceputul zilei, nu la sfarsit, ma trezesc vorbind singur. Dar ce mai conteaza inca o minciuna? Un avocat minte pentru bani, o femeie minte pentru nimic. (L. Renaud) Sunt satisfacut. Mi-a iesit si de data asta planul. Am avut parte, ce-i drept, de un ajutor extraordinar. Colegele au fost alaturi de mine. Au muncit cot la cot cu mine si uite ce bine a fost! Doar ca ma mint singur. Stiu cum stau lucrurile, dar cine sunt eu sa ma impotrivesc majoritatii? Ele vad exact opusul. Dintre toate meseriile, aceea de femeie cinstita e cea mai grea. (Etienne Rey)

DACA energiile nu mi-au fost epuizate, as putea sa filozofez in drum spre parcare. Impreuna cu ele, inainte sa plec acasa sa ma culc. Dar la ce bun? M-as pomeni cu replici inteligente. Doar sunt odihnite, nu, dupa o zi de munca! "Cunosc barbatii...Sunt toti la fel." De ce aceasta clasica fraza in gura femeilor vine intotdeauna nu dupa un triumf, ci dupa o nemultumire care ar dovedi tocmai contrariul? (Colette)

PS: Intamplarile si personajele de mai sus fac parte din realitate, dar nu sunt de actualitate. Intre timp ele au plecat, iar eu am ramas, mai departe,... sa muncesc.

12 comentarii:

Anonim spunea...

...ce-ai scris, necesita timp, de gandire...si strangere de argumente pro si contra...

Anonim spunea...

mda.
deci, hai s-o luam cu inceputul...
1. primul lucru pe care il spun, este ca este al naibii de muncit, si mai ales de trait!
2. a doua chestiune, tine insa de persoana ta, de conjuctura in care viata te-a aruncat.
Detaliez:
1. l-am citit si para-citit!!! aproape ca l-am invatat pe de rost!
fiecare cuvant e pus acolo, unde trebuie, in doza care este(am stat in sectorul 5!),
adevarul rostit prin postul tau este cat se poate de real.
pot sa completez...o femeie da foarte usor in invidie, de aici pana la prostie...ar fi doar, un pas...dar el nu exista.-constatare proprie.
teoretic si femeile sunt oameni, cu calitati si defecte.ce-i drept, daca fac haita, atunci defectele se accentuaza.
ipostazele povestite de tine, traite intens de tine, provin din minoritate, nu spun, statut...adica sef, aici sunt de acord, cu tine, erai mancat!Da, razbunarea e amarnica!
diferentele provin din felul in care am fost create, voi sunteti pragmatici, pe voi va caracterizeaza, intrebarea ce? scurt si clar, noi, suntem caracterizate prin intrebarea cum? cu mii de amanunte si floricele.
am fost intr-un colectiv de barbati, numai de barbati, vreo 2 ani, singura diferenta a fost ca nu au fost rautaciosi, sau cel putin, au stiut sa faca glume ortodoxe.
convietuirea sub orice forma- echipa de lucru, casnicie, prietenie, ar trebui sa aiba niste limite, limite care trebuiesc pazite. cu strasnicie.
2. conjunctura. nu am putut sa nu constat ca esti inconjurat numai de femei, seful iti este tot o femeie. Criteriile de alegere, a celor de acolo, daca exista, atunci ori nu au fost respectate, ori prin natura muncii depuse...sunt deosebite!
Ceea ce ti se intampla tie, acum, tristetea care razbate din articolul tau, ma face sa-ti recomand sa-ti gasesti alt colectiv.- fara nici cea mai mica gluma, cred ca in ritmul asta, toate relatiile tale, cu persoane de gen feminin, din afara acestui cadru, pot fi perturbate si acest lucru nu este corect pentru ca nu toate suntem la fel.
Pe de alta parte, rutina, te omoara, nu prea esti facut pentru ea.
Deocamdata atat. Revin. Formatul blogului tau, nu-mi permite vizualizarea si a articolului, la emiterea comentariului...si cum articolul e foarte lung - sa nu crezi ca nu am sesizat, la barbati, n-ai facut partea I...n, :P , trebuie sa-mi improspatez memoria.

Anonim spunea...

Esti foarte tare!Intamplator cunosc unele dintre personaje!Este mult prea adevarat ceea ce ai scris!

Un jurnalist spunea...

