In 2003, urmez un program special la Harvard University. Securitate nationala si internationala pentru lideri. Aproape 60 de cursanti din toate colturile lumii. Consilieri ai presedintilor, sefi de corporatii si responsabili la varf ai structurilor de securitate din toate tarile occidentale. Printre ei, mai bine de jumatate, sunt generali sau conducatori ai unor forte armate din SUA. Prin fata noastra s-au perindat, ca lectori, oameni din varful establishmentului american. Eram, inca, in plina agitatie provocata de atentatul din 11 septembrie 2001. Cam toate discutiile de securitate deviau, inevitabil, in sfera protejarii teritoriului american de actiunile teroriste ale celulelor Al Qaeda. La un moment dat, un responsabil de la Casa Alba ne explica in ce fel este condus razboiul impotriva terorii. Dupa discurs trecem la sesiunea de Q&A. Ma trezesc gandind cu voce tare: il intreb, pe ce perioada de timp este estimata interventia in Irak si care este planificarea, in etape, pentru lichidarea gruparilor teroriste. Raspunsul vine greu. Aflu ca este inca un subiect delicat, se lucreaza pe scenarii, ca nu va fi usor si ca razboiul va dura atat cat este nevoie pentru eliminarea dusmanului. Il rog sa-mi spuna daca generatia noastra va trai acele vremuri. Imi spune ca voi fi dezamagit sa aflu ca nu voi fi printre martori.
Dupa cateva saptamani particip la o intalnire oficiala organizata de grupuri de lobby si de staff-uri ale unor congresmani. Se discuta despre efortul financiar pentru sustinerea razboiului din Irak. Toata lumea voia sa stie care este calendarul de retragere. Si toti, invariabil, primeam acelasi raspuns: calculati in decenii!
De ce mi-am adus aminte despre toate acestea?
Pentru ca, mi se pare ca timpul a confirmat presupunerile si ingrijorarile mele. Traim si construim tacit o noua ordine mondiala. Crearea conflictelor si mentinerea lor ca pericole mortale pentru intreaga planeta pregatesc terenul pentru inarmare si control. Inarmarea natiunilor puternice cu instrumente si legi si controlul individului prin tehnologiile digitale. Viata noastra se indreapta inevitabil si lent spre acceptarea ingradirii drepturilor si libertatilor individuale. Vom admite de bunavoie si apoi de teama sa fim monitorizati in numele securitatii nationale. Ca in orice etapa istorica de pana acum, astfel de previziuni sunt rejectate, ca scenarii ale teoriei conspiratiei. Cand ele vor fi confirmate va fi prea tarziu sau vor fi deja considerate normale, de cand lumea. Viitorul va arata cu totul altfel daca nu suntem pregatiti sa-l intelegem.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Claudiu, unde si cum s-a produs o deviere care a impiedicat sa ne intalnim? Pt ca din 2003 si eu m-am ocupat tot de lideri si securitate nationala si internationala. Poate ca destinul a vrut sa ramanem in paralel, dar imi face o imensa placere sa te descopar!
Nu eram acolo, sigur. Eu am intrat in doctorat in octombrie 2003, pe probleme de leadership si securitate si am sustinut teza in decembrie 2006, la Universitatea de Aparare. Acum si eu tin un curs de leadership la USH si pregatesc si unul de simbolistica. In Sua am fost cu probleme delicate, in alt interval.... vorbim cand ne vedem. Cred ca e bine sa avem o anume solidaritate, noi, cei preocupati de aceste domenii fundamentale!
Sunt de acord. Ar fi foarte bine. Mai ales ca avem si prieteni comuni.
Poate ca de ceea ce ne e mai frica tot nu putem sa scapam... Am dezvoltat o oroare contra oragnizatiilor care incearca sa iti controleze gandirea dupa ce am facut parte dintr-o asociatie destul de inocenta. De atunci am refuzat sa mai fac parte din vreun grup. Monitorizarea totala individului nu e nici pe departe ceea ce imi doresc... nu e pentru ca as avea ceva de ascuns ci pentru ca vreau sa ma simt om, libera...
Imi pare bine ca ai aceeasi parere ca si mine. Desi, fortele ne sunt potrivnice. Asociatiile si ONG-urile sunt bune, cat timp nu devin instrumente parsive pentru patrunderea formelor de supunere in mintea oamenilor. Ma indoiesc sincer ca exista vreo organizatie mare, independenta si imuna la atacurile celor care impun regulile. Gandim la fel si asta este specific balantelor!
Programul la care am participat se numeste NIS 03. Nu erai acolo sigur. Perioada a fost undeva la sfarsitul lui august iar acceptarea in program s-a facuut cu cateva luni de zile inainte pe baza de recomandare de la un alt fellow, de la un lider din tara de origine di pe f.f. multi bani. Vorbind despre securitate nationala pot sa-ti spun ca am mai fost si in alte locuri, inclusiv la Colegiul de aparare, promotia a-XI-a. Ma bucur si eu ca ne cunoastem. Avem ce discuta. Mai nou, daca te intereseaza voi tine si un curs de comunicare la SNSPA. Keep in touch!
Trimiteți un comentariu