Toamna in Vrancea, astfel as putea denumi imaginea idilica din fotografiile obtinute de la o prietena. Cel mai mult imi place prima poza. Este un amalgam straniu de interferenta a trei generatii tehnologice. Toate pierdute in timp, dar actuale in mintea noastra pentru ca, inca le ma gasim in multe din localitatile Romaniei rurale.
5 comentarii:
80%, asa e Romania! 20% raman marile orase...costume, cuvinte bombastice, fite, masini, talente si superficialitate.
Capitala si inca cateva mari orase, au uitat de restul, nu vor sa le vada, sunt doar gunoiul ascuns sub covor...uitand insa, ca nu exista Capitala...fara tara!
E trist dar adevarat!
Foto#1 = amalgam de saracie, bogatie, nou, vechi…E aproape acelasi peisaj in toata Romania. Case vechi linga case noi in tot felul de stiluri. Masini ultimul model, pe strazi bune de secolul trecut. Lume imbracata in branduri dar care au sarit cei “7ani de-acasa”. Amalgamul asta “zgirie” vederea si personal ma deranjeaza….
@Oxana: Asta e valabil mai cu seama la oras. Insa la tara, daca te uiti cu atentie avem 3 exemple de interferente temporale : boii din secolul 19, masinile din timpurile colectivizarii si zidurile din BCA, din vremea lui Ceausescu. Drumul ramane insa o constanta...
@Claudiu: Cel mai mult mi-a sarit in ochi, gardul nou din foto#1…Nu se leaga ca stil de nimic din jur. Carul cu boi, in alt context ar avea farmecul lui. Epavele de masini se pot elimina…Cu strazile din Romania pina la urma te obisnuiesti…iar cele din zone rurale, fac parte din peisaj :-)
Am crescut in zona Bucovinei si iubesc acele meleaguri. Cum e posibil sa avem vile in stil mediteranean in zona manastirilor ? Swiss chalets linga case in stil tipic bucovinean? Blocuri cu geamuri de tóate tipurile/ culorile, balcoane inchise/ deschise? Sa mai continui… ? Of, of, of… oare nu vede nimeni ca aceste discrepante atenuiaza ceea ce e vechi si frumos?
Nostalgii burgeze? Crezi ca acum mai exista farmecul Bucurestilor din perioda interbelica?
@Oxana. Acele poze sunt din cele mai "remote" in judetul Vrancea. Nu le-am vazut cu ochii mei dar mi se par fascinante prin discrepantele uriase intre ceea ce vedem in oras si ceea ce exista la cateva sute de kilometri de noi. Bucurestiul are cateva locuri care mai pastreaza farmecul burghez. Doar in centrul istoric s-au refacut cateva strazi si au aparut cafenelele de altadata. Si uneori in Cismigiu, cand ma plimb imi aduc aminte de povestile mamei mele din copilaria ei. In rest, nu mai exista nimic care sa-mi spuna ceva.
Trimiteți un comentariu