Daca e marti, e Belgia! (1)

Cu noaptea in cap ajung la Otopeni. De acolo ma indrept spre cel mai plicticos oras din Europa dar si cel mai vizitat de cand umblu prin lume: Bruxelles. Am o calatorie agreabila pe avion, datorita insotitorilor mei de drum. Vreo 5 europarlamentari care au preferat sa ajunga devreme la munca. Spre deosebire de ceilalti 30 care vin pe seara... Taromul ramane o companie aeriana decenta, spre deosebire de multe "cosciuge zburatoare", denumite low-cost. S-a vazut diferenta nu numai la serviciile la bord, dar si in privinta seriozitatii personalului. Ceilalti membri ai grupului, numerosi elevi de liceu, au plecat de pe Baneasa cu un low-cost. Nu-i dau numele companiei, ca e prea cunoscuta ca sa-i mai fac si eu reclama. Ghinionistii asteapta vreo 7 ore o decolare care nu mai vine. Abia spre seara, aflu ca au ajuns cu bine la Bruxelles. In schimb, eu am avut timp sa revad Parlamentul european si partea turistica a orasului. Aceleasi stradute care duc in Grand Place, aceeasi piata inconjurata de cladiri vechi si impunatoare, aceeasi eroina expusa pe un perete pe basorelief si care iti poate indeplini o dorinta daca o atingi. Mi-am facut placerea si am luat un pranz ieftin (la oferta, pentru ca seara costul e dublu) moules marinieres cu frites si cu un pahar de vin. Ma mai invart prin zona si ma intorc la hotel. O cladire veche, renovata si cu un nume interesant: "Le Dome". Dinspre exterior arata frumos, din spate (cand deschizi fereastra) ai impresia ca ai sarit cateva mii de kilometri mai la vest si ai ajuns in Manhattan. Numai acoperisuri de blocuri si pereti de cladiri se vad pana in zare. Stinghera si nepotrivita in context ("rastignita" undeva, intre etajul unu si doi), o gradina plina de plante si cu gazon. O femeie lucreaza de zor sa ude toata vegetatia. Pe cer se vad darele lasate de avioane, iar la nivelul solului atmosfera este sparta sonor de sirenele masinilor de interventie. Totusi, daca inchizi geamul si te plimbi prin camera, respiri un aer de bon-ton, de la inceputul secolului 20. Hotelul nu ma impresioneaza dar, parca, sparge monotonia colosilor din jur lipsiti de viata si de rafinament. Bruxelles-ul este celebru prin cladirile fara trecut si futuriste. Ar trebui sa-i cunosc pe elevii de la Lazar, veniti aici dupa un concurs pe teme de integrare europeana. As vrea sa-i aud ce parere au despre o deplasare in strainatate cu ajutorul scolii. Asa ceva era de neconceput in vremea cand urmam eu cursurile de la Lazar. Si o sa fac ceva mai multe "sapaturi", ca sa inteleg cum este sa fii stagiar la Parlamentul European. Stiti voi la ce ma refer...