Ma gandesc la numarul 33. Impulsul mi l-a dat Mana prin articolul sau despre niste prieteni care-si serbeaza ziua de nastere. Pentru mine, cifra a avut doua semnificatii vechi si una mai noua: o procedura medicala empirica, o bariera in calea vietii si numarul norocos la ruleta. Cand eram mai mic, de cate ori imi verificau respiratia cu stetoscopul, doctorii ma puneau sa spun 33. Ma contraria mereu aceasta solicitare imperativa fiindca, la fel de bine, as fi putut zice 99. Nici acum nu stiu la ce folosea acel numar rostit in contextul respectiv.
Celalalt numar devenise fatidic. De pe la 20 de ani am simtit ca varsta de 33 de ani va fi un moment tragic pentru mine. Mi s-a insinuat in minte si am inceput sa traiesc cu gandul ca fiecare an care se duce ma apropie inexorabil de sfarsit. N-am avut nicio explicatie de-a lungul acestei perioade pentru convingerea care mi-a cuprins mintea. Mai bine de un deceniu, m-am pregatit sa ajung la sfarsit. N-am simtit nicio clipa disperarea. E drept ca ma consolam cu Apocalipsa, "programata" cam in aceasi perioada! Prezicerile lui Nostradamus si apoi isteria ultimilor ani ne atentionau ca trecerea in noul mileniu va fi si sfarsitul lumii. Eu, insa, n-am pus niciodata pret pe literatura de acest gen. Misticismul de tip Dan Brown nu ma emotioneaza prea tare. Uneori, ma distram si construiam, alaturi de autor, utopii si conspiratii dar numai ca exercitii de imaginatie. Timpul a trecut si, imediat dupa atingerea varstei fatidice, m-am dumirit.
Nu era vorba de moarte, ci de evolutie. Nu se termina totul, ci incepea o noua viata. Inutil de spus ca, pana atunci, pe toti prezicatorii si chiromantii ii tratam, in cel mai fericit caz, ca umili cautatori ai unui castig modest. De obicei ma pufnea rasul si ii tratam cu circumspectie cand se lansau in tactici de persuasiune asupra clientului. Pana la 33 de ani, singura legatura cu ghicitul erau matusile mele. Doamnele in cauza perpetuau ritualuri de moda veche ale micii burghezii, cititul in zatul de cafea. Acum insa, la 33 de ani, sarguinta si capcana in care m-au adus niste amici de familie m-a facut sa ajung in fata unui prezicator. Unul dintre aceia, devenit celebru peste cativa ani. Atunci era doar un amarat care isi dezvaluia capacitatile extraordinare numai anumitor persoane.
La un moment dat, m-a pus sa scriu un paragraf, apoi a luat biletelul si a inceput sa scrijeleasca foaia cu pixul, intr-o ortografie complet necunoscuta. L-am privit curios ce face. Dupa cateva minute a inceput sa astearna, sub textul indescifrabil, propozitii scurte care contineau viitorul meu si conexiunile acestuia cu prezentul. Descopeream ca o femeie ma doreste, un barbat imi vrea raul, cariera mea se va transforma exponential si multe altele de genul acesta. Cum previziunile nu aveau termen si nici constanta in timp, mi-a spus sa pastrez biletelul si sa verific confirmarea vorbelor sale in viitor. Anii au trecut, biletelul a ramas uitat intr-un colt. Cand, rareori, un amic imi vorbea despre prezicatori, imi aduceam aminte de biletel. Verificam textul si de fiecare data nimic nu se potrivea. Mi-am pierdut increderea in el si de curand l-am aruncat. Trecuse prea mult timp ca sa mai cred in schimbarile clarvazatorului. Eram si influentat de diferentele colosale intre evolutia pozitiva pe care o vazuse el si realitatea negativa in care traiam. Acum, insa, imi pare rau ca l-am distrus pentru ca memoria imi spune ca unele lucruri incep sa se confirme...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
22 de comentarii:
Prințe, înțeleg că m-ai premiat c-un link! Mulțumesc! :D
Cojile de nucă le păstrăm pentru femeile care urmează să facă 30 de ani, nu? Că sunt foarte multe care au fobia vârstei ăsteia. Deși, în esență, nu e vorba decât de o nouă etapă în viață, un prag de maturizare. Să fie chiar atât de înspăimântătoare și tenebroasă maturizarea văzută dinspre tinerețe, încât să fie nevoie să apelăm la "cititori în stele"?
Deci si voi aveti un numar fatidic! Dar vezi ca la mine are mai multe sensuri. iar forta nu si-a aratat-o decat indirect. Abia peste multi ani. Cat priveste maturizarea, cred ca s-a petrecut mult mai devreme. Atunci era doar hopul pe care mi l-a aratat baiatul acela amarat.
