Povesti din LA (4)

Cine isi inchipuie ca oamenii s-au nascut egali si ca scopul lor pe lume este sa fie faimosi si bogati, este un prost iremediabil. Dar asta nu inseamna ca nu poti ajunge sa le ai pe amandoua! Eu unul, sigur nu sunt in categoria asta. Dar ce daca?! Am altele care le compenseaza pe celelalte. De exemplu, am norocul sa ajung acolo unde altii nu vor fi nici macar la batranete. Si ma pot considera multumit spiritual. Mi-am dorit sa-l intalnesc pe Arnold Schwarzenegger (pe precedentul guvernator l-am cunoscut chiar in primele luni de la venirea mea in Los Angeles). Nu statutul lui Arnold - de celebritate- ma atragea, ci evolutia sa ca om si succesul enorm obtinut in politica. Se spunea atunci ca va fi urmatorul candidat republican la presedintie, insa era nevoie de amendarea legii naturalizarii ca sa poata accede la acea functie. Asadar, Arnold (multa lume ii spune asa, sau Mr. Governor) este un model de urmat. Sa pleci de la bodybuilding, sa-ti parasesti micuta ta tara natala, sa vorbesti stalcit limba tarii adoptive, sa te casatoresti cu nepoata lui JFK (din marea familie democrata Kennedy, si o zarista valoroasa), sa intri in politica de partea republicanilor si sa ajungi guvernator intr-un stat care respira liberalismul (adica, politica democratilor), asta este o superperformanta! De aceea am vrut sa-l cunosc personal pe acest om. Si am reusit, fara prea multe eforturi, ca sa nu spun, ca a venit de la sine! Imi aduc aminte ca dupa ce ne-am intalnit prima oara intr-un restaurant din Brentwood, multi "binevoitori" glumeau pe seama acesteia. A doua oara insa, cand ne-am intalnit in cadru oficial, n-au mai avut glumele la ei. Asa ca, invidiosii s-au gandit sa se pozeze si ei cu dl. Muschi. Si-au pus in miscare resursele, oamenii, influenta, banii statului, au batut drumul (cu avionul, ce-i drept!) pana la Sacramento si ce sa vezi?, dl. Guvernator se intorcea dintr-o vizita in Israel, taman cand urma sa aiba 15 minute inghesuite in agenda si pentru invidiosi! Evident ca nu mai era timp pentru o poza si un shakehand, bune doar pentru raportat la Bucuresti. Si asa au ramas unii cu buza umflata.



Pentru foarte multi americani, Holocaustul este expresia raului pe Pamant. Oamenii cred sincer (si nu ipocrit cum se intampla, in public, cu unii functionari importanti din alte parti ale lumii) ca este obligatoriu sa nu uiti si sa nu ignori asa ceva. N-a fost de mirare ca Guvernatorul Californiei a apreciat gestul meu de comemorare publica a Holocaustului. Au fost prezenti atunci supravietuitori, congresmeni si conducatori ai comunitatii evreiesti din toata America. Cine isi imagineaza ca un astel de eveniment este precum un seminar, se inseala. Atunci era prima oara cand Romania se impacase cu trecutul, condamna regimul Antonescu si devenea astfel credibila in fata organizatiilor evreiesti. Asadar, un oarecare tip din Romania isi propunea, chiar atunci, in acele momente inca neclare, sa organizeze o astfel de comemorare. Multi au spus ca este un gest sinucigas, ca nimeni nu te va ajuta si ca vei primi refuzuri politicoase. Ei bine, s-au inselat! Despre cum a fost atunci si cat de suprinsi au fost reprezentantii comunitatii evreiesti din SUA de determinarea si sinceritatea actiunilor mele voi vorbi altadata. Cert este ca am mai primit inca o dovada ca se poate! "Secretul" lui "Se poate" este pe buzele tuturor: sprijinul si increderea din partea unor straini le primesti doar cand crezi sincer in ceea ce faci...