Manole: Dragut din partea ta sa inveti, pe de rost, articolul. Sa stii ca si eu ma mandresc ca il cam stiu pe nemancate... Desigur, eu am atuul ca l-am creat! Cat priveste initializarea, este o incercare de punere in context a unei laturi a naturii umane in razboiul perpetuu barbat vs. femeie. De cele mai multe ori, femeile vor sa se vorbeasca despre ele in termenii agreati de ele. Fara sa primeasca reprosuri din partea unui barbat. De aceea, am o sitatie privilegiata, sa fiu minoritar. Insa, crede-ma, nu sunt deloc trist, cel mult tratez cu resemnare situatia. Oricum, ea nu mai este de actualitate. Asa ca n-am decat sa folosesc experienta pentru a combate cliseele de gen.
Anonim: Am vrut doar sa spun ce simt si eu cand traiesti printre femei. E al dracului de greu, la fel de greu ca si pentru o femeie care respira aerul produs de barbati. Suntem cu totii vulnerabili in fata necazurilor! Ne diferentieaza experientele si obiectivele...Dar, sa stii ca experienta aceasta nu e singulara. Am mai avut parte de ceva asemanator de-a lungul vietii mele profesionale. Este un mic tratat de sentimente si concluzii stranse in aproape 15 ani de meserie. Ma gandesc cum o sa scriu partea doua. Aia va fi si mai grea. Dar, am timp... sunt plecat din tara si pot sa construiesc scenariul in liniste...

Anonim spunea...

razboiul de care vorbesti, e de cand lumea si pamantul...
e drept ca tu te-ai invartit printre reprezentante, ai beneficiat la maxim... de acele laturi ale naturii umane! Eu zic, ca in acest caz, e vorba de extrema, nu cred ca toate femeile sunt la fel, cum nici toti barbatii.
Sigur, nu e placut sa te dojeneasca cineva- si aici este poate diferenta, din punctul meu de vedere- fie femeie, fie barbat, de fapt, ne deranjeaza atat faptul ca poate mai sunt si altii prezenti, cat si faptul ca dojana, poate fi luata ca fiind un esec personal.
Aici, intervine caracterul.
Daca il ai, atunci, ai puterea sa accepti, sa intelegi ca ai gresit.
Daca nu...atunci, beneficiezi, de lipsa lui...
Rautate, ranchiuna...mitocanie, prostie.
Resemnarea e stare de veselie? :P

Anonim spunea...

NU SUNT DE ACORD CU TINE IN TOTALITATE .. Sunt barbati care au tot respectul pentru o femeie care merita acest lucru . Persoanele de sex feminin chiar sunt oameni .. la voi acolo, adica in Bucuresti, tiparul femeii este unul deosebit, adica e superficiala , pe cand in mediul unde sunt eu, femeia este chiar umana ( NE Romaniei, Moldova , Iasi )
trust me, stiu ce spun
pot sa detaliez dar am sa o fac pe blogul meu

Anonim spunea...

Exact despre asta vorbea si Claudiu!
Si despre argumente rautacioase...
o "supreficiala" de Bucuresti...

Mana spunea...

Am trăit într-o comunitate dominant feminină în treapta a doua de liceu. Cred că asta m-a făcut ca, mai târziu, să evit "conglomeratele". Ce am constatat trăind în preajma lor? Că sunt rele, superficiale, invidioase. O fi fost și adolescența de vină, nu știu...
Claudiu ne prezintă o situație punctuală. Nu discut acum competențele profesionale, abilitățile, responsabilitățile și atitudinea.
Dar eu nu aș extrapola, Loredana... Sunt din București. Să înțeleg că ar trebui să mă regăsesc în tiparul menționat de tine?
Și un citat, completare la cele din articol:
Un misogin este un barbat care uraste femeile la fel de mult pe cat se urasc ele intre ele. - Henry Louis Mencken

Un jurnalist spunea...

Loredana, sunt dezamagit de agresivitatea ta. Tocmai tu care stii ce inseamna sa fii perceput ca un minoritar printre semeni... Iar cat priveste regiunile geografice, iarasi exagerezi. Poate ii confunzi pe barbatii macho cu mitocanii.

Mana spunea...

Cred că ar trebui să fac o completare, că altfel fac aceeași greșeală pe care a făcut-o Loredana. Vorbeam despre un grup de femei. Ele între ele, în cadul grupului, sunt... etc

Diana spunea...

Mi-a placut postul,insa tare as scrie si eu o poveste "in oglinda"...Eu am vazut colective majoritar feminine (sunt de recunoscut multe din ce ai scris) dar si colective masculine (pun altfel de probleme).

Asa cum spune si manole, ar fi bine sa mai schimbi colectivul (exemplu: in SNSPA sunt mai mult barbati :) ) pentru ca resentimentele in forma asta afecteaza toata sfera relationala.

(PS. Inca astept culorile calde in ceea ce scrii. Sau macar sa mai revii la verdele pe care l-am simtit uneori...)

Un jurnalist spunea...

Diana, sigur ca ai dreptate! Depinde de colectiv. Insa, eu am vrut sa scriu despre femei. Asta am spus de la inceput. Si pentru ca as fi fost acuzat de excese am preferat sa vorbesc din realitate. Sa fiu cel putin obiectiv. Apoi, tonul meu a fost glumet, m-am distrat. Poate ca tu ai inteles ca sunt chinuit de efecte. Te asigur ca povestea m-a intarit si mi- folosit ca experienta. "Experimentez" o astfel de postura de foarte multi ani. Nu de cativa, asa cum cred unii din cei care au citit postul. Si, ca sa fii linistita ca nu sunt negru de suparare, uite, astazi am vorbit despre chestiuni dragute. O vizita in Belgia este o gura de aer curat.

Powered By Blogger