Men are buying from Home Depot, Women from Walmart.
Barbatii cumpara de la depozit, femeile de la magazinele de lux.
Am ras de m-am prapadit. Asa au tradus cei de la TVR2 intertitlul unui documentar despre marea preocupare a omenirii: mersul la cumparaturi. Incerc sa fiu intelegator. Daca n-ai trait prin America s-ar putea sa faci o asemenea gafa. De fapt, Home Depot este un lant de magazine cu produse de uz casnic, iar Walmart este supermarketul saracilor si al femeilor in cautare de produse ieftine pentru casa.
Cu un astfel de inceput, tot ce a urmat poate fi denaturat. E clar ca traducerea apartine unei femei pentru ca in subconstientul ei si-a inchipuit ca barbatii merg la cumparaturi, precum necioplitii de acum cateva mii de ani la vanatoare, pentru de-ale gurii. In timp ce femeile, Dansele, isi aranjeaza programul doar pentru vizite de "lucru" si desfatare in magazine scumpe. Noroc ca documentarul imi explica in detaliu realitatea. Avem comportamente diferite in functie de gen , dar ne-am apropiat foarte mult de acelasi numitor. De pilda, pe internet suntem identici, iar femeile ii copiaza pe barbati la alegerea celor trebuincioase: atente la detalii, la costuri, la fiabilitate. In schimb, pe teren, femeile sunt mai implicate, isi transmit mai rapid impresiile si cu mai mare precizie. Barbatii vad mersul la cumparaturi ca pe un spatiu "compartimentat", format din sertarase care trebuie deschise si inchise de fiecare data. Dupa ce am aflat ca mersul la cumparaturi e o indeletnicire mai veche decat Bucurestiul (care tocmai si-a serbat vreo juma' de mileniu) m-am relaxat: sunt antrenat pentru cumparaturi din depozit (adica de la en gros) si foarte bun de "consilier" la butic (din ala frantuzesc, nu de la coltul strazii)!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
În teorie (și e multă literatură de specialitate!), există 4 factori care influențează comportamentul consumatorului/cumpărătorului: culturali, sociali, psihologici și personali. Tu ai abordat aici doar clasificarea consumatorilor în funcție de sex (Nu uit să remarc cu câtă malițiozitate extrapolezi și faci aprecieri! :P ). Pentru oamenii de marketing, este o provocare să elaboreze o strategie prin care să poată să controleze acești factori, astfel încât să se atingă obiectivele de vânzări propuse pentru un anume produs. Dar să nu uităm să amintim și cuvântul target. Și substantivarea lui. Adică targetare. Cu tot ceea ce implică aceasta...
Wow. Mana, extrapolez malitios? N-ai citit cu atentie! Eu n-am nicio opinie. Tot ce scriu este din documentar. Asta spun autorii in baza studiilor de marketing la care faci si tu referire. Asadar. Am ales ce am avut... Doar inceputul imi apartine. Si ala era numai o gluma. Ai ras?
Normal că am râs. (Vai, vai! Credeai că nu?) Dar încercam să abordez un pic mai profesional subiectul. Doar de-aia l-ai propus, nu? Să fie dezbătut. Eu cred că am citit cu atenție... M-oi înșela... Dar fraza asta "In timp ce femeile, Dansele, isi aranjeaza programul doar pentru vizite de "lucru" si desfatare in magazine scumpe" chiar așa era titrată în documentar?
Nu era asa in documentar, ci asta reiesea din traducerea aiuristica. Cand spui ca femeile prefera magazinele de lux, tu ce intelegi? Ca se duc la treaba? Tocmai de aceea m-am distrat pe seama greselii. Fiindca in realitate, sensul propus de autoru era ca femeile se preocupa de treburile casnice cand merg la magazin...Asa ca, ai inteles gresit!
Vezi cum se trag concluzii eronate? Eu ce spuneam că nu e suficientă clasificarea aia grosieră, în femei și bărbați?
Decât să continuăm disputa, aș prefera să particularizez. Eu nu mă încadrez în tiparele definite pentru consumatori, am un comportament de cumpărare mai atipic. Ceva de genul "știu exact ce-mi doresc/care-mi sunt așteptările/, nu probez, nu testez, iau pe loc decizia de cumpărare". Dar asta poate și din cauză că am citit/folosit prea multă literatură de specialitate. Gata cu comentariile, că am cam monopolizat. Le-aș da cuvântul doamnelor care frecventează blogul tău. Dânselor (cu majuscula!), adică...
Sunt surprinsa sa vad un Claudiu Lucaci ceva mai simpatic decat apare la TV, un pic mai mult decat relaxat, insa cu aceeasi platosa de om plin de el. Blogul mai indulceste imaginea omului antipatic pe care nu-l inghit pe ecran, iar cu atat mai putin cand dau nas in nas pe holurile TVR-ului.
Ce-i drept, lauda inventatorilor de bgloguri, ca ne-au permis torusi sa ne descotorosim ba de frustrari, ba sa ne exprimam mai putin ingradit ori sa ne expunem cum poate chiar suntem in esenta.
Sincera admiratie, cu abstractie de la misoginismul omniprezent.
Mana, intru şi eu în clubul tău de cumpărătoare atipică.:)
Ştiu ce vreau, caut, ,,nu probez, nu testez, iau pe loc decizia de cumpărare" cumpăr şi cu asta basta.:)
Anonim: Tuca spunea intr-un interviu ca n-a dat pe nimeni afara dar se spune despre el ca este arogant si dictatorial. Unii isi imagineaza despre altii ca ii cunosc doar pentru ca interactioneaza cu privirea sau aud barfe. Cum ii spuneam unei prietene, n-am avut noroc sa ma faca mama fizionomic simpatic . Cine ma cunoaste de aproape stie ca sunt opus imaginii. Dar, ce sa fac, nu pot socializa cu toata lumea ca sa fiu acceptat asa cum sunt in realitate.
Reactia umana cea mai frecventa in fata complexitatii lumii si a semenilor este de a simplifica si a introduce oamenii in categorii.
Dau exemplul unui studiu cunoscut in comunicarea sociala: o persoana apare in doua poze aproape identice, singura diferenta fiind ca intr-una din acestea exista o icoana pe un perete in spatele lui. Subiectii cercetarii sunt impartiti in doua grupuri.Un grup primeste prima fotografie, in timp ce celalalt grup primeste fotografia in care apare icoana. Rugati fiind sa caracterizeze in baza imaginii respective persoana fotografiata(pe care o cunosc cel mult in sens de a fi vazut-o), al doilea grup ajunge invariabil la concluzia ca omul din fotografie este religios...Ma intreb, in acest context, atunci cand cineva incearca sa isi faca o parere asupra cuiva si nu interactioneaza cu acesta, cum procedeaza? Daca vad de fiecare data persoana respectiva imbracata in camasi, vor spune ca nu ii plac hainele sport? Iar daca este slaba, inseamna ca nu mananca sau este bulimica? Ori, daca se intampla sa intalneasca persoana in cauza grabita, va da verdictul ca este introvertita si necomunicativa? Sau, daca o femeie frumoasa scrie editoriale la un ziar al carui director are reputatie de afemeiat, se va trage de aici si concluzia ca este amanta directorului??
Oamenii au intotdeauna pareri si le place asta. S-ar simti prost si inconfortabil sa nu aiba o parere atunci cand le este ceruta. De aceea,cei mai multi dintre noi trecem in planul secund faptul ca nu avem informatii suficiente despre un fapt sau altul.
Respectele mele.
Trimiteți un comentariu