“Ghicitul in cafea” ma duce cu gindul la vremea studentiei, cind stateam cu fetele in camin la cafea si o tigara :). In sesiune ne interesa ce soarta o sa avem la examene, iar in restul timpului… daca-l gasim pe “Mr.Perfect”. Prin liceu am fost cu parintii la un prezicator “celebru” in zona Bucovinei. Era inainte de un examen, fie de treapta a 2ª, (cind la mate-fizica ramineau doar1/2), fie de admitere la facúltate. Nu-mi amintesc tóate “prezicerile”… doar faptul ca zicea ca sint “o fata norocosa” (?) si ca o sa plec peste “o apa mare” (Atlanticul?)…Hmm…Virsta? Nu cred ca-mi pasa de numar…Singura data cind trebuie sa pun 40, e doar cind programez “masinile” la gym…
@Oxana: Sa inteleg ca ti s-a confirmat ceva din preziceri? Ai crezut sau ai asteptat sa vezi si ai comparat? Eu nu credeam si nici acum nu cred in astea! Am vazut cum sunt inselati oamenii si prefer sa intorc spatele la astfel de chestii...
In studentie, cine n-a incercat sa dea acolo in carti sau se prefaca ca citeste heroglifele dintr-o cafea? Si io...apoi, nah, nu m-a prins, asa ca am renuntat.
Mama strangea la o dulceata si o cafea, 2-3 doamne...chema si "specialista"...imi era oroare de ea...Dumnezeu s-o ierte a murit acum cativa ani.
Acum 16 ani, m-a luat sor-mea de mana si m-a dus la cineva...hmmm, de atunci nu mai sunt curioasa. Ceea ce s-a intamplat atunci...si faptul ca totul s-a realizat, exact cum mi-a spus, cum ne-a spus...m-a facut cel putin pe mine sa nu-mi mai trebuiasca!
Aşa e , cred că toată lumea a încercat în studenţie să ,,citească,, în cafea.
Sigur am făcut şi eu asta din distracţie.:)
Culmea e că se potriveau.:)
Adică nu aşa în răspăr, ci noata pe care avea s-o ia sau alte cele.:)))
Ajunsesem să fiu considerată bună la ghicit.
Apoi mi-a murit bunica şi s-a îmbolnăvit tatăl meu.
A fost un semn ptr. mine.
Gata cu joaca, oricâ m-au rugat fetele, n-am mai ,,ghicit,,.
Număr care să-l ţii minte?
Da ptr mine e 21, la fel cum e 33 ptr. patron.
Nici o explicaţie logică.:)))
Doar aşa....
Daca s-au realizat "prezicerile"?...Sa vedem:
1."Fata norocoasa"? Eu nu cred in noroc, doar in munca sustinuta, ani si ani si ani de-a rindul.
2. "Apa mare"? I-mi amintesc de acest lucru, deoarece nu avea nici o legatura cu nimic...Acum ca sint aici, ma gindesc ca prezicatorul o fi avut vreo viziune a mea de partea asta a Atlanticului :))
Nici eu nu cred in preziceri. Dupa cum vezi nici nu-mi mai amintesc mare lucru. Zilele trecute rasfoind un glossy magazine, la pagina de Horoscope (pe care de obicei o ignor) mi-a "sarit" in ochi titlul, care zicea ceva de "bad month (December) for Aquarius"....O sa va comunic daca se adevereste ceva. :-(((
Prințe, zici că nu credeai și nu crezi, dar memoria îți spune că parcă încep să se confirme unele dintre prezicerile care ți-au fost făcute. Dacă se confirmă ce faci, începi să crezi în preziceri? Sau sunt doar coincidențe?
Să nu uit! Ce-i cu 33-ul norocos la ruletă? (E superstiție sau coincidență?)
De când e lumea lume, ne-am dorit să ştim ce va fi... Vrăjitori, vrăjitoare, şamani, cititori în stele, în fire de nisip, în zaţ de cafea, în foi de ceai, în bobi... în sânge.... Cum zboară albina, corbul, porumbelul (în stânga sau în dreapta ta) de câte ori îţi cântă prima dată guguştiucul, cum cântă cucuveaua....
E în firea noastră să vrem să ştim ce ne aşteaptă în viitor. Dacă e de bine, dacă e de rău, dacă putem evita răul, dacă putem grăbi binele. Nu-l cred pe cel ce zice "nu vreau să ştiu". Sigur că vrea, doar că e destul de inteligent să fie sceptic, să nu ia totul de-a bună, să meargă mai departe...
Oricât de maturi ne-am considera, undeva în adâncuri stă copilul care se teme de bau-bau.
Bau-bau-l meu sunt "ghicitoarele" . Mă feresc de ele ca de Ucigă-l Toaca.
