Daca e marti, e Belgia! (2)

Mi-am propus sa stau de vorba cu lazaristii dar n-am apucat. Alte treburi m-au indepartat de scopul initial. Si poate ca e mai bine asa... Am luat-o "sportiv" de la inceputul zilei. Cum? Cu un drum prin mall... Ha ha! La ei, este civilizat si pozitionat in centrul orasului, inchis circulatiei auto. Nu ca la noi. Cat de bine m-am simtit sa deschid magazinul odata cu vanzatoarele? E o adevarata satisfactie sa umbli singur printre rafturi... N-am zabovit excesiv prin magazine. Prea multe si prea diferite ca sa ma pot decide. Asa ca am urmat instinctul si m-am orientat spre ceea ce stiam ca imi place. Apoi, fac un salt spre etajul plin cu Cd-uri si Dvd-uri. Acolo ma pierd si "studiez" asiduu, la casca, oferta. In sfarsit, sunt multumit. Daca as fi fost in Romania, imi era imposibil sa gasesc ceea ce cautam aici. Acum pot sa iau un taxi si sa ajung la Parlamentul European. Ar trebui sa fac niste interviuri scurte. Cu strainii, a fost bine. Au venit la timp si s-au conformat rugamintilor mele. Mai greu a fost cu romanii. De exemplu, cu domnul Daniel Daianu. Ne-a reprogramat de vreo patru ori intalnirea, de fiecare data fara sa tina cont de disponibilitatea noastra sau a echipei de filmare inchiriata. Cand, in sfarsit, a fixat ferm interviul, a uitat sa vina. Sau n-a putut. Ce mai conteaza? In schimb, celalalt parlamentar, austriac de origine, era la cadru exact la ora stabilita. Prin intermediari, a doua zi, s-au transmis scuze. Prea tarziu... Forfota mare prin Parlament. Toata lumea e la birou. Se lucreaza pe comisii si cladirea musteste de indivizi, deopotriva angajati si vizitatori. Ma reintalnesc cu mai multi deputati si n-apuc decat sa-i salut. Fiecare urca sau coboara cu liftul. As spune ca viata lor se imparte intre sala de sedinte, biroul cu televizorul dat pe Realitatea TV si lifturile institutiei. Dau si peste multi cunoscuti, unii dintre ei ziaristi. Beau o cafea cu o fosta colaboratoare de-a mea, la radio. De opt ani in Franta, cu o pauza de un an in Romania, se felicita ca a obtinut un post de jurnalist la noua televiziune pe internet a Parlamentului European. Imi spune ca niciodata nu vrea sa mai lucreze in tara. Si ca ea ii aud cam pe toti romanii care lucreaza aici. Asistenti, ofiteri de presa si ce-or mai fi ei. Nici nu vad de ce ar fi altfel. Aici au un serviciu acceptabil, o leafa rezonabila si un viitor sigur. Nu e promitator sa castigi peste 3000 de euro si sa ajungi functionar european. Un statut asemanator diplomatilor... Tocmai de aceea, poate, aud despre stagiari veniti din Romania sa "exerseze" politica la nivel inalt. Eu zic ca e o gogorita! Cunosc foarte bine procedurile de selectie si de promovare. Nu ai ce invata, decat la suprafata. Iti trebuie ani de zile si multa asiduitate sa ajungi un asistent valoros pentru un parlamentar european sau un grup politic. Un politician adevarat are, la randul lui, nevoie de o echipa puternica pentru a deveni jucator printre sutele de colegi. Noi, romanii, cu parere de rau, n-avem nicio influenta si nici vreo putere in punctele de comanda. Am vazut polonezi sau unguri in varful unei comisii importante. Am auzit despre rapoarte valoroase dar la care romanii nu participa. Poate, cu exceptia lui Adrian Severin, care a reusit sa devina o voce ascultata. N-am spus acestea intamplator! Sunt dezamagit ca intalnesc prea multi asistenti si persoane venite din Romania, doar ca sa exerseze. Mai curand, sunt straini precum David (jumatate italian, jumatate australian), asistentul lui Victor Bostinaru. Fostul speech-writer al presedintelui grupului socialist, David are doar 26 de ani dar are la activ cursuri la facultati prestigioase. David stie ce vrea - sa fie politician in cativa ani, dupa ce isi termina stagiul la Parlamentul European. Si nu invers, cum fac romanii. Devin politicieni si apoi isi iau "gradele" prin strainatate, pe la diferite institutii primitoare.
Se apropie sfarsitul zilei. Sunt invitatul ocazional al unui eveniment de lobby. Ursus Breweries aduna mai multi parlamentari si alti reprezentanti ai institutiilor europene si incearca sa-i binedispuna. Cine zicea ca lobby-ul e legalizat doar in Statele Unite? Ei bine, la Parlamentul European este o industrie respectata. In fiecare seara, salile pentru mese festive sunt pline de functionari invitati sa "socializeze" cu produsele si managerii unor companii. Am preferat sa plec si sa renunt la cele trei sortimente de bere care te intampinau la intrare. Am plecat agale spre hotel si mi-am incheiat ziua lejer: o saorma de la "Sultanii kebapului" si o doza consistenta de apa plata. Ce poti sa mai faci cand ploaia iti taie tot cheful de plimbare? Adorm ingrijorat: daca generatorul de particule ar putea sa ma arunce definitiv intr-o gaura neagra?