marți, septembrie 23, 2008
Schimbarea la fata
Un comentariu recent mi-a "reactivat" stima de sine si dilema perceptiei personale. Inteleg ca, fizionomia unei persoane si asteptarile celor din jur, joaca un rol preponderent in fixarea maximelor si minimelor in relatia love & hate (raportul intre simpatie si antipatie). Orice organizatie media respectabila verifica, la un interval constant de timp, notorietatea angajatilor. Aceasta este un indicator important in definirea ierarhiei intre numerosii indivizi cu notorietate. De exemplu, Andreea Marin era adulata sau respinsa in proportii egale, semn ca nastea sentimente opuse in mintea subiectiva a fiecaruia. Urmand logica, orice individ care renunta la spatiul privat este obligat sa se supuna filtrului de novice al publicului. Astfel, te poti trezi ca aspectul fizic este singura unitate de masura la indemana privitorului. Cu cat esti mai discret, mai putin explicit si mai inexpresiv cu atat perceptia asupra ta se deformeaza, se departeaza substantial de realitate. Din contra, mimica joviala, gesturile teatrale, implicarea in proiecte mondene, sociale sau extraprofesionale iti adauga presupuse atribute pozitive. Poate ca le si ai, dar ele se devoaleaza mai greu sau deloc fara acest tip de interactiune artificiala. Astfel, ajung la concluzie. Aparitiile publice iti cresc notorietatea dar risca sa-ti deformeze, iremediabil, imaginea. Dificultatea majora pentru cei care se expun mediatic este sa gestioneze corect imaginea proprie din care observatorul extern isi extrage elementele care-i contureaza perceptia. Deseori, vedetele, ca si politicienii, pluseaza, fac gesturi exagerate, in incercarea de a acoperi carentele reale sau imaginare. Rareori, apeleaza la construirea onesta si graduala a imaginii corecte. Capcana in care intri este inevitabila. Lipsa de informare, prejudecatile si mesajele informale proiecteaza "umbra" personajului. "Carcasa" care te defineste public. Consecinta logica: eroarea de atribuire a privitorului, urmata de extrapolarea subiectiva a defectelor prezumate. In termeni populari, atributele negative sunt: orgoliu crescut, aroganta si vedetism. N-ati observat ca "arogant" este un cuvant cu valoare absoluta atunci cand vrei sa desfiintezi o persoana? Americanii m-au invatat sa gandesc zilnic pozitiv si sa renunt la auto-victimizare. Arata-ti valoarea! Daca n-ai stima de sine, nu te mai obosi sa lupti pentru succesul personal, asta te invata orice instructor de dezvoltare personala. In cele din urma, forta unui individ vine din interior si nu din spatele unei camere sau dintr-un birou plin de amici binevoitori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Vrei nu vrei, tot timpul vei avea oameni care te simpatizează sau nu, cu oricâte schimbări la faţă.
Asta sustin si eu. E ca si cum ai vrea sa fii perfect. Sau sa imparti dreptatea intre doua tabere divergente.
Sunt doua tipuri de "persoane publice": cei care evoluează în faţa unor publicuri în mod direct (cum ar fi: profesorul din invatamintul superior,purtatorul de cuvint, sau managerul) si cei care evoluează în fata unor publicuri nevazute (audiente). Pina sa ajung si eu in contact direct cu "lumea media", nu mi-am dat seama cit de mult se deformeaza imaginea prin camerele de luat vederi. In cazul evolutiei directe in fata unui public exista mai multe sanse ca imaginea creata sa corespunda cit de cit cu trasaturile reale. In al doilea caz insa (evolutia in media audio-vizuala), imaginea creata poate fi total falsa, desi televiziunea da cel mai puternic impresia de autenticitate.
Iar despre cei care simpatizeaza si cei care resping: intotdeauna vor fi oameni care isi construiesc o parere pe baza de detalii, de amanunte nesemnificative. In comunicarea interpersonala, cei care ne cunosc au mai multe date despre noi si nu sunt in necunostinta de cauza...insa in comunicarea publica, respingerea se produce oarecum avant la lettre. Cred ca nu putem sa facem prea mult in aceasta privinta...decit ce am facut deja: sa avem bloguri :).
nu toata lumea ne simpatizeaza in real, cu atat mai mult cu cat numarul celor din real e net inferior.cand doar dai "o imagine" asta poate sa fie departe de felul in care esti.
pana la urma ce conteaza cel mai mult?
numarul celor care ne plac(si asta fara sa ne cunoasca real) sau cei cativa ne care ne considera simpatici sau interesanti, citindu-ne?
Ai dreptate Manole! Conteaza cine marcheaza, nu cine face galerie!
Trimiteți un comentariu