Parerea mea...

Imagineaza-ti o gaina pestrita si o pisica tarcata!, imi spune cineva. Apoi ma invita sa povestesc ce am vazut in mintea mea. Imi imaginez ca gaina este in culori alb-negru iar pisica tarcata gri cu negru. Dupa ce imi spun preferintele, persoana respectiva ma intreaba daca n-as fi vazut in viata mea o gaina sau o pisica, in ce fel le-as reprezenta? Ma pune in incurcatura. Asta e realitatea mea, imi dau seama! Adica, fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma experientelor si cunostintelor acumulate de-a lungul vietii. De aceea, realitatea este doar in mintea noastra. Ea exista in primul din combinatia de cunostinte si prejudecati pe care le acumulam in timp. Pornind de aici, ma gandesc ca, numai experienta si cunostintele diferentiaza realitatile noastre. Cu cat stii mai multe, cu atat poti reprezenta mental mai multe. Si apoi, maiestria este sa asociezi imagini si cunostinte disparate, din spatii diferite si sa le recompui. Un fel de puzzle pe care il construiesti la o problema data. Marea arta este sa poti fi arhitectul unei probleme si s-o poti descrie chiar si daca nu ai participat direct sau nu ai fost martor. Cred ca, astfel, se explica de ce multi dintre noi fac judecati de valoare gresite sau inutile. Incearca sa acopere golurile de reprezentare cu imagini care nu se potrivesc si care nu ajung niciodata sa formeze puzzle-ul. Asa imi explic mai bine de ce vedem diferit aceeasi problema. Si cum ne diferentiem cand pornim de la date primare echivalente. Unii dintre noi construiesc realitatea cu integritate si participare constienta, ceilalti o fac din motive absconse fara onestitatea necesara. Daca ar fi un judecator suprem sau, macar, unul de serviciu, solutia ar fi validata pe loc. Dar cum nu exista asa ceva, suntem nevoiti sa luptam zilnic cu impostura celor care isi dau cu parerea.