Nu iei în serios cele spuse de o ghicitoare (în palmă pe plajă, de exemplu) însă rămân ecouri care te ajung din când în când. Ţi-a spus despre un rău ce va să vie, nu o crezi, dar inima ţi se
strânge "Dar dacă...?"
A prezis un bine extraordinar, ştii că nu va fi aşa, dar a rămas acolo un sâmbure de speranţă "Mai ştii, poate că...".
Cititul în stele mă distrează. La miliarde de pământeni câţi om fi, cum o să mi se potrivească taman mie, ce-i la zodia mea azi? Se mai întâmplă. Dar coincidenţele nu se
pun...
Despre 33... Un număr plin de noroc dar şi de tâlc! Se spune că doar cei care au împlinit tot ce aveau de împlinit pe Pământ, ajung la vârsta asta fără a trece de ea...
Of Of Of. Cum ma faci tu Mana sa spun secrete. Sa zicem ca a fost o sarada. A inceput cu un numar din copilarie, a continuat cu unul din tinerete si ramane numarul meu norocos. De ce ar fi 33, cand eu sunt apropiat de 7? Poate pentru ca s-a intamplat ceva la un moment dat... Sa ofer si un indiciu... Parantezele au alt inteles.
Ce-i cu tăcerea asta? Ne-am lămurit cu ghicitoarele?! Nici vorbă!
Eu nu, dar oamenii se cam feresc de subiectul asta. Pana si Mana care ar fi vrut sa afle mai mult a dat bir cu fugitii...
Ești sigur? :P
Sa inteleg ca reflectezi la raspuns de doua zile? Atunci, s-ar putea sa fiu in eroare...
Păcat! Este un subiect atât de generos. Eu mă feresc de ele (de ghicitoare, da) dar sunt şi alte metode de a te trezi cu câte un flash din (despre) viitor. Cum spuneam, toţi vor să ştie. Sigur, unii poate nu chiar tot!
De visele premonitorii ce zici? Mie mi s-or împlinit câteva... Execuţia Ceauşeştilor de exemplu(exact în faţa zidului!) o visasem cu 1o ani înainte de a se întâmpla. La momentul acela, am crezut că e un efect al refulării, ştii, dorinţe ascunse, chestii de-astea.
Dezastrul din Sumatra... Visasem valul acela uriaş care a ras totul cam cu un an înainte de a se întâmpla... Nu mai vorbesc despre viaţa personală, legat de familie, uneori chiar de vecini. E cam naşpa, că nu ştiu niciodată pe care să le iau în serios. Nici nu le povestesc cuiva. Doar constat "măi să fie!" când se întâmplă să văd că un anumit vis devine realitate....
Ei, te-am şocat?!
Ghicitul in carti din studentie ...
Lumea zice ca aveam talent :)
Nu am vrut niciodata sa mi se faca preziceri din cauza ca mama mea a avut o experienta care a marcat-o (o prezicere care s-a implinit). Experienta mea m-a facut s ama gindesc la responsabilitatea prezicatorilor. Daca prezicerea e negativa, il poate "urma" pe individ ca o sentinta. Daca e pozitiva il poate face sa nu mai actioneze spre evolutia lui...
Totusi, pina la urma mi s-au facut preziceri, din mai multe directii, chiar daca nu am vrut si nu am cerut...
(in linii mari sunt pozitive dar deocamdata nu s-a implinit decit una - importanta, e adevarat).
Sukarit: Foarte interesant aspectul viselor premonitorii despre colectivitati. Nu mi se pare iesit din comun. Se numeste "primire de informatii" si am mai auzit la altii de acest fenomen (la genul feminin, mai mult :) ).
Numerele care revin in viata mea sunt 6 si 8 (sau combinatii care au legatura cu sase si opt...)Numarul 33 era numarul tatalui meu.
Numerologii spun ca numerele duble (11,22...)au o semnificatie aparte.
(Dar am indoieli cu privire la validitatea numerologiei :) )
Vezi Diana?! De-aia nici nu le povestesc nimănui... Mă fac (în fras!) de toată băcănia! :))
(Da-s bune uneori, aşa... ca o curiozitate aparte! Mă face să-mi pun întrebări... Cum?! De unde?! Cine?! )
Se spune ca 7 este un numar magic. Si cum la mine apare des in data nasterii, ai putea spune ca are o insemnatate pozitiva. Dar 33? N-am nicio explicatie.
De ce ar fi 33, când tu ești apropiat de 7? Pentru că nu există coincidențe, ci doar oportunități care se transformă în situații care se continuă cu acțiuni. (Uite, mi-am pregătit și cojile de nucă! Zi-mi, te rog, dacă să le folosesc acum sau să le păstrez pentru data viitoare...)
Te mai las un pic. Hai sa vedem ce imi mai zici.
Trimiteți un comentariu